Marturisiri

Marturisiri

„BLACKJACK”, avertisment sau gluma bolnava?
     media: 2.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-06-22 14:33
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/21/%e2%80%9eblackjack%e2%80%9d-avertisment-sau-gluma-bolnava/

Noi mitinguri anti-cip la Camera Deputatilor
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 14:33
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/noi-mitinguri-anti-cip-la-camera-deputatilor_14326.html

Tristă cugetare despre dragoste
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 14:33
http://savatie.wordpress.com/2009/06/21/trista-cugarhangheletare-despre-dragoste/

Conferinte in vestul tarii : DICTATURA si MARTIRAJ
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 14:33
http://apologeticum.wordpress.com/2009/06/21/conferinte-in-vestul-tarii-dictatura-si-martiraj/

Mai merita sa ţii fecioria în ziua de azi?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/06/se-mai-merita-sa-tii-fecioria-in-ziua.html

Adevarul istoric: Maresalul Ion Antonescu
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
http://culianu.wordpress.com/2009/06/18/adevarul-istoric-maresalul-ion-antonescu/

Sunt tampit dar ma tratez!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
http://ferestreinpridvor.blogspot.com/2009/06/sunt-tampit-dar-ma-tratez.html

: GRAV: Baxter International Inc. (compania care a fost la un pas de a ucide mii de oameni) va livra primele vaccinuri anti GRIPA PORCINA (AH1N1)
     media: 1.00 din 2 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/19/grav-baxter-international-inc-compania-care-a-fost-la-un-pas-de-a-ucide-mii-de-oameni-va-livra-primele-vaccinuri-anti-gripa-porcina-ah1n1-in-iulie/

Pro sau contra poli-vaccinarilor? Un nou vaccin pentru copii, anti-Rotavirus, e recomandat de OMS. Vaccinul se administreaza oral
     media: 4.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
http://www.hotnews.ro/stiri-drepturile_pacientului-5837332-pro-sau-contra-poli-vaccinarilor-nou-vaccin-pentru-copii-anti-rotavirus-recomandat-oms-vaccinul-administreaza-oral.htm

Povestea zilei,-“Foc îi dati lui Hristos, foc va va da si El voua!”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-22 12:18
Pe cei ce furau îi descoperea; pe femeile vopsite le certa; pe fumatori îi oprea de la fumat; pe preotii care fumau îi certa aspru si le zicea: “Voi sunteti purtatori de Hristos ca va Împartasiti si-L aveti pe Hristos în voi, si voi îi puneti lui Hristos tigara în gura. Foc îi dati lui Hristos, foc va va da si El voua!” (Ierod. Dometie - Mân. Brâncoveanu)
Odata mi-a spus: “Mai, sa nu cumva sa judecati pe preoti, caci cei ce judeca pe preoti ajung la judecata lui Dumnezeu. Si ei gresesc, si ei sunt oameni. Daca zice cineva ceva rau de preoti, sa ma dai exemplu pe mine…”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)
Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:
Vine timpul, si e foarte aproape, când toti preotii vor repara bisericile, iar altii vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor ramâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într-însele. Roadele slabirii în dreapta credinta a teologilor în facultati si seminarii vor fi preotii, care vor fi si mai slabi ca învatatorii lor; mai ales în Transilvania ortodoxia aproape ca va dispare, ultima reduta va fi Sibiul, dar va cadea si acesta. Dumnezeu nu forteaza mântuirea nimanui. Cine are minte sa ia aminte.
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

http://www.agnos.ro/blog/2009/06/18/povestea-zilei-18062009-foc-ii-dati-lui-hristos-foc-va-va-da-si-el-voua/

Curtea Constitutionala: Legal putem refuza primirea salariilor pe CARD
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-19 18:03
http://apologeticum.wordpress.com/2009/06/17/curtea-constitutionala-legal-putem-refuza-primirea-salariilor-pe-card/

Stiinta in slujba POLITICII CORECTE: un studiu “demonstreaza” raspandirea comportamentului homosexual la aproape toate speciile de animale
     media: 5.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-06-19 17:59
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/17/stiinta-in-slujba-politicii-corecte-un-studiu-%e2%80%9cdemonstreaza%e2%80%9d-raspandirea-comportamentului-homosexual-la-aproape-toate-speciile-de-animale/

Spania: “Ciuma socialista” continua opera de distrugere a familiei
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-19 17:59
http://ro.altermedia.info/minoritati/spania-ciuma-socialista-continua-opera-de-distrugere-a-familiei_14054.html

PAŞAPOARTELE BIOMETRICE AU AJUNS PE FURIŞ ÎN PLENUL CAMEREI DEPUTAŢILOR !!!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-19 11:33
http://ro.altermedia.info/general/pasapoartele-biometrice-au-ajuns-pe-furis-in-plenul-camerei-deputatilor_14265.html

Pasapoartele biometrice, eliberate din noiembrie
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 13:19
http://theologhia.wordpress.com/2009/06/10/pasapoartele-biometrice-eliberate-din-noiembrie/

Povestea zilei - “Tu, ala de acolo. Taci din gura ca-ti cos gura cu drotul!”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 13:11
Era la noi unul Toader, caruia Parintele i-a zis ca are în pod niste carti de la pocaiti si sa le dea jos, sa le distruga. Toader a recunoscut ca are într-adevar aruncate prin pod acele carti. Apoi Parintele i-a zis ca, drept rasplata ca l-a scapat de acele carti, sa-l duca duminica la manastire pe vecinul lui Gheorghe. Acesta era un om gras care mereu spunea ca el este un om tare, puternic. Cu greu a reusit Toader sa-l duca pe Gheorghe la manastire. Dupa Liturghie, Parintele a iesit din biserica si i-a luat pe cei doi, ducându-i spre lacuri pâna au ajuns lânga un bolovan rotund, foarte mare si i-a spus lui Gheorghe sa-l ridice. N-a reusit nici împreuna cu Toader, nici macar sa-l miste putin din loc. “Pai întoarce-l mai, daca esti asa de tare”, zice Parintele. Apoi s-a aplecat si l-a întors el. Lui Gheorghe i s-a facut frica când a vazut. “În primul rând sa te rogi la Dumnezeu si nu sa spui ca esti tare”, i-a zis Parintele. “Sa ai credinta tare!”(Paraschiva Anghel, Dejani)

Într-o zi de “Duminica Ortodoxiei” Parintele vorbea despre Cruce, despre icoane si altele. Erau si doi pocaiti în acea multime venita din toata tara care spuneau ca icoanele sunt chipuri cioplite si ca e pacat sa te închini lor. Erau departe de Parintele, dar acesta a strigat: “Tu, ala de acolo. Taci din gura ca-ti cos gura cu drotul!”. Si a continuat a vorbi despre icoane. Aceia iar au comentat între ei, iar Parintele a zis: “Ma, n-ati înteles? Va cos gura cu drotul!”. Aceia au înteles ca despre ei este vorba si au plecat. Erau din Uragus. Celor ce se uitau dupa ei le-a spus: “Nu va mai uitati dupa ei ca si pe voi va voi vedea în curând umblând pe alte carari”. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Parintele Arsenie nu-i suferea pe pocaiti. Odata a stat mai mult de vorba cu unul din ei si apoi ne-a spus: “Câte i-am spus. Pe aici a intrat, pe aici a iesit. N-a tinut nimic minte din toate ce i-am spus”.
Parintele Arsenie zicea:”sectele sunt proorocul mincinos”. (Nelu Bica, 76 de ani)“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/15/povestea-zilei-15062009-tu-ala-de-acolo-taci-din-gura-ca-ti-cos-gura-cu-drotul/

Puterea Botezului
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 13:01
http://strajeriiortodoxiei.blogspot.com/2009/06/puterea-botezului.html

Cum si unde a murit Eminescu?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 12:45
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-06-15&id=254518

Dupa model american, UE doreste si ea un ‘Mister Cyber Security’ al internetului precum si pedepse aspre cu inchisoarea pentru cei ce comit...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 12:45
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/15/dupa-model-american-ue-doreste-si-ea-un-mister-cyber-security-al-internetului-precum-si-pedepse-aspre-cu-inchisoarea-pentru-cei-ce-comit-infractiuni-informatice/

Cea mai mare agresiune din era Obama...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-16 12:41
http://misesromania.org/573/

Tovarasul OBAMA
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 20:36
http://ro.altermedia.info/opinii/tovarasul-obama_14206.html

Tensiunile sexuale in viata tinerilor
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 20:23
Poate am auzit de aceasta problema, poate ca nu, cert este ca am simtit-o cu totii pe propria piele, impreuna cu frustrarile pe care le genereaza. Este acea stare in care simti ca-ti clocoteste trupul spre pofta impreunarii si care nu-ti da pace, involburandu-ti mintea cu ganduri murdare.
Aparitia tensiunilor sexuale este determinata si intretinuta de doi factori principali: nepaza mintii si lacomia pantecelui.
Se intampla sa lasam mintea sa produca fantezii sexuale sau sa se infrupte de imagini spurcate, savarsind astfel desfranare sau adulter in inima noastra.
Din punct de vedere anatomic, glandele hormonale sunt responsabile cu echilibrul general si sexual al omului. Daca alimentam mintea cu imagini spurcate, daca o lasam sa zboare si sa se indulceasca cu pacatul, atunci mintea, fiind centrul de comanda al organismului, va stimula glandele hormonale responsabile de aparitia tensiunilor sexuale. Aceste glande produc cei mai cunoscuti hormoni sexuali cum ar fi: testosteron (la barbati), progesteronul si estrogenul (la femei), hormoni care, daca se varsa in exces in sange, produc tensiuni sexuale ce-si cer o intrebuintare. Astfel pacatul desfranarii incepe sa se manifeste si in trup pentru ca ce-i dai mintii aceea si pune in fapta, iar trupul nu va inceta aprinderea sa pana nu va refula acele energii sexuale in desfranare, prin consumarea hormonilor, sau pana se va domoli si echilibra cu ajutorul postului si al rugaciunii. O problema actuala cu care se confrunta tinerii, si mai ales baietii, este multitudinea modalitatilor de ispitire voluntara sau involuntara si usurinta cu care pot fi accesate spre desfranare (filme, muzica instigatoare, reclame cu conotatii sexuale, pornografie, indecenta imbracamintii, etc). Si cu cat mintea este mai bombardata de acesti factori care distrug integritatea creierului si coerenta gandirii cu atat avalansa hormonilor de placere este mai mare.
Pe de alta parte, toata energia calorica de care organismul nu mai are nevoie pentru functionarea normala in conditiile specifice de mediu, activitate, varsta si sex, se transforma in energie sexuala pe care noi o percepem ca tensiune sexuala. Aceasta este aprinderea trupului de care vorbesc sfintii parinti si de care nu au scapat nici cei mai mari nevoitori. Intotdeauna surplusul de energie provenita din alimentatia excesiva, refuleaza in patima desfraului si a maniei. O alimentatie bogata in grasimi (uleiuri, carne de porc, unt) este de evitat cat mai mult, daca avem probleme cu aceasta patima, intrucat grasimile au un continut caloric ridicat si aprind trupul deindata.
Multi tineri cauta ca scuza tensiunile sexuale “insuportabile” pentru a se masturba si a scapa de acele tensiuni, neintelegand ca tensiunile sexuale nu sunt o cauza pentru a ne indreptati sa avem viata sexuala inainte de casatorie sau pentru a cadea in pacatul malahiei ci un efect al abuzurilor pe care le facem cu trupul si mintea, abuzuri ce dau nastere la aceste tensiuni sexuale cu efect de domino.
Iarasi, multi se amagesc ca daca isi vor “usura” tensiunile sexuale atunci vor scapa si de problema aceasta apasatoare, nestiind ca o astfel de rezolvare de moment zideste cu timpul o patima de “ciment”. Mecanismul acestei patimi este ca si la betivi: “da-i betivului bautura sa-si astampere setea iar data viitoare iti va cere mai mult pentru ca setea va fi si mai mare.”
Paza mintii, postul si rugaciunea sunt armele cele mai bune impotriva aprinderii trupului, impotriva tensiunii sexuale - asa cum i se spune astazi . Cat de multa putere are rugaciunea in lupta cu aceasta ispita vom vedea in continuare: “Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Ev. Matei 8: 24-27)
Deci, daca Mantuitorul a potolit furtuna si valurile marii ce acopereau corabia gata sa o scufunde, oare nu va potoli Domnul si furtuna ispitelor si valurile gandurilor murdare ce ne strivesc uneori trupul si mintea gata sa ne prapadeasca cu desfranarea? Sa-i cerem Domnului degraba sa potoleasca furtuna din noi caci Domnul nu va intarzia sa ne dea pacea Sa dupa cum ne-a promis: “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ev. Ioan 14:27)
(Claudiu)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/06/tensiunile-sexuale-in-viata-tinerilor/#more-9769

Ce e cu adevarat infricosator!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 20:06
http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/06/14/ce-e-cu-adevarat-infricosator/

INFORMAŢII PRO-VITA DIN ROMÂNIA
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 20:06
http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/06/13/dosar-provita-media-14-mai-7-iun-09/

Despre lupta postului cu relele
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 19:31
http://iuliana-koinonia.blogspot.com/2009/06/despre-cauzele-necazurilor-care-vin.html

CONSUMISMUL ŞI MÂNTUIREA
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 19:14
http://strajeriiortodoxiei.blogspot.com/2009/06/consumismul-si-mantuirea.html

“CE SE MAI AUDE DE TANACU?” - 4 ani de la izbucnirea celui mai mare scandal din BOR
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 19:14
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/15/ce-se-mai-aude-de-tanacu-4-ani-de-la-izbucnirea-celui-mai-mare-scandal-din-bor/

Fetiţele de 9 ani scapă de vaccinare: viitoarele „ţinte” sunt cele de 12-14 ani
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 18:57
http://www.gandul.info/societatea/fetitele-de-9-ani-scapa-de-vaccinare-viitoarele-tinte-sunt-cele-de-12-14-ani.html?3932;4551152

Human Papilloma Virus (HPV) si REVOLUTIA SEXUALA
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-15 18:48
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/14/human-papilloma-virus-hpv-si-revolutia-sexuala/

Mogulul evreu Barry Diller: “INTERNETUL va deveni un sistem cu plata”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-14 21:17
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/12/mogulul-evreu-barry-diller-%e2%80%9cinternetul-va-deveni-un-sistem-cu-plata%e2%80%9d/

Căsătoria din interes
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 22:09
Nevoia de a iubi şi de a fi iubit este nevoia unei persoane de altă persoană. Dar ce se întâmplă dacă acea persoană se căsătoreşte cu tine doar pentru ce ai tu să-i oferi, din punct de vedere material?
Astăzi vă propun să abordăm un subiect care îi preocupă pe tineri, bărbaţi şi femei, deopotrivă. Adeseori întâlnim cupluri care au tot confortul înainte să se căsătorească. Nu-i rău deloc, însă în vremurile în care trăim, te întrebi: de unde? Cu siguranţă există o explicaţie: sprijinul financiar al părinţilor.
Nu spun că părinţii nu ar trebui să-şi ajute copiii, dar nu mi se pare firesc ca un tânăr, având două mâini şi două picioare, să aştepte toată viaţa sprijinul lor. Din comoditate sau din reavoinţă mulţi dintre noi, care nu mai primesc un ajutor prea consistent de la părinţi, se orientează spre o căsătorie „avantajoasă”.
Mi-a fost dat să văd în jurul meu astfel de cazuri, cu domnişoare care au renunţat mult prea uşor la o poveste de dragoste de mulţi ani şi s-au căsătorit cu băieţi “recomandaţi” de părinţi sau pe care i-au întâlnlit chiar ele, frecventând diverse locuri unde banul face regulile. Aveau o prietenă, se iubeau, şi deodată ea dispărea şi într-o saptămână se căsătorea cu altcineva. Până la acest nivel poate să meargă minciuna.
Poate că în societatea de astăzi dragostea nu mai este singurul motiv care ar putea să lege două suflete în sfânta taină a căsătoriei. Pentru cei mai pragmatici dintre noi, să ai o casă şi o maşină, este suficient ca să-ţi asiguri fericirea. Doamne, cât se amăgesc! Căsătoria nu-i deloc o joacă de copiii şi dacă nu există iubire adevărată între soţi, acea unire nu se va concretiza sau nu va dura prea mult şi vor sfârşi prin a-şi trăi viaţa în minciună. Tu asta îţi doreşti? Dacă e aşa, nu-ţi imaginezi căt este de cumplit. Te aşteaptă o singurătate în doi…
Fiecare dintre noi ar trebui să avem principii de viaţă, care pot fi efectul educaţiei sau ideile noastre proprii referitoare la ceea ce dorim de la propria existenţă. Eu am ales o căsătorie fără implicaţii financiare, mergând pe ideea: nu am nici eu, nici tu; hai sa muncim împreună, ca să avem! Şi satisfacţia este pe măsură, credeţi-mă. Ne uităm în urmă şi spunem cu inimă împăcată că tot ce avem am reuşit să strângem împreună. Sigur că nu este uşor, şi nu poţi avea totul deodată. Dar, cu răbdare şi multă muncă, ajungi să ai de toate. Important e să vă aveţi unul pe altul. Nu-i nici o ruşine să stai cu chirie până reuşeşti să cumperi o locuinţă sau că circuli cu autobuzul fiindcă nu ai maşină. Toate aceste lucruri se pot cumpăra, în timp, de aceea nu cred ca e necear să-ţi pierzi sufletul şi şansa la fericire şi mântuire prin viaţa de familie, acceptând compromisul unei căsătorii de convenienţă.
Noi ar trebui să alegem pe cei cu care urmează să împărţim şi bune şi rele, nu mama sau tata. Mai grav este că banul decide. Pentru că. în felul acesta, fără să vrem sau să ne dăm seama, ne vindem sufletul diavolului, cel care iubeşte banii. Şi ajungem să nu mai ştim cine suntem şi încercăm, disperat, să umplem golul cu obiecte ce pot fii cumpărate cu bani. Pentru că banii i-am ales…..
O altă problemă pe care o constat este aceea că evităm munca. Mai ales noi care avem puterea să facem asta. Absolvim o facultate şi visăm la salarii fabuloase. Dacă nu primim sume pe măsura isteţimii, nu ne deranjăm să muncim pe mai puţin, Şi atunci, din comoditate, căutăm o prietenă sau un prieten cu bani. De parcă ar fi ai tăi! Mi se pare jenant să ceri altcuiva pentru a-ţi acoperi cheltuielile. Poate pentru unii nu e greu deloc. Dar mă întreb cum se simt…Cred ca ar fi mult mai simplu să plăteşti din propriul portofel consumaţia la restaurant, Vei avea şi satisfacţia muncii şi conştiinţa împăcată. În plus, faci un gest frumos.
Sfânta Scriptură vorbeşte despre faptul de a fi amândoi un trup..Oare cum credeţi că putem avea parte de o asemenea unitate, dacă între soţi nu există dragoste? Confortul şi excursiile în străinătate te consolează o vreme, însă există destule momente când rămâi doar tu cu elea şi iţi dai seama că ai in faţă un străin sau o straină. Sau eşti bolnav şi nu are cine să-ţi dea un pahar cu apă, pentru că nu-i pasă de tine şi atunci nu-ţi rămâne decât s-o chemi pe mama sau să le faci reproşurii celor ce ţi-au spus că e ”cea mai bună partidă”. Oricum, nimănui nu-i pasă, pentru că tu stai în casă cu elea.
Nu vreau sa par răutăcioasă sau să jiignesc pe cineva. Departe de mine acest gând! Vreau doar să vedeţi cu ochii minţii realitatea în care trăim. Să nu ne încărcăm conştiinţa cu acest păcat. Să nu vă minţiti singuri, fiindcă bucuria se află în lucruri mărunte…
(Gabriela Tudor)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2008/11/casatoria-din-interes/

Consiliul Europei legalizeaza hula impotriva lui Dumnezeu
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:48
Consiliul Europei a calificat hula împotriva lui Dumnezeu ca un drept al libertatii individului, ce nu poate fi calificat drept crima sau încalcare a legii, anunta agentia Interfax, citata de Pravoslavie si preluat de Lacasuri Ortodoxe. În Darea de seama publicata recent de catre Comisia Venetiana, care este organ consultativ al Consiliului Europei pentru legislatia constitutionala, aceasta face deosebire radicala între hula împotriva lui Dumnezeu si ofensarea sentimentelor religioase. Totodata, expertii au mentionat ca ura si învrajbirea religioasa, spre deosebire de hula, trebuie sa fie considerate drept încalcare a legislatiei, dupa cum se si confirma prin Legea celor 56 state membre a Consiliului Europei. În multe state europene, exista legi conform carora hula împotriva Duhului Sfânt se pedepseste, dar în practica acestea se aplica foarte rar. Totodata, în majoritatea statelor musulmane, hula este considerata drept încalcare grava, asa incat se pedepseste cu moartea. Dumitru Manolache
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=136822&catid=22&p=consiliul-europei-legalizeaza-hula-impotriva-lui-dumnezeu-.html

UNICEF: Cartoon Network, Jetix şi Minimax, cele mai violente posturi TV
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:41
http://www.mediafax.ro/cultura-media/unicef-cartoon-network-jetix-si-minimax-cele-mai-violente-posturi-tv.html?1706;4528242

Povestea zilei, “Vor merge în iad cu Biblia în mâna!”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:18
Pr Arsenie,zicea sa nu ne prindem mintea cu sectantii pentru ca nu putem sa reusim cu ei, caci sunt atât de înraiti încât: “Mie, au sarit si mi-au rupt cartea”. Parintele a hotarât sa le argumenteze din Biblie si ei daca au vazut ca nu pot sa-i raspunda au sarit sa-i rupa cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbata de Sus)
Niste oameni din Vistea l-au invitat pe Parintele sa faca vecernia în Vistea de Sus. Erau multi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Parintele a zis: “Dar ce vad aici? O multime de persoane care nu-si pot face Sfânta Cruce. Sa iasa toti afara!”. Încet-încet, desi se codeau, au iesit. Le-a spus Parintele: “Eu va cunosc pe voi caci aveti pecetea satanei pe.frunte si va arat cu degelul”. Dupa ce au iesit toti, Parintele si-a rostit cuvântul. (Beleaua Ileana, Recea)Pocaitilor le spunea ca, daca nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului si în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mâna! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/12/povestea-zilei-12062009-vor-merge-in-iad-cu-biblia-in-mana/

Roşia Montana
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:18
http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/06/rosia-montana.html

Parintele Arsenie Boca despre alunecarea omului de la nume la numar
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:18
Pentru o alunecare a omului de la nume la număr au să dea seamă toţi înzestraţii lui Dumnezeu
Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa de pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; omul e central şi sinteza creaţiunii Sale: e lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.
Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată şi ca persoane văzute şi ca persoane nevăzute. Căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte in adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte (dobitoace); nu mai poartă un nume, ci poartă un număr, 666.
Deci ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătici întreolaltă, şi-şi vor impinge conducătorii până la marginile nebuniei. Asta înseamnă treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului.
Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seamă toţi înzestraţii lui Dumnezeu, toţi cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu putere şi cu tot felul de Haruri.
Atenţie la neatenţie părinţilor de copii, sfinţiţilor preoţi şi mari arhierei că e la mijloc mântuirea păstoriţilor încredinţaţi vouă de Dumnezeu. Că de la voi se vor cere sufletele lor.
http://vlad-mihai.blogspot.com/2009/06/parintele-arsenie-boca-despre.html

Tactica crimei civilizate
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 21:06
Occidentul, pentru a nu coaliza împotiva lui populaţiile ţarilor europene estice nu mai atacă în forţă ci utilizează urmatoarele forme de crimă mascată:1. Subminarea industriei, agriculturii, transporturilor şi comertului prin dezmembrarea marilor concentrări economice naţionale sub pretextul eficientizării liberale prin fărâmiţarea obiectului proprietăţii, a relaţiilor de proprietate şi a proprietarului care este poporul local.2. Suprimarea mijloacelor de subzistenţă a populaţiei adică a veniturilor minime, a hranei.3. Suprimarea conservării populaţiei existente prin stoparea construcţiei de locuinţe, nefiltrarea apei potabile, râspândirea microbilor prin neefectuarea curăţeniei, canalizărilor, băilor publice, neefectuarea controlului chimizării alimentelor, falsificarea şi scumpirea medicamentelor , furnizarea îmbrăcămintei toxice din materiale sintetice, legiferarea proliferării câinilor şi protecţiei lor prin condamnarea penală a oamenilor agresaţi de câini etc. etc. (a se consulta politica şi ideologia oficială).4. Distrugerea procesului reproductiv natural prin :-sterilizări libere-pruncucideri legiferate creştineşte-perversiuni sexuale la care te îndeamnă prin canale televizate Uniunea Europeană-homosexualitate declarată oficial stare de normalitate pentru extincţia raselor umane-incest care se pregăteşte a se legifera-pedofilia nepedepsită-zoofilia care se pregăteşte în studiourile porno occidentale.În urma acestor inofensive măsuri criminale generaţiile următoare de români vor fi nişte zombii exterminabile. Toate acestea se produc sub consimţământul tacit al creştinilor care adună averi şi-şi pregătesc raiul şi în această lume şi în cea de după moarte.
http://iondelachiuiesti.blogspot.com/2009/06/tactica-crimei-civilizate.html

COINCIDENTA? Exact cand “Novartis” a produs primul lot de vaccinuri împotriva gripei porcine (AH1N1), s-a declarat si pandemia …
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-13 20:51
Conform articolului S-a descoperit leacul împotriva gripei A(H1N1) (titlu prostesc, caci vaccinul nu e leac), „compania farmaceutică elveţiană Novartis a reuşit producerea primului lot de vaccinuri împotriva gripei A(H1N1). Elveţienii au reuşit acest lucru cu câteva săptămâni mai devreme decât se previziona. În afara acestei reuşite, cercetătorii de la Novaris susţin că vaccinul a fost produs prin cultura de celule, şi nu prin cea de ouă, aşa cum este cazul de obicei. Primele teste şi evaluări clinice vor începe, fiind avute în vedere şi primele teste clinice, a indicat Novartis. Vaccinul este fabricat de laboratorul Novartis din Marburg, Germania, care ar putea produce milioane de doze săptămânal. Un al doilea laborator se află în construcţie la Holly Springs, în statul american Carolina de Nord. Potrivit OMS, industriile farmaceutice ar trebui să prezinte cel târziu la 1 octombrie un vaccin eficace şi disponibil la vânzare, împotriva noii gripe.”
Insa conform articolului US Department of Health and Human Services awards Novartis USD 486 million contract to build manufacturing facility for pandemic flu vaccine, stim ca din ianuarie 2009, United States Department of Health & Human Services are un contract in valoare de 486 milioane de dolari cu Novartis, pentru producerea unui vaccin prin cultura de celule care urmează să fie amplasat în Holly Springs, Carolina de Nord. Scopul acestui program era capacitatea de a produce 150 milioane de doze de vaccin , în termen de şase luni de la … declararea unei pandemii de gripă.
Dupa cum stiti, unii analisti se intrebau prin mass-media cu multe zile in urma ce se asteapta de nu se declara de catre OMS pandemia. Dupa cum puteti constata in articolul Harta LIVE a evolutiei pandemiei de GRIPA PORCINA (AH1N1), nu s-a schimbat nimic din punct de vedere al raspandirii in utima perioada. Sa fie rezultatul muncii celor de la Novartis raspunsul? Cert este ca o data cu declaratia Organizatiei Mondiale a Sanatatii se deschide larg drumul spre mega afacerea farmaceutica si nu numai …
Despre cei de la Novartis mai stim ca au fost implicati in biotehnologie.
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/12/coincidenta-exact-cand-“novartis”-a-produs-primul-lot-de-vaccinuri-impotriva-gripei-porcine-ah1n1-s-a-declarat-si-pandemia/

“Inselaciunea Obama” (The Obama Deception), un nou film documentar
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-12 12:44
Un nou film documentar “Înşelăciunea numită Obama”, foarte recent, realizat de un mic grup de ziaristi din America, neafiliati politic si necumparati, care lupta pentru trezirea lumii din inselaciunea in care o cufunda stapanii finantelor acestei lumi
http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/06/09/inselaciunea-obama-the-obama-deception-un-nou-film-documentar/

LITERATURA ÎNCHISORILOR COMUNISTE: DEMOSTENE ANDRONESCU -
     media: 5.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-06-12 12:44

Demostene Andronescu,Reeducarea de la Aiud.Peisaj lăuntric.Memorii şi versuri din închisoare
DEMOSTENE ANDRONESCU SAU VOCAŢIA MĂRTURISIRII
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici uniiDe n-ar muri în locul lor nebunii...
Răspuns la „teroarea istoriei”
Ceea ce se numeşte îndeobşte „literatura închisorilor comuniste”[1] reprezintă unul dintre aspectele cele mai semnificative ale literaturii noastre contemporane şi o experienţă unică în întreaga istorie a creaţiei literare româneşti. De aceea nu-i deloc lesne să scrii despre o astfel de literatură, care trebuie judecată adesea cu măsuri diferite faţă de producţia literară curentă. Ne aflăm, mai exact spus, în faţa unui alt raport cu esteticul, a unui alt tip de relaţie între creator şi operă. Spiritul critic trebuie să devină mai maleabil şi mai nuanţat, spre a nu risca posibilele confuzii de planuri sau chiar impietăţile. Aici se amestecă, în proporţii nemăsurabile, elemente etice, estetice, psihologice, religioase, filosofice, politice; judecata trebuie să fie complexă şi să vizeze sinteza adeseori inefabilă a acestor elemente; orice abordare unilaterală sau prea tehnică este neavenită. Nu ai dreptul să te apropii doar belfereşte de un asemenea capital de mucenicie creatoare. Poate că acesta este şi unul dintre motivele pentru care profesioniştii criticii şi istoriei literare (cazul cel mai recent este cel al lui Nicolae Manolescu) continuă să se poarte de parcă această literatură nici n-ar exista...La privirea cea mai generală, literatura de gulag, altminteri extrem de diversă şi numai aparent monotonă, se împarte în poezie şi proză. Această diviziune este una mai degrabă formală, dar are şi implicaţii mai adînci, care ţin de fondul şi dinamica interioară a discursului. Poezia reprezintă creaţia „originară” a închisorilor, elaborată mental în chiar toiul prigoanei[2], pe cînd proza s-a scris ulterior, retrospectiv, cel mai adesea cu o fatală „detaşare”, dar şi cu un plus de „elaborare” (nu întotdeauna benefică „autenticităţii”). De aceea se poate spune că poezia păstrează într-un chip mai viu intensitatea trăirilor care au generat-o. Ea reprezintă, aş zice, răspunsul imediat la încercările şi suferinţele de atunci (întruchipare contemporană a ceea ce Mircea Eliade numea „teroarea istoriei”); are astăzi o mare forţă mărturisitoare şi a avut ieri o uriaşă funcţie „purificatoare” şi „salvatoare”. Nu este o exagerare să se spună că poezia aceasta a fost la vremea ei hrană şi cuminecătură, dar şi „răzbunare” imediată a spiritului împotriva celor ce au căutat să-l pervertească sau să-l sugrume.Demostene Andronescu rămîne una dintre vocile lirice cele mai pure şi mai reprezentative ale închisorilor politice din România. Din nefericire, aceste voci lirice, destul de numeroase, sînt încă insuficient cunoscute publicului mai larg, şi mai ales generaţiei tinere. În afara celor doi mari corifei, deplin consacraţi încă din perioada interbelică, Radu Gyr (1905-1975) şi Nichifor Crainic (1889-1972), prea puţine nume de poeţi ai închisorilor se mai bucură de oarecare notorietate[3]. În cazul unora dintre aceştia, nedreptatea este cu atît mai mare cu cît la ei forţa ideilor şi trăirilor lirice se asociază în chip fericit cu un incontestabil talent al expresiei, capabil să răspundă chiar celor mai pretenţioase exigenţe estetice[4]. Acesta este, cred, şi cazul lui Demostene Andronescu, astăzi octogenar, autorul volumului – demult epuizat – Peisaj lăuntric (Editura Puncte Cardinale, Sibiu, 1995, cu frumoasele ilustraţii ale maestrului Ştefan Orth) şi care mi se pare a fi – n-aş vrea să supăr pe nimeni – ultimul mare poet în viaţă al temniţelor comuniste.


La Ocişor, cu Marcel Petrişor
Scurt portret biografic
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, judeţul Vrancea, deci într-o zonă de constituie un fel de ţinut de cumpănă între Moldova şi Muntenia, Demostene Andronescu are parcă şi ceva din blîndeţea molcomă a moldoveanului, dar şi ceva din încăpăţînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) şi de activism nestîmpărat (din care se nutreşte luptătorul). Cuminte şi necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate şi visare, dintre real şi ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristeţe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuşi are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic şi indefinit de „visătorie” şi „nebunie”, în sensul nobil (şi adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generaţii: aceea a tînărului naţionalism creştin românesc din vremea ultimului război mondial. De aici, şi mai ales din marea pepinieră umană a „Frăţiilor de Cruce”, s-au ivit, în vălmăşagul timpurilor postbelice, majoritatea covîrşitoare a eroilor şi martirilor rezistenţei anticomuniste – singurul nostru certificat de onoare istorică într-o jumătate de veac de dezastru naţional. Despre această elită crucificată a tineretului român de atunci este vorba, de fapt, în generoasa dedicaţie a singurului său volum de pînă acum: „Generaţiei mele de Don Quijoţi striviţi de prea marele lor vis”[5].Tînărul Demostene Andronescu – o vreme copil de trupă, apoi „frăţior de cruce” – îşi face studiile medii şi superioare la Bucureşti; în 1952 absolvea Facultatea de Istorie , dar nu i se va permite să-şi susţină licenţa decît în 1969, iar o slujbă potrivită cu pregătirea sa nu va obţine decît în 1972, după ce ani de-a rîndul fusese nevoit să presteze muncă necalificată[6].Între 1952 şi 1964, cu o întrerupere de doar cîteva luni, este deţinut politic, trecînd pe la Jilava, Gherla şi Aiud (de unde s-a eliberat cu ultimul lot de deţinuţi politici şi despre care a scris remarcabilele pagini memorialistice adunate în volumul de faţă[7]). După închisoare se căsătoreşte (soţia, „Zaza”, l-a lăsat văduv în 1996) şi devine tatăl unei fete, Mălina Ştefana, astăzi reputată jurnalistă şi traducătoare. Securitatea continuă să-l hărţuiască mulţi ani după eliberare, iar versurile sale zac prin „sertare”, în aşteptarea unor vremuri mai bune.L-am cunoscut în 1982, într-un sat ardelenesc pierdut printre dealuri împădurite, unde fusesem invitaţi peste vară de un prieten comun (profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor, şi el fost deţinut politic). Albise încă de pe atunci, dar era fiziceşte zvelt, iar sufleteşte de o admirabilă prospeţime. Statura dreaptă şi înfăţişarea mai degrabă uscată îl făceau să pară mai înalt decît era. Avea o figură senină, de o stranie candoare, şi un verb cald, învăluitor. Într-o seară, în jurul unui foc la care frigeam cucuruz, a venit vorba despre închisori şi despre figurile ilustre de acolo. Avea o memorie uimitoare (cum numai la foştii deţinuţi politici am întîlnit) şi ne-a recitat ceasuri întregi, la rugăminţile noastre mereu reînnoite, versuri din închisori, ba chiar poeme întregi. Atunci am auzit pentru prima oară multe dintre creaţiile de temniţă ale lui Nichifor Crainic şi mai ales ale lui Radu Gyr. Numai într-un tîrziu, la insistenţele gazdei, s-a înduplecat să ne recite, cu oarecare sfială, şi din versurile proprii. Atunci am înregistrat, printre altele, cea mai frumoasă cugetare lirică asupra „nebuniei” eroice şi mărturisitoare, în misticul sens paulinic[8]:Nebun, da, sînt nebun! Dar, lume, dacăn-ar fi nebuni ai fi de tot săracă.Căci cei cuminţi n-ar face rod nici uniide n-ar muri în locul lor nebunii.Impresia cea mai puternică asupra tuturor celor de faţă îmi amintesc că a făcut-o, de altfel, tocmai poezia înrudită tematic „Unde-s nebunii?”, pe care o consider şi astăzi una dintre bucăţile sale cele mai reprezentative şi... mai actuale:Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?E, Doamne, lumea plină de cuminţi,-----------------------------------------Scîncesc cuminţii-n chingile dureriiŞi, sîngerînd din răni adînci blîndeţe,Lîngă neveste mor de bătrîneţe,Necutezînd să tragă spada vrerii.-----------------------------------------O, Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii?E lumea plină de-alde Sancho Panza...Aveam să-l revăd abia pe 22 decembrie 1989, cînd, purtat de un nou elan donquijotesc, se suise pe clădirea fostului Comitet Central, cu tinerii „revoluţionari” (mai tîrziu aveam să aflu că pătrunsese şi înăuntru, fiind martor la confuzia şi panica din acele ceasuri a foştilor potentaţi comunişti şi capi ai Securităţii).Şi iată că în curînd se fac două decenii de cînd ne străduim alături (donquijoteşte?) în redacţia Punctelor cardinale, după ce eşuasem (tot împreună) cu publicaţia Veghea (a ulterior spulberatei Uniuni Democrat-Creştine – singurul partid politic din care – şi el, şi eu – am făcut parte vreodată, preţ de cîteva luni). În anii aceştia din urmă au ieşit la lumină multe dintre scrierile sale (poeme, amintiri, articole, recenzii), dar ele – cu excepţia poeziilor – s-au cam risipit prin diferite periodice de dreapta fără largă audienţă. În cele din urmă l-am convins să le adune şi să le definitiveze, iar acestui prim volum, care include memorialistica şi lirica, nădăjduiesc să-i urmeze cît mai repede, aici la Christiana, un volum de articole şi recenzii din perioada postcomunistă (majoritatea apărute iniţial tot în Puncte cardinale).


La Diaconeşti, cu Părintele Calciu şi Părintele Amfilohie
O radiografie incomodă a „reeducării”
Am găsit potrivit editorial ca în prima parte a volumului să fie aşezate memoriile, faptele ce au stat, direct sau indirect, la baza tensiunilor ideatice sau stărilor sufleteşti pe care s-au altoit poeziile. Radiografia reeducării de la Aiud întreprinsă aici nu este însă o simplă înşiruire de fapte cutremurătoare şi grăitoare prin ele însele, pe care autorul le-a trăit pe pielea lui, la care s-a întîmplat să fie martor sau asupra cărora s-a informat din relatările altora. Memoriile sale nu sînt nicăieri descriere nudă, ci angajează o întreagă hermeneutică a faptelor şi a secvenţelor dialogale, cu fine observaţii şi analize psihologice, morale, istorice şi politice. Personajele – victime sau călăi – au la rîndul lor o viaţă narativă aparte, sînt complexe şi adeseori paradoxale, îşi păstrează o marjă de taină insondabilă, întreţesută, derutant şi provocator, atît în ascendenţa cît şi în descendenţa tragică a umanului. Portretele cele mai favorabile le sînt făcute, indiscutabil, profesorului George Manu şi prinţului Alexandru Ghica (a se vedea capitolul "Grupul recalcitranţilor"). Nimeni nu este însă angelizat sau diabolizat fără rest (un capitol se intitulează "Să nu-ţi faci idoli din oameni în viaţă") , poate cu excepţia sistemului, atotputernic peste indivizi, funcţionînd ca o maşinărie infernală, ca un perpetuum mobile al ororii, şi întrecînd ameţitor puterea curentă de imaginaţie.De regulă, poetul nu-l încurcă pe prozator, care-şi desfăşoară analiza narativă cu un fel de rigoare despătimită, mereu atent la detaliul semnificativ, grijuliu să-şi aleagă cuvintele şi să-şi cîntărească expresiile, după o măsură etică a adevărului împinsă pînă la urzeala gramaticală. Puţini autori de memorii din închisoare au ajuns la o asemenea limpezime a frazei şi la o asemenea coerenţă interpretativă a ansamblului, în care fiecare parte este intim necesară întregului. Totul se preface într-o mare lecţie de istorie (vie nu numai prin trăirea nemijlocită, dar şi prin intensa re-trăire reflexivă), într-o valorificare paideică a suferinţei, de un creştinism sacrificial, dar niciodată ostentativ, caracteristic de altfel „sfinţeniei” concentraţionare – adevărat exerciţiu al raiului în adîncimile iadului.Se va găsi probabil cine să-i reproşeze memorialistului, deliberat incomod, pe de o parte o aparentă concesivitate faţă de „cozile de topor” ale „puterii populare” (gardieni, torţionari, politruci etc.), ca bunăoară colonelul Gheorghe Crăciun[9], iar pe de altă parte o aparentă impietate critică faţă de personaje ilustre ale luptei anticomuniste, ca greu încercaţii Radu Gyr şi Nichifor Crainic, sau controversatul Nicolae Petraşcu. Camaradul Grigore Caraza a făcut-o deja, pornind de la cazul Anania (unul dintre cele mai complexe şi mai nuanţate din întreaga istorie a rezistenţei anticomuniste). E, în realitate, numai efortul sincer şi dezinteresat de onestitate şi obiectivare, autoimpus din capul locului (a se vedea introducerea) şi explicabil, poate, dincolo de alte scrupule convergente, şi prin aceea că autorul este istoric de formaţie[10]. Bun cunoscător al literaturii penitenciare de pînă la el, citează amplu şi uneori polemizează urban cu autorii anteriori (ca, de pildă, insidiosul Petre Pandrea, sau intransigentul Ion Cârja), desfăşurînd o argumentaţie proprie riguroasă, conexată la experienţa vie, care ştie să nu se lase derutată de livresc.Analiza „istorică” şi analiza „lirică” sînt cele două oglinzi paralele în care se reflectă demersul mărturisitor şi care, la o privire mai atentă, se completează fără să se trădeze şi fără să se substituie. În fond şi la urma urmelor, viaţa însăşi, mult mai comodă de comentat decît de trăit, este amestec indefinit de subiectiv şi obiectiv, de certitudine şi aproximaţie, de sondabil şi insondabil. Dacă este în aceste memorii şi vreo judecată îndoielnică, în spatele ei nu se află o intenţionalitate impură, ci doar fatalele limite ale umanului, cu care ne confruntăm, într-un fel sau altul, cu toţii, chiar dacă nu sîntem grabnici s-o recunoaştem. Cinstea sufletească a lui Demostene Andronescu mi se pare mai presus de orice discuţie, iar dacă nu mi s-ar fi părut astfel, atunci nu m-aş fi angajat ca editor, pentru că ştiu bine că acestea nu sînt lucruri cu care să te joci nepedepsit.Mărturisesc totuşi, în treacăt, că-l prefer în ipostaza sa de poet, pe care o resimt mai subtil şi mai esenţial cuminecătoare.

La Petru-Vodă, cu Părintele Calciu şi Părintele Iustin
Repere într-un Peisaj lăuntric
Volumul Peisaj lăuntric, ieşit acum 14 ani[11], mai mult prin grija prietenilor, a constituit un debut editorial tîrziu, dar, aş zice, cu atît mai „rotund”. Este testamentul liric al unei vieţi mucenicite, dar şi filă din testamentul unei generaţii fără noroc. O poezie care se mişcă între suferinţă („Moarte provizorie”) şi iertare („Încheiere”), între omeneasca „Îndoială” (a se vedea poezia cu acest titlu, dedicată lui V. Voiculescu) şi credinţa în numele căreia merită să mori („Testament”: Credinţa mea, sporită strop cu strop,/ O-nscriu ca pe-un inel de foc pe zare,/ Iar taina ca pe-o umbră mi-o îngrop/ La temelia lumii viitoare). Proza aduce multe lămuriri asupra genezei interioare a poeziilor, care acoperă mai toată gama experienţelor-limită ale umanului.Refuzînd principial refugiul oricărui „turn de fildeş”, eul liric se confruntă în permanenţă cu „vremurile”, cu „teroarea istoriei”, păscut de „Neîmplinire” (a se vedea poezia cu acest titlu, construită pe motivul statuii neterminate de creatorul ei: De-un meşter mare început cîndva,/ Am fost lăsat la jumătate baltă;/ O, de-aş avea în mîini ciocan şi daltă,/ Din piatră singur m-aş descătuşa!), citind în jurul său semnele apocaliptice, cu un incontestabil dar de poet cosmic şi vizionar („Apocalips”: Şi-a slobozit cel necurat zăvozii – / Arhangheli negri, cu sclipiri de smoală;/ Pe scena lumii, unduindu-şi şolzii,/ Dansează Salomeea-n pielea goală.// [...] Scînceşte de durere-ntreaga fire/ Şi plîng pe la răscruci de ceruri îngeri,/ Se-ndoiae grinzile nemărginirii/ Sub greutatea cosmicei înfrîngeri.// În creştetul veciei Dumnezeu/ Cu capu-n mîini stă, abătut şi trist,/ În jur se sting luminile mereu/ Şi-ngenuncheat alături plînge Christ), dar fără a renunţa la ascensiunea celestă, la „vînătoarea” mistică a divinului („Îndoială”: De-atîta vreme urc tîrîş, pe coate,/ Şi-am smuls în căţărare-atîţi luceferi/ Că de mai ţine mult urcuşul poate/ Doar cei prea-nalţi să mai rămînă teferi...// [...] Tîrîş, pe brînci, cu sufletul la gură/ Urc muntele cu-nchipuite creste;/ Din tot ce-am fost mai sînt o picătură.../ Mai este, Doamne, pînă-n cer, mai este?!).Momentele de nelinişte „argheziană” (cîteva poezii poartă titlul „Psalm”, iar una e intitulată chiar „Psalm păgîn”), derutanta ceartă cu Dumnezeu la deznădejde (ca-n „În loc de rugăciune”) nu trebuie să ne înşele: ele reprezintă doar clipele de pasageră slăbiciune ale unui spirit viu, neconvenţional, „lupta cu îngerul” a unui suflet ce găseşte mereu tăria de a-şi transcende pînă la urmă ispitirile. Acest Peisaj lăuntric este viu şi emoţionant tocmai prin omeneasca lui complexitate, străin de convenţia pietăţii burgheze, dar şi de otrăvurile demonismului intelectual.Poezia aceasta, plină de temerităţi imagistice şi lexicale, păstrează fără pedanterie prozodia tradiţională. Pe ici, pe colo se simt unele ecouri din Gyr, Arghezi, Blaga sau Voiculescu; ele nu pot compromite însă nici frumuseţea şi nici autenticitatea acestei lirici nu mai puţin personale, iar cel mai adesea nu este vorba decît de fireşti confluenţe de teme şi motive sau, pur şi simplu, de echivalenţe temperamentale.Cel mai aproape, ca experienţă, sensibilitate şi atitudine, se află neîndoielnic de Radu Gyr, poetul la care a ucenicit simpatetic şi informal, printre gratii şi lanţuri, şi din care a scos şi motto-ul tîrziului său volum: Mereu şchiopătînd prin dezastre,/ Mereu cu osînda pe frunte,/ Credeam că tot spini sînt şi-n astre,/ Şi-n ceruri tot temniţe crunte...Dar ca motto al volumului ar fi putut figura la fel de bine acel „Epitaf pe mormîntul lui Don Quijote”, în fond un sintetic autoportret liric, în tonul poate cel mai personal pe care Demostene Andronescu l-a nimerit vreodată:Aici se odihneşte un biet nebun ce-n steleA vrut să care lumea şi-a risipit cu lanceaCetăţile de nouri şi umbrele din ele,Sfruntînd înţelepciunea cuminţilor din Mancha.Şi pentru că e vorba de Don Quijote, cred că acel epitet final sub care Cervantes şi-a pus personajul – el bueno, „cel bun” – i se potriveşte întocmai şi poetului nostru, dincolo de sterilitatea preţioasă a oricărui „discurs critic”. Cu acest nume de taină îl va striga poate şi Dumnezeu la Judecata din urmă.
Răzvan CODRESCU
[1] Sintagmă ce nu poate fi ocolită, deşi are două cusururi majore: poate crea imaginea falsă a unei „literaturizări” neavenite (în sensul de-naturării realităţii brute în „ficţiune artistică”) şi poate sugera concluzia greşită că ar fi vorba exclusiv de texte scrise sau concepute în închisoare, ba chiar alimentate strict de factologia penitenciară. În realitate, literatura aceasta, ce se vrea înainte de toate mărturie şi document, uneori reprimîndu-şi cu obstinaţie orice ispită „calofilă”, include atît creaţii mentale provenite direct din locurile de supliciu, cît şi creaţii scrise postconcentraţionare, acoperind mai tot complexul problematicii general-umane (experienţa-limită a recluziunii constituind adesea doar un factor catalizator al meditaţiei lirice, filosofice sau religioase, iar nu materia ei efectivă).[2] Puţine producţii poetice s-au scris în închisori (cu mijloace improvizate: scrijelite cu acul pe săpun, cusute pe cămaşă etc.); de regulă, textul poetic se năştea în mintea autorului, apoi era memorat şi răspîndit oral de ceilalţi deţinuţi, suferind şi inevitabile „ajustări”, cel mai adesea involuntare. Statutul mnemotehnic a favorizat creaţia poetică. Unele dintre aceste poezii au fost ulterior reconstituite sau reelaborate de chiar autorii lor, în vreme ce altele ni s-au păstrat doar în variante aproximative şi uneori parţiale. Mai puţine sînt versurile scrise „după”, dar nutrite din amintirea anilor de prigoană.[3] Trebuie precizat că există şi multe creaţii anonime sau cu paternitate incertă.[4] Neputînd cita decît în parte, m-am abţinut să dau aici şi alte nume, ca nu cumva cineva necitat să se simtă nedreptăţit. Un indice alfabetic (şi acela incomplet), cuprinzînd 158 de nume, poate fi găsit în vol. 2 al amplei antologii Poeţi după gratii, editat sub egida A.F.D.P.R. şi coordonat de regretatul Constantin-Aurel Dragodan (la rîndu-i poet). În acelaşi volum al antologiei respective, apărut în 1993, se regăsesc şi patru poezii de Demostene Andronescu (pp. 145-151), însoţite de o notiţă biografică (p. 152). Mai vechea antologie alcătuită în exil de regretatul Zaharia (Zahu) Pană, Poezii din închisori (Ed. “Cuvântul Românesc“, Hamilton [Canada], 1982, cu un cuvînt introductiv de Vintilă Horia), a evitat să dea anumite nume de autori aflaţi în viaţă, spre a nu le crea dificultăţi în ţară, lor sau familiilor lor.[5] Semnalez, în treacăt, că simbolicul Cavaler al Tristei Figuri a constituit o obsesie a poeţilor din închisori (începînd cu Radu Gyr şi continuînd cu Ştefan Vlădoianu, Constantin Oprişan – recent reeditat de Editura Christiana: Cărţile Spiritului şi alte poezii –, Sergiu Mandinescu, spre a nu-i pomeni decît pe cîţiva dintre cei ce s-au mutat de la noi). Nicăieri însă „donquijotismul” n-a lăsat parcă o urmă mai adîncă decît în creaţia lirică a lui Demostene Andronescu.[6] Cf., pentru acest detaliu biografic şi nu numai, D. Andronescu, „Mi se spunea «Depanatorul»”, în Puncte cardinale, an XVII, nr. 3/2007 (cîteva însemnări ironic-amare pe marginea dosarelor sale de la C.N.S.A.S., cu reproducerea unei „Declaraţii” date la 15 decembrie 1962, în penitenciarul de la Aiud).[7] Publicate iniţial în Puncte cardinale, începînd din numărul 8-9/1993. O parte din ele au fost scoase într-un volum-pirat, iar apoi puse şi pe internet, fără ştirea autorului. În volumul de faţă ele sînt substanţial revizuite şi adăugite.[8] Este încheierea unei poezii poate cam prea lungi, „Nebunul” (pentru referinţa paulinică, cf. I Corinteni 1, 18-29).[9] Ce apare zugrăvit asemănător şi în recent publicatul corpus memorialistic al Mitropolitului Bartolomeu (Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Iaşi, 2008).[10] Memoriile au şi cîteva anexe documentare de mare preţ, extrase din dosarele C.N.S.A.S. şi grupate la sfîrşitul textului, care trimit spre aceeaşi exigenţă deziderativă. La o adică, memorialistul dovedeşte că ştie să fie – şi poate fi – necruţător şi cu sine însuşi, chiar în mai mare măsură decît poetul.[11] Reeditarea de faţă include şi cîteva piese inedite, precum şi îndreptarea tacită a micilor erori strecurate în ediţia anterioară. În toate textele - fie în proză, fie în versuri - am păstrat ortografia autorului(sau a surselor citate)

La Bucureşti, cu George Ardeleanu , monograful lui N. Steinhardt

REEDUCAREA DE LA AIUD
Introducere
Despre ceea ce s-a întâmplat, atât în închisori, cât şi în întregul univers concentraţionar din România, s-a scris relativ puţin, şi s-a publicat şi mai puţin, în raport cu dimensiunea apocaliptică a suferinţelor îndurate de atâţia oameni în aceste adevărate temple ale ororii. Dar şi ceea ce s-a publicat, atât cât s-a publicat, a apărut în ediţii confidenţiale şi, adesea, mai mult decât modeste, din iniţiativa şi pe cheltuiala unora dintre victime, fiind mai totdeauna ignorate, cu oarecare ostentaţie, atât de clasa politică, cât şi de opinia publică românească în general. Nici chiar istoricii, cărora le-ar incumba sarcina de a cerceta şi de a explica pentru posteritate ce a fost şi ce s-a întâmplat în gulagul românesc, nu se înghesuie să facă acest lucru, nici chiar acum, când nu mai pot invoca imposibilitatea accesului la arhive. Astfel stând lucrurile, este oarecum normal ca majoritatea românilor să nu ştie nimic – sau aproape nimic – despre reeducarea de la Piteşti, de exemplu. Nu mai vorbesc de cea de la Aiud, despre care chiar nu s-a scris nimic consistent, deşi, ca rezultate, ea a fost tot atât de cumplită ca şi cea de la Piteşti. Că românul de rând, copleşit de griji şi victimă a unei interminabile „tranziţii”, nu are cunoştinţă de aceste orori este oarecum explicabil. Cu totul inexplicabil este însă faptul că până şi intelectualitatea, care este – sau care ar tebui să fie – „conştiinţa cetăţii”, manifestă o vinovată indiferenţă faţă de ceea ce s-a întâmplat timp de două decenii în gulagul românesc, chiar şi după ce i s-a atras atenţia, încă de timpuriu, de către o voce autorizată, asupra importanţei studierii şi elucidării problemelor pe care le generează aceste diabolice „experimente”. Este vorba de Virgil Ierunca , celebrul exilat căruia, în 1990, i-a apărut, la Editura Humanitas, cartea intitulată Fenomenul Piteşti (care, după câte ştiu eu, este singura scriere în domeniu căreia i s-a acordat, de către „o parte a intelectualităţii”, oarecare atenţie).Iată ce spune exilatul român de la Paris despre acest „experiment”: „Toată lumea cunoaşte azi Arhipelagul Gulag. Toată lumea mai ştie că, sub denumirea posibilă de Arhipelag M.A.I., el s-a întins şi asupra României. Ceea ce n-a ajuns însă – şi încă – la cunoştinţa tuturor este că în Arhipelagul românesc a existat o insulă a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciară comunistă: închisoarea de la Piteşti. Acolo a început la 6 decembrie 1949 o experienţă de o sumbră originalitate denumită reeducare şi tinzând la distrugerea psihică a individului”. Şi în încheiere face următoarele precizări: „Fenomenul Piteşti ni se pare a depăşi în oroare, din fericire nu şi în durată, reeducarea de tip chinezesc. Paralela între aceste două experienţe de distrugere a psihismului se impune de la sine, oricare ar fi explicaţiile acestui straniu paralelism pe care le vor găsi istoricii de mâine. Azi ne revine nouă, contemporanii acestei degradări, ai acestui proiect demonic [...], sarcina de a culege pentru memoria de mâine elementele ce definesc fenomenul Piteşti”. Avem, cu alte cuvinte, datoria morală de a smulge uitării destinul acestei nefericite generaţii de intelectuali (amintesc că tinerii asupra cărora s-a făcut „experimentul” de la Piteşti au fost în marea lor majoritate studenţi) şi de a elucida, atât pentru contemporanii miopi (sau numai neinformaţi), cât şi pentru posteritate (mai ales pentru posteritate), multiplele probleme legate de acest cumplit „experiment”.Are dreptul la această „aducere aminte” un Pop Cornel, de exemplu, a cărui figură o voi evoca pe scurt, pentru edificare, în cele ce urmează. Desigur, acelaşi drept îl au toţi cei care au trăit ororile gulagului românesc. L-am ales însă pe el pentru că mie mi se pare o figură emblematică din acest punct de vedere.Pop Cornel, fost eminent student al Facultăţii de Medicină din Cluj, care, atât prin pregătirea sa profesională şi umanistă, cât şi prin înalta sa ţinută morală, promitea să devină un fel de lider de generaţie, a nimerit şi el, ca majoritatea colegilor săi, în „iadul” de la Piteşti. Ţurcanu, care-i cunoştea biografia, s-a ocupat personal de el şi în şase săptămni de tortură continuă a reuşit să facă din acest om integru şi echilibrat un „neom”, un robot care executa orbeşte tot ceea ce îi cerea „dresorul” său. Pentru a ilustra ce făcuse tortura din acest om, reproduc următoarea scenă evocată de unul dintre „piteşteni”. Pentru a-l ţine sub tensiune şi a-i spori dezumanizarea, Ţurcanu, ori de câte ori avea de făcut câte o „operaţie” mai dificilă, îl lua pe el „mâna a doua”. Într-una din zile, pe când „trudeau” împreună să aducă la ascultare un „pacient” care se încăpăţâna să reziste, Pop Cornel se opreşte deodată din „lucru” şi se adresează „dresorului” său: „Domnule Ţurcanu, am gândit rău despre dumnevoastră. Scoateţi răul din mine!”. Şi zicând acestea, îşi dădu jos pantalonii şi se întinse alături de victimă! Nu se ştie ce gând nătâng o fi trecut prin mintea tulbure a nefericitului om, dar Ţurcanu a interpretat acest gest în felul lui, considerând că Pop Cornel a recurs la acest tertip pentru a oferi victimei un moment de respiro şi, în consecinţă, i-a ordonat să treacă „în poziţie”, ceea ce însemna reluarea întregului ciclu al reeducării.S-ar putea ca Ţurcanu să nu fi greşit totuşi în aprecierea lui, pentru că Pop Cornel a mai făcut şi cu alte ocazii dovada că, pe undeva, prin străfundurile răvăşite ale sufletului său, mai păstra o fărâmă din omul care fusese altădată. Ion Munteanu, coleg cu el de facultate, relatează că, întâlnindu-l odată, după cădere, în loc de orice altă discuţie, acesta i-a recitat cu ochii în lacrimi balada lui Ştefan Aug. Doinaş Mistreţul cu colţi de argint – „o tristă spovedanie – remarcă Ion Munteanu –, alegoria poeziei acoperind-o pe cea a propriei sale vieţi”. Într-adevăr, Pop Cornel, se aseamănă prinţului din baladă, fiind sfâşiat, ca şi acesta, de propriul său ideal. Şi încă o dovadă că el percepea exact starea în care se găsea o constituie faptul că, în ultimul cuvânt pe care l-a rostit la procesul în care a fost judecat împreună cu Ţurcanu şi cu mulţi alţii, a cerut să fie condamnat la moarte. Şi a fost condamnat la moarte şi executat. „Numai că – observa cineva – această condamnare pentru el nu a fost o pedeapsă, a fost o eliberare”. Şi o ispăşire asumată, aş adăuga eu.Am amintit deja mai sus că, pe lângă datoria de a smulge uitării destinul acestei generaţii crucificate, mai avem şi obligaţia de a elucida, pentru contemporani şi pentru posteritate, unele probleme legate de acest diabolic „experiment”, cum ar fi: identificarea iniţiatorilor acestui proiect, identificarea celor care au dat dispoziţii să fie pus în aplicare şi care l-au „monitorizat” şi, nu în ultimul rând, stabilirea cauzelor pentru care doar România a avut parte de un asemenea „experiment”, despre care (pentru a nu cădea în „păcatul” evreilor care afirmă unicitatea holocaustului) nu voi spune că a fost unic, ci doar că, pe o scară a ororilor săvârşite în cumplitul secol XX, el se situează pe una dintre treptele cele mai de sus.Toate aceste probleme trebuie lămurite, pentru a nu mai da prilejul, nici celor de rea-credinţă, nici celor neinformaţi, să interpreteze în fel şi chip această cumplită tragedie, aşa cum face d-l H.-R. Patapievici, de exemplu, care consideră, nici mai mult, nici mai puţin, „fenomenul Piteşti” drept „expresie a specificului naţional românesc”! Într-un eseu publicat în nr. 1 al revistei 22, din ianuarie 1994, dumnealui spune textual: „Abia când privim spaţiul mioritic ca anticameră a fenomenului Piteşti, gravitatea chestiunii specificului naţional este cu adevărat pusă”. Această aserţiune a autorului Politicelor a scandalizat, pe bună dreptate, pe mulţi, deşi s-ar putea ca d-l Patapievici să se fi referit doar la „resemnarea” ciobanului mioritic şi nu la crima propriu-zisă. S-ar putea, deci, ca dumnealui să considere fatalismul ca „specific naţional al poporului român”. Dar această interpretare nu poate fi acceptată, deoarece victimele de la Piteşti nu s-au lăsat hăcuite din fatalism. În cazul lor nu exista altă alternativă, liberul arbitru fiindu-le anulat. Şi apoi, toţi cei care îşi dau cu părerea despre acest „fenomen”, deci şi d-l Patapievici, ar trebui să remarce şi reversul medaliei, adică dimensiunea eroică a celor întâmplate aici. Căci Piteştiul nu a fost numai oroare şi abjecţie, ci a avut şi o imensă dimensiune eroică. Amploarea supliciilor şi a ororii atestă amploarea rezistenţei care trebuia înfrântă. Dacă toţi cei care au fost supuşi „reeducării” ar fi acceptat-o fără a se opune, „fenomenul” nu ar mai fi avut loc şi d-l Patapievici ar fi trebuit să caute în altă parte „specificul naţional al poporului român”.Să trecem acum în revistă problemele legate de acest experiment, după cum au fost enunţate mai sus. Este vorba de identificarea celor care au iniţiat şi conceput acest proiect (prima problemă), a celor care l-au pus în aplicare şi au supravegheat îndeplinirea lui (a doua prolemă), precum şi cauzele pentru care doar deţinuţii din România au avut parte de un asemenea tratament (a treia problemă)Supoziţia că „reeducarea” aparţine, ca iniţiativă şi concepţie, unei mentalităţi străine se sprijină pe date indubitabile. Este deja un truism faptul că ea a fost iniţiată de Moscova şi minuţios pusă la punct în birourile Ministerului de Interne şi ale Comitetului Central, sub directa îndrumare a consilierilor sovietici,.de către comuniştii care erau în posturi de conducere, în marea lor majoritate alogeni. Generalul Pintilie (Pantiuşa) era rus, iar Ana Pauker şi triada demonică din preajma ei (Nicolski, Dulbergher, Zeller), precum şi Teohari Georgescu, Sepeanu, Koller, Tiberiu Lazăr, ca să enumăr doar câţiva dintre cei implicaţi, erau evrei. Desigur, au fost şi destui români, cozi de topor, care au participat la această criminală acţiune. Mă refer la cei câţiva directori de închisore (Dumitrescu Alexandru, Goiciu, Gheorghiu etc.), la unii dintre ofiţerii politici şi dintre gardieni, precum şi la grupul primilor torţionari cu ajutorul cărora s-a demarat “reeducarea”. Unii dintre aceştia din urmă, cei care au făcut partea urâtă a trebii, au fost judecaţi şi executanţi, pentru a nu mai putea depune mărturie, iar alţii au fost incluşi şi judecaţi în lotul “ţapilor ispăşitori”. Printre creierele care au clocit “acţiunea”, eu nu ştiu însă să fi fost vreun român. Nu vreau prin aceasta să minimalizez vinovăţia românilor care au fost complici la aceste orori, pentru că ei sunt cel puţin tot atât de vinovaţi ca şi cei care le-au pus la cale. Vreau doar să reliefez faptul că “reeducarea” de la Piteşti nu aparţine – nici în iniţiativă, nici în concepţie – românilor, ci are cu totul alte origini. Eu nu cred că a fost doar o simplă coincidenţă faptul că, o dată cu debarcarea Anei Pauker şi a grupului său de “deviaţionişti”, în vara anului 1952, a încetat şi “reeducarea”. Se vorbea chiar, printre cei avizaţi, că Gheorghiu-Dej ar fi vrut să o facă răspunzătoare pe această Passionaria a României, printre altele, şi de ororile de la Piteşti. dar până la urmă a renunţat la această acuză, se pare, de teama implicaţiilor internaţionale. Să nu uităm că la vremea aceea mai trăia încă Stalin. În orice caz, ar fi interesant de scotocit, în legătură cu această problemă, în arhivele fostului Comitet Central. Dar aceasta este treaba istoricilor aflaţi în plină activitate.În continuare, voi încerca să stabilesc din ce motive deţinuţilor politici din România li s-a aplicat acest tratament de o bestialitate fără egal în analele ororilor penitenciare din ansamblul ţărilor Europei răsăriteane abandonate de Occident bolşevismului. Deşi motive care ar putea explica această stare de lucruri sunt mai multe, eu mă voi opri, în cele ce urmează, doar asupra unuia, pe care îl consider a fi fost esenţial.Nu aş vrea să se interpreteze că fac, cu această ocazie, o pledoarie pro domo, dar afirm dintru început că, pentru acest tratament „discriminatoriu” aplicat deţinuţilor politici din România (mă refer atât la tratamentele extrem de inumane din închisorile de execuţie şi din lagărele de muncă forţată, cât şi la aberantele acţiuni de aşa-zisă reeducare), „vinovată” se face... Mişcarea Legionară. Pentru a-i anihila pe cei mai înverşunaţi adversari ai lor, care erau membrii acestei mişcări, cotropitorii bolşevici şi năimiţii lor dinăuntrul ţării au născocit şi au pus în aplicare metode de exterminare fizică şi siluire sufletească fără egal în universul concentraţionar al sângerosului secol XX. Subliniem că această monstruozitate a fost cu atât mai cumplită cu cât torţionarii nu s-au mulţumit numai cu suprimarea fizică sau cu pervertirea conştiinţelor şi schilodirea sufletelor adversarilor lor, ci şi-au propus să ucidă şi ideile-forţă care au făcut posibilă apariţia, în ţara noastră, a acestei stări de spirit care a fost Mişcarea Legionară.Am demonstrat, cu altă ocazie, că Mişcarea Legionară a apărut şi s-a dezvoltat ca o necesitate istorică în condiţiile create în această parte a Europei de rezultatele primului război mondial. Ea nu a fost doar o simplă ideologie, ci o mişcare spirituală de regenerare a sufletului românesc, structurată pe valorile naţionale şi pe spiritualitatea creştină. Şi pentru că, printre pericolele care pândeau societatea românească în perioada respectivă, se profila tot mai ameninţător, dinspre Răsărit, şi pericolul comunist, programul de luptă şi de acţiune al acestei mişcări a avut, încă de la începuturile ei, şi o puternică componentă anticomunistă. Această atitudine fermă şi nedesimulată nu a trecut neobservată, ci a fost sesizată şi de noii stăpâni de la Kremlin, care, după ce şi-au consolidat în interior nefastul lor regim, au început să se pregătească pentru a declanşa „revoluţia mondială”. Căci Rusia, bolşevică acum, nu a renunţat la tendinţele ei hegemonice, ci a continuat, în numele „internaţionalismului proletar”, să promoveze aceeaşi obsedantă politică expansionistă de totdeauna. În acest scop, Moscova, prin agenţii săi, a urmărit cu atenţie situaţia politică şi socială din ţările vecine în care intenţiona să-şi „exporte” revoluţia, încercând, astfel, să depisteze atât factorii favorizanţi (formaţiuni şi personalităţi politice dispuse să colaboreze sau să facă compromisuri, nemulţumiri pe care să le speculeze etc.), cât şi pe cei ostili planurilor lor. Astfel, ei şi-au dat repede seama că în România cea mai înverşunată şi eficientă rezistenţă împotriva acţiunii lor o va opune Mişcarea Legionară, ai cărei membri erau educaţi şi pregătiţi, printre altele, şi în acest scop.De aceea, comuniştii ruşi au acordat o atenţie deosebită acestui fenomen spiritual din ţara noastră, mai ales începând cu a doua jumătate a deceniului patru, când această mişcare a devenit şi o forţă politică de care trebuia să se ţină seama. Există indicii că, în această perioadă, NKVD-ul a încercat (şi probabil a şi reuşit) să-şi infiltreze, în rândurile ei, agenţi special instruiţi, pentru a-i studia modul de organizare şi pentru a o compromite şi submina din interior. Sunt şi unele dovezi în acest sens, cum ar fi de exemplu capturarea de către Siguranţă a unui stoc de câteva mii de cămăşi verzi introduse clandestin în ţară, în toamna anului 1940, care urmau să fie distribuite elementelor declasate ale mahalaleor, în vederea atragerii acestora în evenimentele ce se prefigurau. De asemenea, sunt unele indicii că Traian Boeru, şeful echipei care i-a asasinat pe Nicolae Iorga şi pe Virgil Madgearu, ar fi fost omul ruşilor. Dovezi indubitabile în acest sens nu avem (există doar unele mărturii care, într-un demers istoric serios, sunt lipsite de relevanţă), dar, dacă într-adevăr aşa au stat lucrurile, ele există cu siguranţă în arhivele serviciilor secrete sovietice şi chiar în cele româneştiDacă în privinţa agenţilor infiltraţi nu deţinem, deocamdată, dovezi concludente, avem în schimb dovezi sigure că serviciile secrete sovietice (atât NKVD-ul, cât şi serviciile de informaţii ale armatei) nu au încetat să se intereseze de Mişcarea Legionară nici chiar în timpul războiului. Şi aceasta nu numai în cea de-a doua parte a lui, când era evident că ruşii vor ajunge pe meleagurile noastre, ci şi în prima parte, când această posibilitate nu se întrevedea încă. Printre ofiţerii români căzuţi prizonieri la ruşi erau şi foarte mulţi foşti membri ai Mişcării Legionare (ofiţeri de rezervă, mai ales învăţători, profesori, avocaţi, doctori etc.); aceştia relatează – în scrierile lor memorialistice, unii, sau în simple aduceri aminte, alţii – că în lagărele în care erau internaţi veneau periodic comisii formate din ofiţeri NKVD, şcoliţi desigur, unii dintre ei chiar foarte instruiţi şi manieraţi, care îi anchetau în legătură cu trecutul lor legionar. Îi interesa absolut tot: când şi în ce împrejurări au intrat în Mişcare, dacă au trecut sau nu prin Frăţiile de Cruce, cum se desfăşura o şedinţă de cuib şi ce probleme se dezbăteau într-o astfel de şedinţă, ce calităţi trebuia să întrunească un şef de cuib, ce personalităţi legionare au cunoscut şi care dintre acestea i-au impresionat în mod deosebit, dacă l-au cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu şi prin ce calităţi se impunea acesta, ce părere au despre viitorul acestei Mişcări... şi încă multe altele. Insistau, în mod deosebit, asupra Frăţiilor de Cruce şi asupra sistemului de educaţie din cadrul acestora. Era evident că aceste discuţii aveau mai mult un caracter de documentare decât de anchetă.Acelaşi lucru îl relatează şi Eugen Cristescu, şeful fostului Serviciu Român de Informaţii, una din cele şase persoane arestate şi duse, după 23 august 1944, împreună cu mareşalul Antonescu, la Moscova, pentru anchetă. Acesta povesteşte (vezi, printre altele, Gabriel Bălănescu, Din împărăţia morţii) că un mare număr din şedinţele de anchetă la care a fost supus, a fost consacrat Mişcării Legionare şi că atunci când era anchetat despre altceva (alte partide, diferite personalităţi politice, diplomaţi etc.), la anchetă asistau doar două-trei sau cel mult patru persoane. Când era însă vorba de Mişcarea Legionară, ancheta avea loc într-un mare amfiteatru, în faţa unei asistenţe de până la o sută de persoane, care notau conştiincios tot ce spunea el, unii dintre aceştia punând chiar şi întrebări lămuritoare. La aceste şedinţe participa întotdeuna şi un general, Vinogradov, care conducea ancheta. Îi interesa, în mod deosebit, modul de organizare al Mişcării, sistemul de educaţie a membrilor ei, idealurile acestora, statutul lor social, precum şi ponderea cadrelor militare în rândurile lor. De asemenea, în mod deosebit, îi interesau Frăţiile de Cruce, despre care voiau să afle cât mai multe lucruri, cum ar fi: criteriile de recrutare a tinerilor în acestă organizaţie, activitatea lor şi mai ales educaţia care se făcea în aceste adevărate pepiniere de viitori legionari.Deci nu e de mirare că, atunci când trupele ruseşti ne-au invadat ţara, comuniştii (venetici şi băştinaşi laolaltă), veniţi împreună cu hoardele invadatoare să ne comunizeze, cunoşteau bine starea de spirit de la noi şi greutăţile pe care le vor întâmpina în îndeplinirea misiunii lor nefaste. Ştiau că Mişcarea Legionară este singura organizaţie anticomunistă cu structuri organizatorice pe întreg teritoriul naţional, în toate straturile societăţii, disciplinată, activă, motivată nu numai ideologic, ci şi existenţial, şi cu o mare predispoziţie de jertfă. Mai ştiau, de asemenea, că viitorul acestei organizaţii era asigurat de un corp masiv de tineri (elevi şi studenţi) care erau educaţi şi formaţi în Frăţiile de Cruce, unii, şi în Corpurile Studenţeşti Legionare, ceilalţi. Ştiind toate acestea, comuniştii, îndrumaţi de consilierii sovietici, au luat măsurile care se impuneau. Aplicând principiul machiavelic Divide et impera, şi-au asigurat, dintru început, colaborarea celor dispuşi să facă compromisuri şi cu ajutorul lor au început demolarea sau acapararea principalelor instituţii ale statului. Mai întâi şi-au aservit Poliţia şi Siguranţa, apoi, imediat după terminarea războiului, au desfiinţat Armata regală, pe care au înlocuit-o cu aşa-zisa Armată populară formată în jurul diviziilor „Tudor Vladimirescu” şi „Horia, Cloşca şi Crişan”. Cu această ocazie au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare zeci de generali şi sute de ofiţeri superiori, pentru pretinse crime de război ori crime împotriva umanităţiiAsigurându-şi loialitatea acestor două instituţii, au antamat apoi, în luna iunie 1945, problema neutralizării Mişcării Legionare. Mai întâi, pentru a-i intimida, au răspândit zvonul că Poliţia şi Siguranţa întocmesc liste cu legionarii care vor fi arestaţi şi deportaţi în URSS. Apoi, prin intermediul unor emisari (printre care, se pare, se număra şi dr. Petru Groza, care la ora aceea era deja prim-ministru), au propus Comandamentului legionar din interior un pact de neagresiune, prin care părţile îşi luau obligaţia că nu vor acţiona una împotriva celeilalte, ci că se vor tolera reciproc. După lungi deliberări, Comandamentul Mişcării a căzut în capcană, acceptând târgul şi dând, în acest sens, faimoasa circulară din 6 august 1945, prin care recomanda tuturor legionarilor să iasă din ilegalitate şi să se abţină de la orice provocare. Desigur, nici una dintre cele două tabere nu avea de gând să respecte acest pact, ci l-au încheiat doar pentru a câştiga timp. Numai că legionarii nu au ţinut seama că atunci timpul nu lucra pentru ei, ci pentru comunişti.Semnarea acestui pact de neagresiune a fost, după părerea mea, o imensă greşeală, deoarece s-a ratat prin aceasta un mare moment istoric. Dacă legionarii, în loc să semneze acel pact, ar fi declanşat încă de pe atunci lupta de rezistenţă anticomunistă, aceasta ar fi putut fi, pentru cotropitorii bolşevici din România, ceea ce a fost, în timpul războiului, lupta de partizani din Iugoslavia împotriva cotropitorilor germani. Căci, în circumstanţele istorice de atunci, condiţii pentru o asemenea acţiune existau. În afară de Mişcarea Legionară, mai erau destui nemulţuniţi şi năpăstuiţi care ar fi fost gata oricând să pună mâna pe armă pentru a lupta împotriva cotropitorilor şi a năimiţilor din interior. Erau, în primul rând, ofiţerii Armatei regale deblocaţi şi trimişi la munci umilitoare în civilie, erau rămăşiţile Armatei Naţionale din Austria şi întregul exil legionar din Germania şi, nu în ultimul rând, o asemenea acţiune ar fi avut adeziunea tacită sau chiar declarată a unei mari părţi din poporul român. Desigur, şansele de izbândă ar fi fost minime (s-ar fi întârziat poate cu câţiva ani comunizarea ţării), însă atunci (mai ales atunci) importantă nu era victoria, ci lupta. Ea ar fi creat „o stare de spirit de neaplecare şi ar fi întreţinut o scânteie de nădejde în rândurile românilor”, cum spunea întemeietorul Mişcării atunci, la început, în pădurea Dobrina. În ceea ce priveşte pierderile (mai ales în vieţi omeneşti), acestea ar fi fost desigur mari, chiar foarte mari, însă nici într-un caz mai mari decât cele suferite de poporul român în cumplita prigoană comunistă care a urmat după această dată.Şi mai este ceva. O asemenea acţiune ar fi dat victimelor de mai târziu posibilitatea de a muri luptând eroic, cu arma în mână, fiind astfel scutiţi de umilinţele şi ororile pe care le vor trăi, peste câţiva ani, la Piteşti, Gherla, Aiud sau în alte temniţe care au împânzit întreaga ţară. De ce n-a fost aşa? Nu ştiu! Poate că Dumnezeu a vrut să avem mai mulţi martiri decât eroi.
Demostene ANDRONESCU



TREI POEZII DE DEMOSTENE ANDRONESCU

ÎNDOIALĂ lui V. Voiculescu
Mai este, Doamne, pînă-n cer?
Mai estePîn-să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decît poveste
Şi-am colbăit degeaba-atîta cale.
De-atîta vreme urc tîrîş, pe coate
Şi-am smuls în căţărare-atîţi luceferi
Că de-o mai ţine mult urcuşul, poate
Doar cei prea-nalţi să mai rămînă teferi.
Şi-am risipit atîta suflet, Tată,
În rîvna mea neasemuit de mare
Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată
N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.
L-am dat tribut la fiecare vamă,
L-am aşternut pe fiecare treaptă,
Şi-l risipesc-ntruna, dar mi-e teamă
Că la sosire nimeni nu m-aşteaptă...
Tîrîş, pe brînci, cu sufletul la gură,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sînt o picătură...
Mai este, Doamne, pînă-n pisc, mai este?!
ÎN LOC DE RUGĂCIUNE
În seara asta, Doamne,
Te vei culca flamînd,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pîlpîia alt’dată în candela de gînd.
Sînt prea sărac, Stăpîne, nu am ce-Ţi oferi
Să-ţi stîmpăr foamea, furii mi-au tîlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram ca sara
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.
Aş vrea să-Ţi pot întinde un gînd sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi mi-e goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted un singur fruct amar.
De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurînd o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş tîrî prea jos.
Zădarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blînd,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămînd.
UNDE-S NEBUNII?
Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plină de cuminţi,
E plin pămîntul de martiri şi sfinţi
Atinşi de filoxera-nţelepciunii.
Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul
În faţa lumii şi-a nemărginirii
Şi-ascultător de rînduiala firii,
Cu un plăvan în jug trudeşte insul.
Scîncesc cuminţii-n chingile durerii
Şi, sîngerînd din răni adînci blîndeţe,
Lîngă neveste mor de bătrîneţe,
Necutezînd să tragă spada vrerii.
Boleşte omenirea ca o juncă
Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sînge;
S-a-mpotmolit istoria şi plînge,
Cu prora-nfiptă într-un colţ de stîncă.
Nu se mai nasc nebuni care s-o mîne
Cu bîta de la spate, ca pe-o vită,
Acestui veac să-i pună dinamită
Şi evu-nţelepciunii să-l dărîme.
O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii?
E lumea plină de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndrăznesc să mînuiască lanza,
Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.
Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Să tragă spada şi să taie nodul?
Tînjeşte după glorie norodul
Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…
Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,
S-o răvăşească şi să o răstoarne,
Ca un berbec să ia pămîntu-n coarne
Şi-acestui veac să-i surpe temelia!
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/06/literatura-inchisorilor-demostene.html

Povestea zilei, “Ai zamislit acest copil în noaptea de Pasti”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-12 12:23
În 1939 ma aflam la Mânastirea Brâncoveanu, de Izvorul Tamaduirii. Vad si acum acea scena când o femeie îsi ducea în brate copilul handicapat, apropiindu-se de Parintele Arsenie. Parintele, înainte de a o întreba cum o cheama si de unde este, i-a zis: “Ei, ce sa-ti fac maica draga. Ai zamislit acest copil în noaptea de Pasti. Asa este?”. “Asa“ a zis femeia.
Au venit doi concubini la Parintele sa-l ispiteasca, întrebându-l daca se potrivesc. Le-a spus Parintele: “Ma, tu du-te la sotia ta, ca ai patru copii. Iar tu du-te la sotul tau, ca ai trei copii“. Au ramas aceia uimiti: De unde stie!? (Pr. Nicolae Boboia)
Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:
- Casatoria e sacul cu pacate, marita-te si ia-l în spate.
- În timpul sarcinii, mama sa nu stea în fum si sa nu ia medicamente.
- Daca nu-i da pace la copil în vremea sarcinii, copilul va avea precocitate sexuala.
- Decât cancer mai bine copii. Iobagii aveau câte 16 copii. Si erau slugi!
- Copiii nascuti numai dupa distractii si destrabalari au iesit rai.
- Cei care opresc copiii de la credinta sunt osânditi mai rau ca sinucigasii.
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/09/povestea-zilei-09062009-ai-zamislit-acest-copil-in-noaptea-de-pasti/

Nu va lasati spionati cu propriul telefon!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-12 12:23
» Din cauza proliferarii programelor software pentru spionat telefoane mobile , oricine poate transfera un soft de ascultare pe orice astfel de terminal mobil.S-a ajuns astfel in situatia ca aproximativ 5% dintre telefoanele mobile ce functioneaza in Romania si care apartin unor firme sau persoane particulare sa fie ascultate de catre alte persoane fizice. Estimarea ii apartine lui Max Maiellaro, directorul Agatha Christie Investigation, o companie de investigatii private din Milano. In opinia acestuia, preluata de publicatia
americana Newsweek, procentul de telefoane spionate in Romania este egal cu cel al mobilelor interceptate in tari precum Italia, Grecia si Spania. Acest fenomen exista, chiar daca la o scara mai mica, si in Franta sau Germania, aici nivelul interceptarilor fiind de 3%. La randul sau, James Atkinson, expert in securitatea telefoanelor la firma Granite Island Group, din Gloucester, Massachusetts, sustine ca si in Statele Unite procentul telefoanelor interceptate este de 3%.
Cine pe cine asculta?
Potrivit expertilor, cele mai multe telefoane mobile spionate au
fost compromise de catre sot/sotie, iubit/iubita, parinti sau colegi de serviciu . Mai mult, unii angajati spera sa afle afaceri ilegale ale sefilor directi, pentru a le raporta directorilor companiilor la care lucreaza, sub acoperirea anonimatului. Cei mai vulnerabili in fata acestui tip de spionaj sunt utilizatorii de iPhone, BlackBerry si alte tipuri de smartphone-uri.
Programele se vand online
In marea lor majoritate, telefoanele mai sofisticate sunt echipate cu functii precum bluetooth sau posibilitate de conectare Wi-Fi. Daca acestea sunt lasate permanent deschise sau sunt nesecurizate, oricine poate prelua controlul aparatului de la distanta sau ii poate livra un program-spion. Cele mai recente programe de acest gen sunt atat de avansate incat permit chiar si transformarea telefonului in microfon, chiar daca nu se efectueaza nici un apel. Astfel, "spionul" poate sa asculte pe langa convorbiri telefonice si tot ceea ce se discuta intr-o camera vecina ori chiar aflata in cealalta parte a globului, unde se afla telefonul interceptat. Softurile care fac posibil acest lucru sunt foarte ieftine, pot fi luate de pe internet (peste 200 de companii vand astfel de programe cu preturi cuprinse intre 50 si 300 de dolari) si nu este nevoie de cunostinte speciale pentru a se face transferul.
Ce e de facut?
Astfel ca este mai mult decat indicat sa nu va mai lasati bluetooth-ul sau conexiunea Wi-Fi permanent activate si nesecurizate. De asemenea, ca si in cazul e-mail-urilor care contin atasamente suspecte, nu autorizati automat transferul de fisiere, chiar daca solicitarea vine din partea unei persoane cunoscute. Verificati intotdeauna ce fisier ati primit si ce face acesta. In acest fel, ramane doar ca cel care vrea sa va spioneze sa puna mana pe telefonul dvs. si sa autorizeze transferul, care dureaza doar cateva minute. Este singura parte mai dificila, iar in acest caz, totul tine de vigilenta dvs. in legatura cu locul unde va lasati telefonul sau pe mainile cui il lasati.
http://www.romanialibera.ro/a156397/nu-va-lasati-spionati-cu-propriul-telefon.html

VIDEO si transcrierea documentarului „EARTH 2100”, ultima mare productie pro DEPOPULARE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-12 12:19
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/08/video-si-transcrierea-documentarului-„earth-2100”-ultima-mare-productie-pro-depopulare/

Cum sa-l cunoastem pe Dumnezeu!?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 20:21
“Atât de mult ne-a iubit pe noi Tatăl, încât ne-a dat pe Fiul Său [Ioan 3, 6]; dar şi Fiul însuşi a voit aceasta şi S-a întrupat şi a vieţuit cu noi pe pământ. Atât Sfinţii Apostoli, cât şi o mulţime de oameni au văzut pe Domnul în trup, dar nu toţi L-au cunoscut ca pe Domnul; dar mie, mult păcătosului, mi s-a dat să cunosc prin Duhul Sfânt că Iisus Hristos e Dumnezeu [1 Corinteni 12,3]. Domnul îl iubeşte pe om şi i Se arată cum El însuşi vrea. Şi când vede pe Domnul, sufletul se bucură cu smerenie de Stăpânul Cel milostiv şi nu mai poate iubi nimic altceva cum iubeşte pe Ziditorul său; chiar dacă vede toate şi iubeşte pe toţi, dar mai mult decât orice iubeşte pe Domnul.Sufletul cunoaşte această iubire, dar nu o poate reda în cuvinte: ea este cunoscută numai prin Duhul Sfânt, pe care îl dă Domnul. Sufletul vede dintr-o dată pe Domnul şi-L recunoaşte. Cine putea descrie această bucurie şi veselie? Domnul este recunoscut în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt rămâne în omul întreg: în suflet, în minte şi în trup.
Aşa este cunoscut Dumnezeu atât în cer, cât şi pe pământ. In nemărginita Sa milostivire, Domnul mi-a dat acest har, mie, păcătosului, şi va da oamenilor să cunoască pe Dumnezeu şi să se întoarcă la El.
Scriu în numele milostivirii lui Dumnezeu. Da, acesta este adevărul. Martorul meu este însuşi Domnul.Domnul ne iubeşte ca pe propriii Săi copii şi ne iubeşte mai mult decât iubeşte o mamă, căci o mamă îşi poate uita copilul, dar Domnul nu ne uită niciodată.
Şi dacă Domnul însuşi n-ar fi dat Duhul Sfânt poporului ortodox şi marilor noştri păstori, n-am fi putut şti cât de mult ne iubeşte El.Slavă Domnului şi marii Lui milostiviri, că unor oameni păcătoşi El le dă harul Duhului Sfânt. Bogaţii şi împăraţii nu cunosc pe Domnul, dar noi, nişte monahi şi păstoriţi sărmani, îl cunoaştem pe Domnul prin Duhul Sfânt. Pentru a cunoaşte pe Domnul n-avem nevoie nici de bogăţii, nici de învăţătură, ci e nevoie să fim ascultători şi înfrânaţi, să avem duh smerit şi să-l iubim pe aproapele, şi Domnul va iubi un asemenea suflet şi Se va arăta pe Sine însuşi sufletului şi îl va învăţa iubirea şi smerenia, şi-i va da tot ceea ce are nevoie pentru a-şi găsi odihna în Dumnezeu.
Oricât am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. Mulţi filozofi şi savanţi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Şi noi, monahii, învăţăm ziua şi noaptea Legea Domnului, dar nu toţi ajung să-L cunoască, chiar dacă cred în El. A crede că Dumnezeu există e un lucru, dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu e altceva.”
(Sf. Siluan Athonitul - Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/06/cum-sa-l-cunoastem-pe-dumnezeu/#more-9596

Euro-alegerile: apatie si castiguri pentru dreapta, eurosceptici si nationalisti
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 20:17
http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/06/08/euro-alegerile-apatie-si-castiguri-pentru-dreapta-eurosceptici-si-nationalisti/

Asumarea Codurilor de către Guvern, tergiversată
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 20:10
Asumarea Codurilor de către Guvern, tergiversată
Evz Nr. 5547 03 Iunie 2009
Asumarea Codurilor civil şi penal de către Cabinetul Boc este tergiversată, în lipsa unui acord cu societatea civilă. Deşi Executivul urma să tranşeze azi problema, ministrul Victor Ponta a anunţat o nouă rundă de discuţii cu reprezentanţii ONG-urilor.
Premierul Emil Boc anunţa că guvernul va lua azi o decizie cu privire la asumarea răspunderii pe Codurile penal şi civil, după ce va fi analizat stadiul discuţiilor cu societatea civilă.
Preşedinţii celor două subcomisii parlamentare, Victor Ponta şi Daniel Buda, abilitaţi să discute cu reprezentanţii societăţii civile, vor prezenta concluziile la care au ajuns în urma negocierilor cu ONG-urile care au contestat procedura asumării răspunderii pentru cele două legi fundamentale în materie de drept civil şi penal.
Cele două proiecte ale codurilor juridice figurau pe ordinea de zi a şedinţei Executivului. Ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, pesedistul Victor Ponta, a precizat însă că vor avea loc noi discuţii cu reprezentanţii sociectăţii civile, la începutul săptămânii viitorae, în vederea depunerii de noi amendamente.
Asumarea răspunderii presupune adoptarea legilor fără dezbatere parlamentară. După ce Exectivul îşi asumă răspunderea în faţa Legislativului, opoziţia are posibilitatea de a depune moţiune de cenzură, în cazul în care nu agreează cele două Coduri. Dacă opoziţia nu depune moţiune sau dacă aceasta este respinsă, legile se consideră adoptate.
Liderii Coaliţiei PDL-PSD au stabilit în 18 mai ca Guvernul să îşi asume răspunderea pe cele două Coduri – Penal şi Civil – la începutul lunii iunie, urmând ca între timp să aibă loc întâlniri cu reprezentanţii societăţii civile.
Roxana Preda
http://theologhia.wordpress.com/

Moartea lenta vine de la bauturile energizante
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 20:05
http://www.romanialibera.ro/a156197/ce-contin-cu-adevarat-bauturile-energizante.html

Marea conspiratie a GRIPEI
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 19:59
http://www.urbaniulian.ro/2009/06/07/marea-conspiratie-a-gripei/

Spionaj prin intermediul telefonului
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-08 19:32
Aproximativ cinci procente din telefoanele mobile din România, Grecia, Italia și Spania sunt ascultate de către persoane fizice, potrivit unei firme private de detectivi din Milano. Aceștia au descoperit că datorită dezvoltării programelor pentru spionat telefoane mobile , oricine poate transfera soft de ascultare pe orice telefon mobil. Programele de acest fel sunt foarte ieftine și nu necesită cunoștințe speciale pentru a face transferul. Singura parte dificiă este aceea când „spionul” trebuie sa autorizeze transferul de pe telefonul celui pe care doreste să-l spioneze. Transferul de informații se face numai în cateva minute, iar ultimele programe de acest gen sunt foarte avansate, permițând chiar transformarea telefonului în microfon, chiar dacă nu se efectuează niciun apel. Astfel, „spionul” poate să asculte convorbiri dintr-o cameră aflată în cealaltă parte a globului. Mai mult de 200 de companii vând programe de spionat telefoanele mobile, prețurile fiind cuprinse între 50 și 300 de dolari. Potrivit experților, cele mai multe telefoane mobile spionate au fost compromise de catre soț/soție, iubit/iubită, părinți sau colegi de serviciu . Cei mai mulți angajați speră să afle afaceri ilegale ale șefilor direcți, pentru a le raporta directorilor companiilor la care lucrează, sub acoperirea anonimatului. Cei mai vulnerabili în fata acestui tip de spionaj sunt utilizatorii de iPhone, BlackBerry și alte tipuri de smartphone-uri
http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009060829050/Actualitate/Spionaj-prin-intermediul-telefonului.html

Discursul care nu a mai avut loc
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 02:00
http://bataiosu.wordpress.com/2009/06/05/discursul-care-nu-a-mai-avut-loc/

DESPRE ROMÂNI ŞI ROMÂNIA (2)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 01:39
"Părinte, eu studiez istoria şi spuneţi Sfinţia voastră că trebuie să se cunoască şi vrednicia românilor, că asta nu-i o mândrie deşartă.Nu-i o mândrie, nu-i mândrie. Aceea e adevărul. Dar noi suntem aşa, că nu judecăm lucrurile. Zicem: „Nu! E mândrie!". Mândru, fiindcă sunt român? Să fiu mândru, mândru că sunt român, că ăsta e ade­vărul! Sunt mândru că sunt român şi creştin-ortodox. Acestea două sunt legate, că românul n-a ştiut de idoli, de când este pe faţa pământului românul nu s-a închinat la idoli. Deodată s-a trezit creştin-ortodox, cu propovăduirea Sfântului Apostol Andrei. Şi la cele şapte Sfinte Soboare Ecumenice care s-au făcut spre slava Ortodoxiei n-a fost ca să nu fie români acolo. Chiar la primul sobor din Niceea au fost doi reprezentanţi din părţile noastre. Prin urmare, noi trebuie să ţinem la prestigiul nostru. Aşa, dacă zicem: „E, nu-i nimic, sunt român, da' uite, mă ocărăşte unul, ia să nu mai spun că sunt român...". Eh, păi atuncea greşim.E o smerenie din asta, prost înţeleasă. O sme­renie care nu e bună.Eh... Ce să facem acuma? Să ne osârduim. (Con­vorbire cu studenţi din ASCOR, august 1999)***Binecuvântata noastră ţară, săraca! Când am venit noi în Sfântul Munte era cea mai de frunte ţară din Europa, cu toată bogăţia şi toate frumuseţile ei. Dar uite, a ajuns acuma, după cum auzim, că e cea mai înapoiată. Vrăjmaşul şi conducătorii ne-au adus aici.Toţi am zis că, dacă scăpăm de comunişti, o să fie bine şi cutare şi cutare. Care bine? Numai cât l-au omorât pe Ceauşescu, imediat au şi înglodat ţara în datorii. Ceauşescu a fost cel mai rău, a fost contra Bisericii, contra cutare, dar ajunsese România să nu datoreze nimic la străini. Din contră, şi el a depus o sumă uriaşă acolo unde îşi pun toţi demnitarii banii lor. Vezi, nu l-au suferit duşmanii naţiunii, l-au îm­puşcat şi l-au omorât. Acuma nu zicem că el a fost bun, fiindcă el a fost contra credinţei, adică s-a dat cu partida aceea care-i contra lui Dumnezeu, care a omorât atâtea sute de mii de milioane de creştini.Dar vezi că, în loc să revină ţara noastră unde a fost înainte, a ajuns mai rău.După cum aud, în loc să fie gospodari, conducătorii au vândut toată flota aceea atât de frumoasă, flota ce-o avea România, şi închid toate fabricile, tot spre dărâmarea naţiunii noastre. Vezi, în loc să meargă lucrurile spre mai bine, mergem spre mai rău. Dar Domnul să aibă grijă... (Convorbire cu părinţi din Schitul Lacu, 9 noiembrie 2002)***Cum a ajuns ţara noastră! Era cea mai bogată când am plecat din ţară şi, uite, au ajuns astăzi ro­mânii să fie muritori de foame. Tineretul îşi ia lumea în cap şi se duce în toată lumea să lucreze ca argaţi, ca să scoată o bucată de pâine. (Convorbire cu Pr. Vasile Gavrilă, 2 iunie 2002)
STAREŢUL DIONISIE-Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos
http://strajeriiortodoxiei.blogspot.com/2009/06/despre-romani-si-romania2.html

Povestea zilei, 05.06.2009 - “Copiii - scolari sa se culce la ora 10″
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 01:39
Un coleg de serviciu, Radu C., s-a dus la Parintele Arsenie pentru ca avea mari probleme cu sotia lui, fiind foarte nervoasa. Si i-a spus Parintelui Arsenie ca nu stie ce sa mai faca cu ea. Parintele îi spune:- Ma, câti copii aveti?- Unul Parinte, ca viata îi grea si nu am cu ce sa-i cresc.- Ma, nu unu-doi, ci patru-cinci copii sa ai ma, ai înteles?!Omul a plecat suparat fara sa spuna un cuvânt, si când a ajuns în dreptul usii bisericii sa dea sa iasa afara, Parintele i-a strigat tare:- Lasa ma copiii sa vina, nu unu-doi, ci patru-­cinci ma, ca daca nu va înnebuni, ma. Sa tii minte ce ti-am spus!Desigur ca acest avertisment l-a îngrozit. Ajuns acasa, i-a spus nevestei ce i-a spus Parintele. Astazi, au cinci copii, iar sotia lui este cât se poate de linistita, de calma, se înteleg foarte bine si au si cu ce sa îi hraneasca pe copii. Au tot ce le trebuie. (Bogdan Juncu - Fagaras)
Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:- Parul pe ochi la baieti si fete le strica si mintea.- Copiii - scolari sa se culce la ora 10 (22) seara si sa se scoale la ora 5 dimineata, ca sa poata învata. Si sa se fereasca de prieteniile rele. [numai în timpul somnului dintre orele 22-24 organismul uman produce un hormon de crestere si refacere a celulelor. Când dormim în afara acestor ore, celulele (si organismul întreg) se odihnesc, dar nu se repara, nu se refac. Rezultatul: cei ce nu dorm între 22-24, îmbatrânesc mai repede si nu au detenta (spontaneitate) fizica si mentala]- Cine face curte nu face carte;- Examenele se iau mai usor în stare de înfrânare, de castitate, pentru ca se convertesc mai usor energiile în inteligenta. Se stie ca marii savanti îsi convertesc, endocrin, energia lor aproape total si nu au avut nevoie de femeie.
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/05/povestea-zilei-05062009-copiii-scolari-sa-se-culce-la-ora-10/

Cine mai doreşte, cine mai pofteşte…şpagă?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 01:29
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/06/cine-mai-doreste-cine-mai-poftestespaga/#more-9540

Ipocrizia - infatisarea si purtarea noastra cea de toate zilele?!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 01:17
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/95870-ipocrizia-infatisarea-si-purtarea-noastra-cea-de-toate-zilele

Paradigma mediocritatii
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 01:17
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/95867-paradigma-mediocritatii

“Strigătul mut”: Avortul ca infanticid
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 00:39
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/strigatul-mut-avortul-ca-infanticid_14039.html

: În galop către falimentul mondial. Explicaţiile reale ale crizei economice
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 00:39
http://www.presaortodoxa.ro/2009/06/04/in-galop-catre-falimentul-mondial-explicatiile-reale-ale-crizei-economice/

Prietenia si Casatoria
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 00:31
http://logos.md/2009/06/04/prietenia-si-casatoria/

Educatie sexuala,pt copii?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-06 00:22
“Doamne ajuta,
Astazi, tocmai ce am terminat orele si am dat o fuga la biblioteca am ramas consternat si profund intrigat de prezenta pt. copiii mei de gimnaziu, a unui “ghid de educatie sexuala pt. adolescenti”, Edit.Corint, scris de Luminita Logofatu. Cartea era “la vedere”, a.i. putea fi procurata cu mare usurinta. Am luat-o, am rasfoit-o putin si m-a cuprins groaza. Desene pornografice, poze desantate si multe alte comentarii “piperate”, gata pt. gustul firav al copiilor. Ceea ce m -a socat si mai tare a fost prezenta unui intreg “capitol” despre contraceptie, tratat “ca la carte”, adica - da-i drumul sa o faci, ce mai stai? Avem “noi” (cabinetele) grija de tine! Doamne, Doamne, nu imi vine sa cred ce se poate intampla la o astfel de scoala rurala. Asa vom infecta copiii cu viermele dorintei patimase, incat sa ajunga niste mici “nastrusnici” in ale vietii. Cata nonsalanta, dezinteres pt. morala sociala (nu mai zic crestina).
Acum, ma intreb si eu : 1. Oare care o fi scopul aducerii acestor manuale “ajutatoare” pt. lectiile de biologie de cls.VII-a? 2. Sa fie o “coincidenta” aducerea acestor manuale prin scolile rurale (poate si cele de la oras) cu incercarea de legalizare a prostitutiei si a casatoriilor nefiresti? 3. Ce se doreste de la micutii de cls. V-VIII cu aceste manuale? Vedetism trupesc nefiresc? Daca vreti, o sa scanez intreg “ghidul”, il am acasa..
PS. Uitati cum otraveste mintile copiilor : “Masturbarea poate fi considerata o etapa normala in sexualitatea adolescentului, la ea recurgand circa 90% din baieti si 40% din fete. Masturbarea nu este un pericol daca nu reprezinta decat o etapa in dezvoltarea sexuala..” (pg.27) Doamne, fereste-ne de asemenea nebunii!”
(urmeaza atasate si niste poze scanate din carte, care pur si simplu nu pot fi reproduse aici, numai coperta o putem da, spre a sti de ce sa va feriti si sa avertizati si pe alti parinti sau profesori!!)
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/06/05/strigate-mute-strigate-in-pustiu-noutati-de-pe-bloguri-si-siteuri-ortodoxe-5-iunie-2009/

De ce minţim câteodată ?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 12:20
Minţim pentru că ne e frică de consecinţele adevărului, minţim pentru a ne ascunde păcatele noastre. Minţim pentru că suntem egoişti şi păcătoşi. Minţim pentru că n-avem credinţă că Dumnezeu poate să aşeze lucrurile mai bine prin Adevăr decât putem noi prin minciună.
Minţim pentru că e mai comod, iar a spune Adevărul e mai dificil, pentru că spunând Adevărul Îl mărturisim pe Dumnezeu, şi unii l-au mărturisit pe Dumnezeu cu preţul sângelui, dându-şi chiar viaţa. Ne gândim că dacă vom minţi vom scăpa de consecinţele păcatului pe care-l ascundem sau ne gândim că protejăm pe ceilalţi prin minciună. Dar minciuna în sine nu există, ci există cel care izvorăşte minciuna, adică diavolul, şi care nu ne protejează deloc ci dimpotrivă ne vrea răul sub faţa ascunsă a minciunii.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: “Nimic nu este mai slab decât minciuna, cu oricâte perdele ar fi ea acoperită. Aşa cum urcă, la fel de repede şi coboară.”
A minţi înseamnă aţi pune încrederea în minciună, înseamnă a crede că minciuna te poate ajuta. A minţi înseamnă a crede că diavolul ne poate face mai mult bine decât Dumnezeu. Pe când dacă spunem adevărul, mărturisim chiar pe Dumnezeu, adică ne punem nădejdea că El care este Adevărul va aşeza lucrurile cel mai bine pentru toţi cei implicaţi în mrejele minciunii.
Comoditatea minciunii este una de moment căci apoi urmează consecinţele grave şi răsplata. Pe când a spune adevărul te face liber. Când spui adevărul Îl laşi pe Dumnezeu să facă dreptate, să aşeze lucurile. Când spui adevărul te smereşti, îţi recunoşti nimicnicia şi neputinţa şi recunoşti şi greşeala făcută, iar când minţi te mândreşti crezând că singur vei putea face lucrurile mai bine.
Ceea ce noi oamenii uităm câteodată este că Adevărul este întreg, iar poruncile lui Dumnezeu sunt un tot unitar, nu o listă în care pe unele le bifăm şi pe altele nu. Primim gând mincinos atunci când credem că împlinim în mare parte poruncile lui Dumnezeu şi ne e îngăduit să călcăm alte porunci mai mici şi mai neînsemnate. Adevărul este Hristos Domnul, este Dumnezeu în Persoană, care este neîmpărţit şi nedespărţit. Precum în linguriţă la Euharistie îl primim pe Hristos întreg tot aşa Adevărul este întreg, nu împărţit în porunci, precum nici Trupul Domnului nu este împărţit pe bucăţele în toate bisericile ci este întreg în fiecare biserică locală.
Nu putem mărturisi o parte din adevăr iar cealaltă parte să o ascundem sau să minţim. Nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona aşa cum ne zice Domnul Hristos.
Adevărul nu poate fi mărturisit parţial asta însemnând că nu ne e îngăduit să spunem minciuni, nici cât se poate de mici. Orice minciună este un pact cu diavolul, este o slujire orientată către cel necurat.
Domnul Hristos ne spune că: “Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.[1]” În cuvintele pe care le rostim zi de zi se află toată experienţa noastră de viaţă, toate acumulările noastre, toate trăirile noastre, toate bucuriile şi suferinţele noastre, mai simplu spus în cuvintele noastre ne exprimăm starea interioară sufletească. Ne putem da seama de starea sufletească a unui om din cuvintele pe care rosteşte.
Cel ce vorbeşte blând şi calm cuvinte alese şi frumoase fără a jigni şi fără a judeca pe cineva acela este un om plin de harul lui Dumnezeu, un om care se roagă des lui Dumnezeu, un om care-l are în suflet pe Iisus Hristos. Iar dimpotrivă, un om care vorbeşte repede, răspicat, ţipând şi vorbind urât celor din jur este un om departe de Dumnezeu, un om necuviincios.
Acum, putem să ne gândim cum este oare ? un om care minte, pentru a ascunde păcatul sau, sau pentru motive egoiste sau pentru alte motive. Omul mincinos nu este un apropiat a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are nimic de ascuns, nu este unul care-l are pe Hristos în inimă căci daca l-ar avea, precum Sfântul Apostol Pavel[2], ar grăi tainele lui Dumnezeu, ar lumina pe cei din jur cu cuvântul său, iar bucura pe toţi, ar transmite bucuria harului lui Dumnezeu prin cuvântul său în inimile celor care aud. Omul mincinos nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, nu-l iubeşte pe aproapele ca pe sine însuşi, n-a ajuns încă la desăvârşire ci încă este egoist, încă este plin de patimi, încă-şi mai doreşte bogăţiile şi slava acestei lumi; omul mincinos nu s-a smerit pe sine însuşi încă.
Aşa să ne gândim tot timpul, că dacă există vreo urmă de neadevăr în vorbele noastre înseamnă că încă nu-L avem pe Dumnezeu în inimă, pentru că harul lui Dumnezeu fuge de la cei ce păcătuiesc.
Asemenea să ne gândim că orice învoire la păcat este o minciună, este o slujire adusă diavolului, este o răutate îndreptată către toţi oameni, este o nedreptate.
În final pentru a concluziona trebuie să reţinem că minciuna este lipsa adevărului, este lipsa lui Dumnezeu din inima noastră, este lipsa credinţei noastre în puterea Lui de a iconomisi lumea după voia Lui, iar ”realitatea” minciunii nu exista.

[1] Matei (12, 36)
[2] Ga (2, 20) - “M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”
(Claudiu)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/02/de-ce-mintim-cateodata/

Norica Nicolai: Disperat, Guvernul vrea sa faca rost de bani prin legalizarea prostitutiei
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://theologhia.wordpress.com/2009/06/03/norica-nicolai-disperat-guvernul-vrea-sa-faca-rost-de-bani-prin-legalizarea-prostitutiei/

LUNA IUNIE, LUNA MANDRIEI DE A FI… PERVERS”! - THE WHITE HOUSE, Office of the Press Secretary: LESBIAN, GAY, BISEXUAL, AND TRANSGENDER PRIDE MONTH...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://www.whitehouse.gov/the_press_office/Presidential-Proclamation-LGBT-Pride-Month/

DESPRE ROMÂNI ŞI ROMÂNIA(1)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://strajeriiortodoxiei.blogspot.com/2009/06/despre-romani-si-romania1.html

Povestea zilei, 04.06.2009 - “Daca tu nu faci copilul asta, omori mama a doi preoti.”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
S-a dus la Parintele o femeie însarcinata care nu vroia sa aiba copii. Parintele i-a zis: “Daca tu nu faci copilul asta, fata asta, omori mama a doi preoti”. Peste vreo 20 de ani fata a nascut la rândul ei doi gemeni. Nu am aflat daca au ajuns preoti, dar sigur asa este. (Taflan Maria, com. Mândra)
Ne spunea Parintele: “Daca vreti sa aveti copii curati, sa aveti împreunare cu barbatul numai marti si joi, pentru ca celelalte sunt zile oprite; sa nu fiti bauti. Odata ce ai ramas gravida sa nu mai ai împreunare cu barbatul. Nici cât timp alaptezi”.
Fata mea cea mica avea un suflet bun, dar nu se putea lega de nimeni. Si cântareata si desteapta, cunostea baieti buni , dar la toti le gasea vina. Îmi spunea: “Mama, stau de vorba cu el cât stau si de-abia astept sa plece, sa nu-l mai vad”. M-am dus la Parintele la biserica Draganescu si i-am spus ca fata mea are 30 de ani si nu se poate lega de nici un baiat si l-am întrebat daca sa se mai casatoreasca sau nu. Mi-a spus ca o sa se casatoreasca. S-a casatorit, dar acela era betiv si dupa o luna a batut-o; era hotarâta sa divorteze, dar am fost sa-l întreb si pe Parintele care mi-a zis: “Sa-l lase! Câti betivi care se lasa de baut ai vazut? Poti sa-i numeri pe degete!”. Fata spunea ca îi este mila de el, ca va ajunge un mare betiv si va dormi prin santuri amarât ca vai de capul lui. Si ne-am rugat pentru el si s-a rugat si Parintele Arsenie ca s-a lasat de baut si de fumat si nu mai era nici rau ca înainte, ca un câine. Acum e foarte cumsecade. Dupa 6 ani au avut o fetita. (Parashiva Anghel, Dejani)
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/04/povestea-zilei-04062009-daca-tu-nu-faci-copilul-asta-omori-mama-a-doi-preoti/

Obama: “Am venit să caut un nou început între SUA şi musulmani”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://cotidianul.ro/obama_am_venit_sa_caut_un_nou_inceput_intre_sua_si_musulmani-86946.html

Cu cine vor vota romanii eurosceptici?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
M-a intrebat un cititor al acestui blog: Cu cine vor vota romanii eurosceptici? Intrebarea e buna, dar nu stiu daca poate fi dat un raspuns general. Cred ca fiecare in parte trebuie sa se gandeasca la ce ar fi mai bine de facut. Nu vreau sa vorbesc in numele altora sau sa dau sfaturi; pot doar sa spun cum gandesc eu lucrurile.
Nu o sa ma duc la vot. Mi se pare o mascarada de prost gust pana la urma. Sunt sigur ca alegerile vor fi falsificate. Si chiar daca n-ar fi, care e ideea pana la urma sa trimiti 33 de oameni care sa taie frunze la caini pe bani multi?! Ca doar stim cu totii ca Parlamentul European e facut doar sa mimeze democratia, neavand nici o putere reala in cadrul UE.
Acum serios vorbind? Pe cine sa votez? Nu stiu in ce tara traiesc? Nu am vazut cum se comporta “ clasa politica ”? Americanii au o vorba, “shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice“. Iar politicienii ne-au pacalit nu doar o data, ci de nenumarate ori! Nu mai are rost sa le contabilizez acum minciunile si incompetenta! Si ei vor sa ma duc sa-i votez? Cat de tampit sa fiu sa fac asta?
Mai aud inca lozinca asta stupida: daca nu votezi, inseamna ca nu-ti pasa si nu ai dreptul sa critici! Unii chiar s-ar bucura ca prezenta la vot sa fie obligatorie ca pe vremea comunismului! De parca dreptul de a NU participa la mascarada electorala nu e unul dintre putinele drepturi castigate dupa 1989. Tocmai pentru ca imi pasa, nu ma duc sa votez! Si am tot dreptul sa critic, fiindca sunt cetatean al acestei tari si ma simt total nereprezentat de nemernicii care s-au cocotat la putere!
PS: Stiti ce salariu va avea un europarlamentar roman? 6000 de euro lunar net! O suma frumusica. Pe langa asta se adauga si o suma forfetara , decontarea cheltuielilor cu transportul, cazarea; salarii pentru asistenti etc. etc. Cine va plati? Fireste, cetateanul roman, numit in mod peiorativ “contribuabil” (adica vaca de muls).
http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/06/03/cu-cine-vor-vota-romanii-eurosceptici/

Gânduri către tineri
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://florinm.wordpress.com/2009/06/03/ganduri-catre-tineri/

VIDEO: Elogiu ECUMENISMULUI in discursurile conferintei prilejuite de aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/04/video-elogiu-ecumenismului-in-discursurile-conferin%c8%9bei-prilejuite-de-aniversarea-a-10-ani-de-la-vizita-papei-ioan-paul-al-ii-lea-in-romania/

Pe cine a mituit Romania pentru a intra in NATO?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-05 11:27
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-06-04&id=254052

Frumuseţea vine din interior
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 16:01
Câţi tineri din ziua de azi se mai iubesc şi plac aşa cum sunt?Câţi dintre ei se mai bucură de o ieşire în parc, o vizită la mănăstire, un dialog despre Dumnezeu, o prăjitură făcută în casă? Răspunsul îl ştim cu toţii: din ce în ce mai puţini şi asta pentru că sufletul nostru nu mai este îndreptat spre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Tinerii de astăzi asimileaza mai mult imaginile de la televizor, care nu sunt întotdeauna adevarate. Mass media promovează în exces un anumit tipar de frumuseţe, lecţii despre cum să te îmbraci, ce machiaj să foloseşti în tendinţe şi nu în ultimul rând sexualitatea. Fetele încearcă să fie în pas cu moda, îşi schimbă culoarea părului, pun valoare şi accent pe trupul lor trecător.
De aceea băieţii au ajuns să nu mai aprecieze o fată aşa cum este ea, sunt influenţaţi şi ei de imagini de un anumit fel, de promovarea sexualităţii. Unii dintre ei, dacă nu majoritatea de astăzi, caută să cunoască doar partea trupească prin desfrânare pentru că „aşa e moda”, să vadă dacă sunt „compatibili în pat”. Acest duh al desfrânării reprezintă luptea cea mai grea care se dă în sufletul tinerilor. Uităm adesea de valori esenţiale, de rugăciunea care ne luminează chipul şi sufletul, de răbdare, de frumuseţea naturii.
Materialul şi noua tehnologie încearcă să fie parte din viaţa noastră fără să ne dăm seama. Mai nou, tinerii se cunosc pe reţele de internet şi site-uri care promovează sexualitatea, muzica nu mai are nimic pur, care să liniştească sufletul ci mult zgomot pentru nimic. Mesajele din muzica de astăzi sunt transmise mai mult ca să ne manipuleze într-o anumită direcţie, cea a desfrâului, unele dintre ele ce-i drept. Nunta şi Botezul devin luxuri, dacă nu ai maşină eşti considerat sărac, dacă nu mergi în club să „agăţi fete” nu eşti la modă…acestea unele dintre concepţiile mai noi.
Fără iubirea lui Hristos nu suntem nimic, lumea aceasta nu contează, tot ce contează este sufletul nostru care trebuie mărturisit şi dezlegat din lanţul păcatelor. Dumnezeu este atât de bun, milostiv încât ne-a lăsat atâtea frumuseţi de care să ne bucurăm. Avem o natură deosebită, tot ce mâncăm şi bem, respirăm şi vedem, din mâinile Sale sfinte sunt făcute. Tatăl nostru ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, avem un chip frumos şi deosebit, avem ochi de culori diferite, poartă a sufletului, avem buze subţiri să ne rugăm frumos, să dialogăm cu blândeţe, să sărutăm florile, icoanele şi Sfintele Moaşte. De ce să le otrăvim? De ce fetelor, să ne tundem şi să ne vopsim părul? Pentru ce unele fete işi pun silicoane şi fac operaţii estetice? Nu e păcat de lucrul Domnului, de ce să ascultăm de ispita cea rea? Sau de publicitatea excesivă care este doar o imagine pentru a influenţa şi schimba percepţia opiniei publice.
În faţa Lui Hristos nu ne vom prezenta cu frumuseţea exterioară, ci cu cea interioară. El doreşte să fim frumoşi la suflet, plini de dragoste şi blândeţe. Aşadar să nu ne stricăm trupul prin desfrânare pentru că este o plăcere deşartă.
Dragi tineri, să ne împrietenim cât mai repede cu Bunul Dumnezeu, să mergem la mărturisit, să ne fie drag nouă să ne mărturisim, şi să savurăm fiecare minut al Sfintei Liturghii până nu ne este luată nouă. Fără aceste taine Dumnezeieşti am fi fost morţi.
Iubirile pierdute nu sunt iubiri adevărate, iar frumuseţea exterioară de care ne îngrijim atât de mult unii dintre noi nu v-a conta niciun gram pentru mântuirea noastră. Nu uitaţi că singura imagine pe care trebuie să o urmăm este cea a icoanei Maicii Domnului, Mântuitorului şi sfinţilor noştri precum şi viaţa lor. Priviţi spre cer, spre Hristos, acolo veţi găsi frumuseţea şi iubirea. Mai întâi să ne îndrăgostim de Hristos, apoi vom putea să-i iubim şi să primim iubire şi de la oameni.
Frumuseţea interioară luminează şi întinereşte chipul, acolo să fim aşadar miss sau mister!
(Oana)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/06/frumusetea-vine-din-interior/#more-9521

"POIANA ÎNGERILOR" DE LA MĂRCUŞ
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:40
http://www.jurnalul.ro/stire-special/copiii-din-manastire-509960.html

FOSTUL DETINUT POLITIC Profesorul universitar Raul Volcinschi si Parintele Serafim Badila despre Intoarcerea la Hristos si Dictatura Biometrica-VIDEO
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/06/fostul-detinut-politic-profesorul.html

Dovada finala a existentei Noii Ordini Mondiale (VIDEO)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://proortodoxia.wordpress.com/2009/06/02/dovada-finala-a-existentei-noii-ordini-mondiale/

SUA au devenit oficial o societate de tip BIG BROTHER: incepand cu 01.06.2009 cetatenii ei sunt obligati sa posede un Passport Card cu tehnologie RFID
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://saccsiv.wordpress.com/2009/06/03/sua-au-devenit-oficial-o-societate-de-tip-big-brother-incepand-cu-01-06-2009-cetatenii-ei-sunt-obligati-sa-posede-un-passport-card-cu-tehnologie-rfid-incorporata/

Povestea zilei, 3-06-2009 - “De obicei patimesc de cancer cei care nu postesc niciodata”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
Parintele Arsenie se bucura foarte mult de tineri, sa-i uneasca, sa-i binecuvânteze, sa le dea povete ce sa faca ca sa aiba copilasi curati, sa mearga pe calea lui Dumnezeu. Pentru asta a luptat mult Parintele. Mi-a zis odata: “M-am silit mult si cu rugaciunea si cu predica si cu toate, dar tot n-am putut face ce-am vrut eu. Omul asculta, dar tot cum stie el face”. (Cismas Gheorghe, Fagaras)
O vecina avea un copil handicapat si s-a gândit sa se duca la Parintele Arsenie la biserica Draganescu. Parintele Arsenie i-a zis cu blândete: “Ce vreti mai de la mine sa va spun?”. I-a spus de copil si Parintele i-a raspuns: “Ginerele a trait cu soacra-sa. De aceea a dat Dumnezeu palma aceasta. Du-te acasa si mai adu pe lume un copil ca sa aiba cine sa aiba grija de amarâtul acela”. Si a mai nascut o fata. (Dobrin Rosalia, Arpasu de Jos)
Sfaturi si îndemnuri ale Parintelui Arsenie:
- De obicei patimesc de cancer cei care nu postesc niciodata. Cancerul înca nu are leac si apare fara alte explicatii, decât ca o frâna pedepsitoare a desfrânarii stomacului. Se vede ca prin el se pedepseste lacomia mâncarilor si obârsia desfrânarii.
- Fumatul slabeste nu numai plamânii, ci si mintea omului, încât credinta nu o mai vezi atât de curat.
- Cei bolnavi sa tina regimul bolii în loc de post.
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
http://www.agnos.ro/blog/2009/06/03/povestea-zilei-3-06-2009-de-obicei-patimesc-de-cancer-cei-care-nu-postesc-niciodata/

Ce se afla in spatele societatii secrete a Iluminatilor?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://www.romanialibera.ro/a155762/ce-se-afla-in-spatele-societatii-secrete-a-iluminatilor.html

BCR trece pe cipuri
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-06-03&id=29514

Legume non-stop, fabrica de alimente din viitor
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://www.ziare.com/Legume_non_stop_fabrica_de_alimente_din_viitor-773923.html

Porcii maturi, furnizori de celule stem pentru oameni!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 11:20
http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-06-03&id=29580

JOCURILE DESFRANARII
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-04 00:04
“Una din principalele probleme ale omenirii este pacatul desfranarii. Spuneau Sfintii Parinti, ca atunci cand copiii vor avea patimile celor mari, sfarsitul este aproape. Astazi se observa cum copiii mimeaza, sau sunt cuprinsi de pornirile patimase ale celor mari. Care este cauza? In primul rand societatea alterata in care ei traiesc, apoi un rol deosebit il are „educatorul” din viata noastra: micul ecran, care sugereaza o viata depravata. Fructul oprit este tentant, iar sarpele ne indeamna prin ganduri, prieteni sau TV, sa gustam din el. „Frumusetea”, „placerea” si dorinta de „a fi mare” inainte de vreme, ne indeamna si ele sa nu intarziem. Urmarea o stim cu totii: odata faptul consumat, ni se deschid ochii si ne este rusine ca suntem goi; incercam sa ne indreptatim si ne trezim intr-un iad al parerii de rau. Aceasta este povestea unei caderi, care a fost sau poate fi a fiecaruia dintre noi. Cand copilul creste, odata cu dezvoltarea fizica, patima desfranarii incepe sa se manifeste tot mai mult. Pentru a evita complicatiile, dar si din timiditate, majoritatea fac pacatul de unul singur, adica se masturbeaza. Este un pacat, care facut in exces, duce la boli grave ce pot afecta persoana respectiva toata viata.
Studiile indelungate sunt o alta cauza a mentinerii pacatului desfranarii la cote inalte. Ideal ar fi ca studiile sa se termine la 14-16 ani, pentru ca apoi sa se porneasca in viata. Nu ar fi imposibil, numai ca cei care impart si dau legi vor da socoteala pentru ca au pus interesele lumesti mai presus de lucrarea lui Dumnezeu. Toata viata trebuie sa invatam, insa lucrul acesta se poate combina cu munca si cu viata de familie, iar daca unii vor sa se dedice studiului, nu trebuie sa generalizam.
Casatoria este un remediu pentru desfranare. Cel care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie. La randul ei, femeia, care in mod normal asteapta un copil, trece de la starea de a atrage pe cineva la cea de a fi mama. Astfel si unul si altul ajung intr-o noua ipostaza in care nu-si mai pot face de cap, pe cand, daca ar fi trait necasatoriti, fiecare dintre ei era tentat sa traiasca in destrabalare, aprofundandu-si pornirile patimase.
Inainte de casatorie se creeaza o iluzie (…) cum ca prin dragostea trupeasca s-ar ajunge la fericire. Bineinteles, dupa ce vor vedea ca s-au inselat vor aparea problemele; de aceea spunea cineva ca, atunci cand prin casatorie urmarim placerea, deja este o casatorie ratata. O minte matura care vede casatoria ca pe un altar de jertfa, poate sa fie constanta in iubire si nici nu va fi dezamagita de greutatile inevitabile ce vor urma.
Cei care prelungesc perioada de dinainte de casatorie traiesc o stare de hartuiala din punct de vedere sexual; orice atingere, dansuri, etc, ii vor aduce o senzatie de apropiere fata de fructul oprit, pe cand daca ar fi trait langa femeia sa ii venea demult mintea la cap. Cei care traiesc in destrabalare nu sunt nicidecum fericiti, ci zi de zi, ei isi aduna pacate din cele mai grele, de care se vor cai amarnic; daca nu in aceasta lume, atunci sigur dincolo. Daca si dupa casatorie pacatul desfranarii continua, vina este si mai mare. Casatoria ar fi trebuit sa fie un remediu pentru boala desfranarii, iar daca remediul nu si-a facut efectul, atunci inseamna ca boala este mult mai adanca. De aceea, caderea in acest pacat inainte de casatorie se numeste curvie, iar dupa casatorie preacurvie. Deoarece pacatul este o groapa fara fund, dorintele patimase raman neimplinite; atunci se cauta altceva si se ajunge la relatii nefiresti, adica la perversiuni. Astfel, omul care ar fi trebuit sa ajunga dupa asemanarea lui Dumnezeu, ajunge sa faca lucruri pe care nici dobitoacele nu le fac. Este o coborare josnica unde nu mai avem nici o demnitate si de unde ar trebui sa ne ridicam oricare ar fi pretul. Obisnuinta cu pacatul este un pericol real, de aceea sa nu mai staruim in relele obiceiuri, pentru ca, cu cat aceste pacate prind radacini mai adanci in noi, cu atat ne va fi mai greu sa le dezradacinam.
Spuneam ca un remediu pentru boala desfranarii este casatoria, insa pentru cei care aleg sa traiasca in curatie, fie ca duc crucea monahismului, a vaduviei, sau a singuratatii, razboiul este diferit. Cei care au ales una dintre aceste cai, trebuie sa evite pe cat posibil imprejurarile care ar duce la cadere. Apoi razboiul se duce la nivelul gandurilor; este o stare mai avansata a luptatorului care in lupta ce o duce pentru curatia vietii, implineste chemarea noii legi, aceea de a se lupta ca nici macar sa nu pofteasca cu gandul. Diavolul ne ataca atunci cand suntem mai vulnerabili, adica cand dormim. De aceea cei care sunt angrenati in aceasta lupta incearca pe cat posibil sa se controleze si in somn. Pentru a face acest lucru mananca seara cu masura, evita imaginile care iar putea urmari in somn si chiar se scoala noaptea la rugaciune. Totusi cu toate precautiile luate, a ne stapani in somn este o lucrare ce se castiga in timp si atunci numai daca am dus o lupta adevarata. In lupta cu gandurile, pierdem atunci cand le primim sau ne indulcim cu ele, iar daca le respingem imediat, ramanem pe picioare chiar daca am fost raniti. A le opri cu totul este imposibil, pentru ca aceste incercari, fac parte din decorul acestei vieti si prin ele vom fi rasplatiti sau osanditi.
Nu trebuie sa cautam un vinovat; barbatul da vina pe femeie, femeia pe diavol iar urmarea o stim cu totii: cu totii au fost osanditi. Fiecare sa luam vina asupra noastra si sa vedem in dreptul nostru ce avem de facut: barbatul sa fie intelept si sa evite provocarile, femeia sa nu provoace prin nimic si sa evite a locui acolo unde nu-i este locul.
Este un razboi pe care il ducem pana la sfarsitul vietii si trebuie sa vedem in pacatul desfranarii focul nestins si viermele neadormit al chinului vesnic. Sfintii Parinti ne spun sa privim intr-un horn intunecos iar apoi sa ne ridicam ochii catre soare, sa vedem deosebirea si sa fugim de lucrurile intunericului. Nu este usor, insa imparatia lui Dumnezeu este o comoara care merita orice efort”
ATUNCI CAND NE LIPSESC COPIII (fragment)
“Lipsa unui copil din sangele si carnea noastra nu este nici o tragedie, din contra. Sa nu gandim precum evreii ci sa meditam la nasterea mai presus de fire a Maicii Domnului care a dorit sa-si pastreze fecioria si si-a pastrat-o nascand in acelasi timp. Atunci cand renuntam, atunci primim, si iata, Maica Domnului a primit cel mai frumos dar: sa nasca pe Mantuitorul lumii. Sa meditam la Lucrarea Lui Hristos; care au fost copiii Sai? Trupesti, niciunul; insa sufletesti cat numarul stelelor de pe cer. Hristos a nascut pe cruce, atunci cand un gand spunea: in zadar te-ai trudit, ai nascut vant; apoi insa, deschizand ochii a vazut multimi de oameni venind la Ierusalim spre inchinare, si a zis: dar pe acestia cine i-a nascut?
Hristos este Parintele tuturor celor care se nasc in duh, asa ca nu va zadarniciti ca sa fiti parinte, pentru ca nu exista parinte pe pamant; Parinte este doar unul in ceruri iar noi nu trebuie sa fim decat niste copii buni si nu precum acei copii care se mai bat pentru jucarii , adica pentru femei, masini si cravate de boss.
Sotii care nu au copii sa fie ei insine copii, unul pentru altul si sa se gandeasca ca in lumea aceasta avem oameni credinciosi si necredinciosi. Cei necredinciosi sunt nenascuti si sunt asa de multi … Ei traiesc in intuneric, de ce nu vreti sa facem putina jertfa pentru ei? Dupa ce am cunoscut lumina putem sa o facem cunoscuta si celorlalti, acelor copii care ne lipsesc“.
(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/06/02/ierom-ioan-buliga-jocurile-desfranarii/

ÎPS Bartolomeu: "Nu trebuie să luptăm împotriva apocalipsei, ci s-o traversăm fără vătămări sufleteşti"
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 02:37
Cluj-Napoca, joi, 16 martie 2009
Declaraţie de presă
În general, noi ne-am dezobişnuit să vedem viața în desfăşurarea ei, ci ne oprim la segmente, refuzând să anticipăm urmările sau să evaluăm întregul. E adevărat că, pe vreme de furtună, fulgerul poate ucide un om, dar tot el este cel care fertilizează ploaia şi, prin ea, pământul. E adevărat că o corabie se poate scufunda în apa oceanului, dar nu e mai puțin adevărat că una ca ea a descoperit America. E adevărat că pe câmpul de luptă cad soldați în bătălie, dar tot atât de adevărat este că supraviețuitorii asigură victoria.
De ce ne poticnim noi la mijloc, unde se petrece impasul, şi nu anticipăm capătul drumului? Sfântul Evanghelist Matei ne istoriseşte că, la un moment dat, aflându-se Iisus laolaltă cu ucenicii Săi, le-a făcut următoarea mărturisire despre Sine: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”. În final, Evanghelistul adaugă: „Și ei foarte s’au întristat”.[1] Se naşte întrebarea: De ce oare s’au întristat, de vreme ce Iisus le vestea învierea? Normal ar fi fost ca, auzind vestea uciderii, pentru o clipă să li taie respirația, pentru ca imediat după aceea, la vestea învierii, să răsufle uşurați. Iată însă că ei au rămas încremeniți în spațiul tenebros al evenimentului, incapabili să vadă mai departe.
Dragii mei, a porni la drum înseamnă a avea o țintă, ceea ce denotă existența unui scop. De cele mai multe ori, între tine şi țintă se interpun unul sau mai multe obstacole, numărul acestora depinzând de distanța dintre punctul de pornire şi cel la care vrei să ajungi. Orice obstacol e un punct de poticnire; dacă el e masiv, înalt, puternic, te poate descuraja. Știți care e cheia succesului?: să faci din el un obstacol transparent, adică să vezi prin el sau pe deasupra lui ceea ce e dincolo. Obstacolul poate fi negura, întunericul, necunoscutul. Ținta poate fi sigură sau nesigură, ipotetică, dar întotdeauna revelatoare.
În zilele noastre se afirmă tot mai des că trăim „vremuri apocaliptice”. Pentru evocarea acestora nu voi deschide Cartea Apocalipsei, ci un fragment dintr-o cuvântare a lui Iisus consemnată în Evanghelia după Matei: „Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulți îi vor amăgi. Și veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă’nspăimântați, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăție peste’mpărăție, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile din pricina numelui meu. Atunci mulți se vor poticni şi unii pe alții se vor vinde şi unii pe alții se vor urî. Și mulți profeți mincinoşi se vor scula şi pe mulți îi vor amăgi. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.[2]
În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați şi dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți şi gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat. Unii cer organizarea unor rugăciuni generale, colective, cu mare răsunet în popor, pentru evitarea apocalipsei care mijeşte de pe o zi pe alta, uitând că apocalipsa va veni oricum, ea făcând parte din iconomia divină, şi că grija noastră nu este aceea de a o evita, ci de a o traversa nevătămați de propriile noastre păcate. De obicei, o furtună se anunță prin întețirea vântului, prin fulgere la orizont, prin spulbere de praf, prin dispariția luminii soarelui în spatele norilor negri, prin tot ceea ce poate produce panică şi spaimă. Aşa se anunță şi vremurile apocaliptice. Eu nu ştiu dacă ele mijesc sau vor pieri înainte de a se naşte, dar ştiu sigur că noi nu împotriva apocalipsei trebuie să luptăm (căci ea va veni oricum), ci pentru capacitatea noastră, a fiecăruia, de a o traversa fără vătămări sufleteşti, fără vina fraților de a-şi fi vândut fratele, aşa cum s-a întâmplat în istoria lui Iosif.
Or, pentru aceasta există o singură armă: răbdarea.
Răbdarea însă trebuie însoțită, neapărat, de conştiința că tot începutul are un sfârşit, şi că acesta nu poate fi decât luminos. Cartea Apocalipsei e înfiorătoare, dar ea se termină anunțând Cerul cel nou şi pământul cel Nou; şi, în final, Noul Ierusalim.
Iată că Dumnezeu ne-a ajutat să prăznuim luminata înviere a Fiului Său, în numele Căruia vă împărtăşesc, tuturor, arhiereşti binecuvântări, adresându-vă tradiționala salutare: Hristos a înviat!
Sfintele Paşti, 2009
† BARTOLOMEU ANANIA
Arhiepisco și Mitropolit
[1] Matei 17, 22-23.
[2] Matei 24, 4-13.
http://www.rostonline.org/blog/claudiu/

Ce faci dacă n-ai prieten(ă) ?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 02:29
De câte ori nu i-am cerut lui Dumnezeu câte şi mai câte. De câte ori n-am cerut acelaşi lucru la rugăciune de zeci de ori. De câte ori n-am aşteptat ca Domnul să mă ajute, şi apoi văzând că întârzie iar L-am rugat.
Acum vreo câţiva ani, când eram prin liceu îmi doream şi eu să am o prietenă, pentru că-i vedeam pe mulţi că au şi mi se părea aşa frumos. Am avut câteva prietene de o lună-două dar nimic mai mult şi apoi am intrat într-o perioadă în care n-am întâlnit pe nimeni. Şi tot trecea timpul şi trecea şi eu tot credeam că o să apară cineva. Seara când mergeam la culcare, deşi nu ştiam aproape nimic despre Dumnezeu totuşi mă-ntorceam cu faţa la icoana Sfintei Paraschiva şi mă rugam ei ca şi lui Dumnezeu, şi-i ceream Domnului să-mi dea şi mie o prietenă.
Şi-i spuneam: “Dă-mi Doamne şi mie o prietenă pe care s-o iubesc şi care să mă iubească”. Şi timpul trecea…
A trecut o lună, două, trei, jumătatea de an, un an. Şi totuşi puţin dezamăgit seara la rugăciune numai asta spuneam şi nimic mai mult:”Dă-mi Doamne şi mie o prietenă pe care s-o iubesc şi care să mă iubească” Atât vroiam, asta era relaţia mea cu Dumnezeu.
Au trecut doi ani, şi deşi ieşeam aproape în fiecare seară în oraş, chiar şi când eram în clasa a XII, deşi mergeam şi ne întâlneam cu fel de fel de prieteni şi amici, n-am întâlnit pe nimeni. Deşi aveam fete cu care mă-nţelegeam foarte bine totuşi nu aveam o prietenă. Am intrat la facultate şi mă gândeam că poate aici o să-ntâlnesc pe cineva, doar eram la ASE, erau atâtea fete, în anul meu pe specializarea mea erau doar 5-6 băieţi.
Aveam câteva fete de care-mi plăcea, dar într-o zi am cunoscut o fată, de la altă specializare, care atât reţin - că mi se părea foarte frumoasă şi cuminte. Era simplă şi frumoasă şi mi-era tare dragă, dar credeam că n-o să-i placă de mine. Am invitat-o în oraş în a doua zi de Crăciun. Ea era acasă cu părinţii şi surprinzător a acceptat să iasă.
Am ieşit cu ea şi-mi plăcea mult. Apoi ne-am întâlnit iar şi iar, şi de atunci am rămas împreună. Mi se-ntâmpla ceva ce nu mi se-ntâmplase niciodată; era pentru prima dată când mă comportam natural cu o fată, fără să mă chinui să fiu interesant, deştept, frumos sau altfel, eram doar eu - Claudiu. Vorbeam sincer, îi spuneam ce gândesc şi parcă eram liber lângă ea, cineva mă iubea exact aşa cum sunt. Îi placea mult de mine şi mie îmi placea mult de ea.
Vremea a trecut, ne-am căsătorit, acum avem o fetiţă de 3 luni, o minune de copilaş, şi suntem tare fericiţi.
Mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunea, mă auzea Dumnezeu când strigam…
Eu i-am cerut ceva dar El mi-a dat mult…….mult mai mult.
Am câţiva prieteni care erau supăraţi la fel ca şi mine că n-au o prietenă deşi atunci aveau vreo douăzeci şi ceva de ani. Erau deznădăjduiţi şi amărâţi şi ziceau că ei n-o să aibă niciodată o prietenă, că deja au trecut 3-4 sau chiar 5 ani de când n-au întâlnit pe nimeni, şi lucrurile sunt cam evidente. Dar se rugau şi ei seara la Dumnezeu cum puteau şi-i cereau o fată. Doar atât vroiau şi ei, o prietenă, cineva care să-i iubească, cineva cu care să-mpartă fiecare zi.
Tare surprins am fost când am văzut că le-a scos Dumnezeu în cale o fată când se aşteptau mai puţin. Am patru prieteni foarte buni care acum un an nu aveau pe nimeni, deşi terminaseră facultatea şi erau foarte dezamăgiţi şi acum toţi patru au fiecare câte o prietenă. Toţi patru sunt fericiţi şi sunt coştienţi că Dumnezeu i-a ajutat, şi că ei nu mai aveau nici o speranţă.
Ce faci dacă n-ai prieten(ă) ? Eu m-aş ruga lui Dumnezeu în fiecare seară, în fiecare dimineaţă, l-aş sâcâi în continuu până o să mă ajute. Dumnezeu nu rămâne dator nimănui, ci întotdeauna ne dă mult mai mult decât cerem. Trebuie doar să credem şi să avem puţină răbdare şi dacă se poate să fim mai buni.
Ce frumos ne încurajează Domnul în biblie:
“Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!” (Lc.11, 9-13)
(Balan Claudiu)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2008/09/ce-faci-daca-n-ai-prietena/

Duhovnicul în viaţa noastră
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 02:23
După vârsta de 7 ani, copilul nu se mai poate împărtaşi nespovedit deoarece el are conştiinţa faptelor sale. Copilul trebuie îndrumat de părinţi să îşi găsească un duhovnic care îi va fi un părinte spiritual, alături de care îşi v-a construi drumul duhovnicesc.
Duhovnicul nu se alege la întâmplare şi cu mentalitatea să ne dea canoane uşoare sau să nu mă întrebe multe. Primul pas este sa ne rugăm pentru el, să ni-l scoată Maica Domnului şi Hristos în cale. Ca părinţi avem datoria să ne rugăm pentru duhovnicii copilaşilor noştri, ca să-i ajute, să-i formeze ca oameni credincioşi şi întăriţi în Biserica ortodoxă.
Apoi, trebuie să-l cercetăm pe duhovnic, să mergem la Biserică, sa-i ascultăm predicile, şi vom simţi imediat dacă sufletul nostru se ataşează de Biserica în care el slujeşte. La duhovnic trebuie să mergem cu inima deschisă, să fim sinceri şi să ne rugăm înainte ca Dumnezeu să pună în graiul lui învăţătura de care avem nevoie. Este bine, să ne spovedim de mici la un singur părinte pentru că pe parcurs el ajunge să ne cunoască, ne devine prieten, ne cunoaşte sufletul şi ştie ce sfat să ne dea.
Cine nu are duhovnic este ca şi mort sufleteşte, nu îşi găseşte odihna şi liniştea. Mulţi spun că nu merg să se spovedească pentru că preotul e tot om şi păcătos. Dar să ştiţi că voi nu protului vă spovediţi, ci Domnului Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care este în ceruri şi vrea ca noi să ne mântuim. Duhovnicul niciodată nu te va primi să te certe, el se poartă cu blândeţe şi iubire, toate le înţelege şi e dispus să se roage pentru tine şi pentru familie, pentru că însuşi Iisus Hristos este iubirea şi mângâierea noastra: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi dezlega păcatele, acelea vor fi dezlegate, cărora le veţi ţine, acelea vor fi ţinute”.
Spovedania la duhovnic nu se face în grup, ci individual, vorbind sincer despre orice problema am avea. E bine să ne scriem toate păcatele pe o foaie, şi să le spunem ca nu cumva să uitam ceva apoi să uităm de ele şi să nu le mai spunem la următoarea spovedanie. Dacă ne este ruşine de păcatele noastre, îi dăm foaia duhovnicului nostru s-o citească şi el ne va întreba cât de mult ne pare rău.
Un alt lucru destul de important este ascultarea de duhovnicul nostru. Trebuie să avem ascultare de el, altfel vom cădea din noi. Ţi-a spus să nu mai faci, păi să nu mai faci că altfel îţi va fi mai rău. Însuţi Domnul Iisus Hristos i-a spus slăbănogului „Te-ai vindecat, acum să nu mai faci, că mai rău îţi va fii!”.
„Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, scară cerească, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătmirii, suire grabnică şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în visterie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină” Sfăntul Grigorie Sinaitul
Numai cel rău ştie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul să zici Tatăl nostru de 10 ori, păi aşa să faci. Ai făcut ascultare mergi în Rai, nu ai făcut cazi din nou.
„Să ştiţi că diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. El fuge de noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării de duhovnic”.
Din experienţă proprie, vă spun că eu de la 12 ani merg să mă spovedesc, pentru mine duhovnicul e ca un tată. Orice nelămurire am avut, el mi-a deschis ochii şi mi-am dat seama că lucrurile pe care el mi le spunea se adevereau. Când nu ascultam, rău îmi era şi nu înţelegeam unde greşeam. Îmi doresc ca toţi copii să-l roage pe Hristos să le dea un duhovnic şi să sădească în inimile lor dragostea Sa.
(Oana)
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/06/duhovnicul-in-viata-noastra/

Un avort numit România
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 02:14
Un avort numit România
din ţara mea a mai rămas o cruceşi-n cuie neamul unui strigăt mutse ghemuieşte-n moarte şi ne plângecu mii de răni poporul nenăscut
şi nu ne tremură în pumni arginţiice mâini străine-n palme ni i-au pusca s-omorâm din pântece toţi prunciisă-i facem loc vieţii din Apus
ce-am câştigat are miros de moarte“iubirea” de import e un balauro fiară cu maniere rafinateinfern flămând cu porţile de aur
prin desfrânare prin tăcere şi prin legesuntem cu toţi complici şi ucigaşipăcatu-acesta cine ni-l va ştergecăci vom avea pe demoni ca urmaşi
iar cei născuţi au suflete bolnavedin pântecele mamei fiind drogaţicu laptele ce curge-n monitoarede sânul Noii Ordini alăptaţi
mai avem inimi? sau trăim fără elede-atîta vreme, Doamne, că uitămcă atârnând cuminţi în funia de stelechiar sufletul din noi îl avortăm!
http://ro.altermedia.info/cultura/un-avort-numit-romania_13983.html

Se cauta un Presedinte pentru Romania
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 02:02
Romania are nevoie de un Presedinte altfel. Dar niciunul dintre cei care si-au anuntat intrarea in cursa prezidentiala nu pare a fi dispus sa se lupte cu adevarat cu un sistem ai caror emanati sunt, ale caror structuri le-au consolidat, si pe care le vor perpetua. L-am propus pe Dan Puric pentru a reprezenta dreapta national-crestina, iar altii l-au preluat intr-un Proiect de Presedinte, dar actorul orator, a carui onestitate si sinceritate marturisitoare e pusa la indoiala datorita deturnarii proiectului Aiud, nu crede ca un presedinte, fie el patriot si crestin, poate schimba in bine o tara, asta fiind si motivul pentru care nu a dorit sa se implice in politica:
Nu prin politica se poate face schimbarea de care are nevoie tara. Nu virful conteaza, ci baza piramidei este stricata. Omul din Romania a fost distrus sufleteste. Au fost rupte legaturile dintre noi. Aici trebuie lucrat. La noi nu exista o constiinta politica a societatii civile.
Sincer, nu credeam ca Dan Puric va accepta o astfel de propunere, dar am facut-o deoarece Romania are nevoie de cineva de calibrul sau care s-o poata misca si in alt sens decat inspre rau. Am admirat la Dan Puric talentul oratoric, pe care-l il descoperisem, in tinerete, la Petre Tutea. Daca Dan Puric nu a raspuns prezent la apel, m-am repezit eu, intr-un gest de aroganta pe care mi-l asum, sa zic ca sunt gata pentru misiune, desi nici munitie nu am, nici echipament de protectie , si nici macar arme. Doar inima si vointa. Ce duh m-a inspirat cand am hotarat sa plec caine sur la vanatoare, nu stiu, sau nu am vrut sa stiu?!
Anuntarea oficiala a “candidaturii” mele am amanat-o pentru o data ulterioara, daca va mai fi cazul! Sper ca pana atunci sa apara cineva cu adevarat interesat sa-si asume misiunea de a taia in carne vie pentru a opri cangrena ce ameninta sa transforme intr-un cadavru trupul inca viu al tarii mele. Imi exprim speranta de a nu ajunge sa cant prohodul Romaniei, pentru ca nici un doctor fara de arginti nu apare sa salveze ce se mai poate salva. Dar poate ca sunt eu azi prea pesimist, sau dezamagit de mine, de ei, de noi, de voi.
Cum a fost la Preoteasa? A fost ca un dus rece intr-o zi de iarna, ca o tornada intr-un desert, ca o avalansa ce te izbeste tocmai cand admirai cerul instelat sau ca o cadere de la inaltime. O astfel de experienta, dincolo de trauma pe moment resimtita, te face sa te trezesti la realitate, la realitatea asta cruda, poate nedreapta, dar totusi cat se poate de autentica! Dar totusi am avut si o bucurie! Si acea bucurie e data de intalnirea unor oameni carora chiar le pasa… Ce va fi de acum inainte, nu stiu, dar doar de unul singur nu poti duce un razboi …
http://bataiosu.wordpress.com/2009/06/01/se-cauta-un-presedinte-pentru-romania/

Animalele beneficiaza de un simt al moralitatii care le permite sa faca diferenta intre bine si rau...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-02 01:47
Oamenii de stiinta care au studiat compartamentul animalolor cred ca detin tot mai multe dovezi care arata ca specii foarte diferite, de la soareci la primate, sunt guvernate de un cod moral de comportament, similar modului in care functioneaza societatea umana.
Profesorul Marc Bekoff, un ecologist de la University of Colorado, Boulder, crede ca moralitatea este "adanc inradacinata" in creierele mamiferelor si furnizeaza acel "liant social" care permite unor animale deosebit de agresive si de competitive sa traiasca impreuna in grupuri sociale.Concluziile sale vor oferi 'munitie' pentru grupurile de protectie a animalelor, care cer ca acestea sa fie tratate uman.
O serie de experti sunt insa foarte sceptici in privinta concluziilor acestei cercetari. Prof Bekoff crede ca moralitatea se dezvolta la animale pentru a reglementa comportamentul unor animale care traiesc in grupuri mari, precum lupii sau primatele.El sustine ca astfel de reguli ajuta in prevenirea luptelor interne si incurajeaza cooperarea.Studii neurologice recente au aratat, de asemenea, ca specii diferite, precum balenele sau rechinii, prezinta aceleasi structuri neuronale considerate responsabile pentru empatie in cazul oamenilor.
Alte cercetari au aratat ca unele animale pot da dovada de empatie si in cazul altor specii aflate in suferinta.Prof Bekoff, care a scris lucrarea impreuna cu filosoful Jessica Pierce, explica: "Este vorba, spre exemplu, de cazul unor delfini care au ajutat oameni sa scape de rechini sau al unor elefanti care au ajutat antilopele sa fuga din tarcuri".
LUPII
Lupii traiesc in grupuri sociale unite, care sunt guvernate de reguli stricte . Daca un grup devine prea mare, membrii nu mai sunt capabili de legaturi stranse cu ceilalti si grupul se dezintegreaza. Dar lupii pot da dovada si de corectitudine.In timpul jocului, masculii dominanti "se handicapeaza", luand rolul lupilor de rang inferior, aratand supunere si permitand sa fie muscati, dar nu foarte puternic.Prof Bekoff sustine ca, fara un cod moral, acest tip de comportament nu ar fi posibil. Daca un animal musca prea tare, el va adopta un comportament prin care "isi va cere scuze", inainte ca jocul sa se incheie.
ELEFANTII
Elefantii sunt animale deosebit de sociale. Cercetari efectuate de Iain Douglas Hamilton, de la departamentul de soologie al Universitatii Oxford, sugereaza ca elefantii cunosc compasiunea si ajuta membrii grupului care sunt raniti sau bolnavi.Intr-un caz, femela dominanta s-a imbolnavit . In acel moment, o alta femela a ajutat-o sa se hraneasca si a stat langa ea pana a murit.In 2003, a turma de 11 elefanti au eliberat antilopele inchise intr-un tarc din KwaZula-Natal, Africa de Sud, dupa ce femela dominanta a rupt portile.Acesta este un exemplu rar de animale care arata empatie pentru membrii unei alte specii - trasatura care se credea ca este specifica doar oamenilor.
MAIMUTELE DIANA
Un experiment de laborator a antrenat maimutele Diana sa introduca un jeton intr-o fanta pentru a obtine hrana.Un mascul care a invatat de mic mecanismul a decis sa ajute o femela batrana care s-a dovedit incapabila sa inteleaga despre ce e vorba.De trei ori, masculul a ridicat jetonul scapat de femela si l-a introdus in fanta, permitandu-i astfel acesteia sa manance.Actiunea nu a avut niciun beneficiu pentru mascul, ceea ce, crede prof Bekoff, dovedeste ca actiunile animalului erau guvernate de un simt moral intern.
ROZATOARELE
Experimentele au dovedit ca sobolanii refuza hrana daca stiu ca o astfel de actiune va genera durere unui alt sobolan. Intr-un test de laborator, sobolanilor li se dadea mancare si, in momentul in care incepeau sa se hraneasca, un alt grup de sobolani primea socuri electrice.Sobolanii au preferat sa nu mai manance.Alte cercetari au aratat ca un sobolan va ajuta un altul, cu care nu este ruda, sa obtina hrana daca in trecut a beneficiat si el de 'mila' altora. Pana la acest studiu, se credea ca reciprocitatea este specifica doar primatelor.
LILIECII
Liliecii vampir au nevoie de sange in fiecare noapte, dar se intampla de ca unii sa nu gaseasca o sursa de hrana. In acel moment, cei care au reusit sa se hraneasca isi impart hrana cu cei mai putin norocosi.De cele mai multe ori, hrana este impartita cu lilieci care au facut acelasi lucru in trecut. Prof Bekoff crede ca reciprocitatea este rezultatul unui simt de apartenenta care 'cimenteaza' relatiile sociale.
http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-5738760-animalele-pot-faca-diferenta-dintre-bine-rau-sustine-controversat-studiu-stiintific.htm?cfadac=

Octavian Andronic, FOST OFITER DE INFORMATII, despre Bilderberg, Trilaterala, Clubul de la Roma,Eugenie,Virusi,Cip,Guvern si Religie Mondiale - VIDEO
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:34
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/octavian-andronic-fost-ofiter-de.html

Fabrica de minciuni – Episodul 4.3: Stiinta si lege de vanzare
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://nostrabrucanus.wordpress.com/2009/05/29/fabrica-de-minciuni-%e2%80%93-episodul-4-3-stiinta-si-lege-de-vanzare/

Abuzuri sexuale «endemice». Papei Benedict al XVI-lea ii este rusine de ceea ce s-a intamplat in unele institute catolice din Irlanda
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=135977&catid=22&p=abuzuri-sexuale-endemice-papei-benedict-al-xvilea-ii-este-rusine-de-ceea-ce-sa-intamplat-in-unele-institute-catolice-din-irlanda.html

MITING ANTI-CIP DUMINICA, Piata Victoriei, ora 13.00. Recomandarea Coalitiei Impotriva Statului Politienesc la votul din 7 iunie: scrieti REFUZ CIPUL!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/05/miting-anti-cip-duminica-piata.html

: ÎNCHISOARE ŞI MUNCĂ LA CANAL. MĂRTURIILE CELOR CARE AU SUPRAVIEŢUIT
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://rafaeludriste.blogspot.com/2009/05/inchisoare-si-munca-la-canal-marturiile.html

La deshumarea lui Petrache Lupu oamenii au strigat: “Un Sfant”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://www.ziua.net/news.php?data=2009-05-30&id=29272

UE vrea sa sugrume internetul!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/05/28/ue-ameninta-libertatea-internetului/

(R)evolutii sexuale
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 15:21
http://www.spranceana.com/revolutii-sexuale-738.html

Poluarea zilnică ne afectează ADN-ul
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 13:53
http://www.adevarul.ro/articole/poluarea-zilnica-ne-afecteaza-adn-ul.html

Animale modificate genetic: maimute fluorescente si soareci vorbitori
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-06-01 13:53
http://science.hotnews.ro/stiri-stiintele_vietii-5759833-animale-modificate-genetic-maimute-fluorescente-soareci-vorbitori.htm




Termeni si Conditii de Utilizare