Marturisiri

Marturisiri

Pana pe 1 iunie va mai puteti inca procura pasapoarte simple (fara cip, ne-biometrice)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-26 23:47
Hristos a inviat!As vrea sa scriu spre stiinta multora dintre dvs care sunt interesati - asa cum am fost si sunt si eu - ca pasapoarte clasice s-au putut elibera si se elibereaza inca in Bucuresti (si cred ca in toata tara mai putin judetul Ilfov) pana la 1 iunie (dupa afirmatia unei lucratoare de la circa de Politie unde sunt arondat). Pretul pentru un pasaport clasic (fara cip) pare a fi un prim indiciu (noua sute si ceva de mii de lei vechi, adica sub 100 RON); suma se plateste la CEC, documentul avand o valabilitate de 10 ani pentru adulti. Pentru copii se pot elibera pasapoarte cu valabilitate de 3 ani.Sunt foarte nevrednic pentru ca scriu abia acum despre acest fapt concret desi am obtinut pasapoartele in luna martie. In urma acestei campanii anti-cip si pro-libertate sustinute in mediile ortodoxe romanesti - si pe acest site foarte intens si documentat - am cautat sa fac ceva in acest sens si am cautat pe internet la directia pasapoartelor, unde am inteles ca pretul unui pasaport biometric se ridica la peste 200 lei, cerandu-se si amprentarea pentru eliberarea lui, precum si alte masuratori bio(metrice); Asadar, cand am reusit sa platesc taxele si sa vad ca inca putem beneficia de acte “normale”, m-am bucurat foarte tare. Fac acuma ceea ce trebuia sa fac cu 2 luni in urma: fratilor, daca sunt printre dvs. din cei ce cred ca ajuta la ceva, puteti sa solicitati acuma eliberarea unui pasaport clasic, fara cip. Reiterez: data limita anuntata de o functionara din Politia romana este 1 iunie 2009; pana atunci, in intreaga tara (mai putin jud. Ilfov, care pare ca a jucat rolul de “pilot” in acest proiect de implementare a documentelor noi) se mai poate face ceva. Dua depunerea actelor necesare, dureaza 1-2 saptamani, si se pot elibera si in egim de urgenta (3-5 zile , nu stiu exact) pentru o taxa suplimentara , cred ca de aproximativ 100 RON.
Dumnezeu sa ma ierte si sa ne ajute pe toti!
Traian
Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/04/16/iudele-care-vor-sa-ne-grabeasca-vanzarea-noutati-15-16-aprilie-2009/#comment-1718

Carnea crocanta e gustoasa, dar duce la cancer
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
Consumul de carne arsa creste riscul de cancer pancreatic , conform unui studiu, ale carui concluzii au fost publicate miercuri de efitnessnow.com. Studiul a fost facut de cercetatorii Universitatii din Minnesota. Carnea prajita in tigaie, cat si cea facuta la gratar contine substante cancerigene , care pot duce la aparitia cancerului. Aceste substante nu se formeaza cand carnea este coapta sau fiarta.
Cercetatorii din SUA au studiat obiceiurile alimentare ale aproximativ 60.000 de oameni, cu varsta medie de 63 de ani, timp de noua ani. 208 dintre oamenii care au participat la studiu au dezvoltat cancer pancreatic. Cercetatorii au descoperit o legatura intre cancerul pancreatic si indivizii care preferau carnea foarte bine prajita. Astfel, oamenii de stiinta au concluzionat ca oamenii ale caror masa consta in carne foarte bine prajita au de 70 de ori mai multe sanse de a dezvolta cancer pancreatic decat cei care prefera carnea mai putin prajita.
"Cei care prefera carnea prajita ar trebui sa reduca temperatura la care gatesc sau sa dea la o parte portiunile arse ale bucatii de carne, dupa ce este gata. Gatiti carnea atat cat sa distrugeti bacteriile, fara a o praji in exces", a recomandat unul dintre cercetatori.
R.P
Sursa:http://ziua.net/news.php?data=2009-04-23&id=26177

Parlamentul European aproba “Rezolutia Catania” care impune acceptarea casatoriei homosexuale tuturor tarilor membre ale UE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
Inainte de a continua analiza partidelor de pe scena politica romaneasca, ne vom opri in randurilor ce urmeaza asupra “Rezolutiei Catania” din Parlamentul European , rezolutie la care vom face referire in urmatoarele noastre articole.
Rezolutia e importanta nu doar prin continutul ei, ci mai ales prin precedentul pe care-l creaza si modul cum delegatia romana din Parlamentul European a votat fata de ea.
Click aici pentru a vedea cum au votat euro-parlamentarii romani aceasta rezolutie: Cum au votat europarlamentarii romani “rezolutia Catania” care “recomanda” tarilor UE sa recunoasca casatoria homosexuala
Ce este “Rezolutia Catania”?
Rezolutia Catania” a fost aprobata de Parlamentul European pe 14 ianurie 2009 si propune standardizarea statutului legal al casatoriilor homosexuale in toate tarile membre ale Uniunii Europei.
Lideri pro-life si pro-familie au chemat la un puternic raspuns crestin fata de aceasta initiativa care va forta tarile membre UE sa adopte “casatoria homosexuala” sau uniunile civile de acelasi sex, si sa legalizeze avortul inclusiv in tari care au o legislatie ce apara viata copiilor nenascuti sau in care numai casatoria dintre un barbat si o femeie este recunoscuta.
Rezolutia, initiata de comunistul italian Giusto Catania in ianuarie, cere tarilor membre UE sa garanteze accesul la “drepturile sexuale si de reproducere”, termeni universal acceptati ca incluzand avortul si sterilizarea, precum si recunoasterea casatoriilor de acelasi sex, homosexuale.
Rezolutia Catania reprezinta un pas in fata al activistilor homosexuali in procesul de a forta statele membre UE sa implementeze un program politic si o legislatie pro-homosexuala la nivelul intregii Uniunii Europene. In octombrie 2008, o declaratie a europarlamentarului englez Sharon Bowles instructa statele membre UE “cu legislatii care recunosc parteneriatele de acelasi sex sa recunoasca acordurile altor state membre care au de asemenea prevederi pentru parteneriatele de acelasi sex”. Declaratia lui Bowles cerea, de asemenea, ca toate tarile membre UE sa recunoasca casatoriile si parteneriatele civile homosexuale ale tuturor celorlalte tari membre ca parte a libertatii de miscare prevazute de UE. Aceasta declaratie a europarlamentarului Bowles este rezultatul actiunilor de lobby al Asociatiei Internationale a Gaylor si Lesbienelor (ILGA - Europe) care a cerut Parlamentului European sa recunoasca parteneriatele civile homosexuale ca un aspect al “libertatii de miscare si recunoastere mutuala al relataiilor familiale de tip LGBT (Lesby, Gay, Bisexual, Transexual – n.n.) in UE”. Bowles a admis intr-un interviu din luna august 2008 ca si-a redactat declaratia “cu participarea Asociatiei Internationale a Gaylor si Lesbienelor din Europa”.
Articolul 75 al Rezolutiei Catania, care isi bazeaza argumentele pe Carta Europeana a Drepturilor Omului, cheama statele membre UE care deja recunosc casatoriile sau uniunile homosexuale “sa propuna recomandari pentru recunoasterea mutuala a legislatiei existente intre Statele Membre pentru a garanta ca libertatea de miscare in interiorul Uniunii Europene pentru cuplurile homosexuale se aplica sub conditii egale cu cele aplicabile cuplurilor heterosexuale”. Cu alte cuvinte, Romania sau Polonia, care in momentul de fata nu recunosc casatoria homosexuala, vor trebui sa isi ajusteze legislatia interna pentru a recunoaste casatoria homosexuala, astfel incat homosexualii care s-au casatorit legal in Olanda sa poata calatori fara probleme in Romania si Polonia si sa se bucure de aceleasi drepturi in aceste tari la fel cum se bucura in Olanda.
Reactii la “Rezolutia Catania”
Miscari Pro-Life si Pro-Familie
Societatea pentru Protectia Copiilor Nenascuti (SPUC) a dat publicitatii un comunicat in care afirma ca rezolutia reprezinta o tentativa de recunoastere universala a avortului ca un drept al omului.
Anthony Ozimic, secretar politic al SPUC, a afirmat ca, cu toate ca nici un acord international sau tribunal al drepturilor omului nu a recunoscut un asemenea drept, rezolutia cere ca avortul sa fie socotit un drept.
“Liderii religiosi si grupurilor pro-life din intreaga Europa trebuie sa se lepede de aceasta autosuficienta si sa mobilizeze credinciosii pentru actiuni pro-life”, a afirmat Ozimic. “Mesajul pe care toti trebuie sa-l auda este ca dreptul la viata este cel mai important subiect politic, deoarece dreptul la viata este fundamentul indispensabil al tuturor celorlalte drepturi. Lipsa unei actiuni [din partea crestinilor] va insemna ca milioane de copii nenascuti vor muri ca urmare a faptul ca UE va promova avortul in interiorul si in afara Uniunii Europene.”
John Smeaton, direcotul SPUC, a scris pe 13 ianuarie ca rezolutia este o amenintare la nenascutii europei datorita promovarii “drepturilor de reproducere” si pentru faptul ca rezolutia promoveaza un model neautentic de familie prin incercarea de a impune tarilor membre UE recunoasterea uniunilor si casatoriilor homosexuale.
Pozitie catolica
Monseniorul Ignacio Barreiro, liderul biroului din Roma al Human Life International, un avocat cu ani de experienta in diplomatia internationala la ONU, a afirmat pentru LifeSiteNews.com ca presiunea de a obliga recunoasterea parteneriatelor de acelasi sex in interiorul Uniunii Europene este un indiciu al “degradarii constante a institutiilor Uniunii Europene”.
“Aceasta rezolutie”, a afirmat Berreiro, “este un indiciu clar ca Parlamentul European se indeparteaza de la radacina crestina a europei si de la legea naturala”.
Monseniorul Barreiro a explicat ca presiunea pentru recunoasterea casatoriei homosexuala, care isi atinge culmea in cea mai mare parte a tarilor vestice, isi are ca ultim tel dizolvarea casatoriei naturale si, la mod general, dizolvarea fundamentului crestin al societatilor vestice.
In opinia lui Barreiro, aceasta tendinta nu a inceput cu miscarea homosexuala ci cu legislatia care permite divortul foarte usor.
Vorbind din punct de vedere legal, “casatoria crestina s-a dizolvat din momentul in care s-a introdus divortul”. De la introducerea in cea mai mare parte a tarilor vestive a asa numitului “divort fara vina”, a fost doar un pas pana la uniunile de acelasi sex, homosexuale, a afirmat acesta.
“Divortul fara vina” – este dizolvarea casatoriei ceruta de una dintre parti fara a se aduce dovezi in ceea ce priveste comportamentul gresit al celuilalt. Primii care au folosit aceasta metoda de divort au fost bolsevicii din Rusia, imediat dupa Revolutia din 1917. Mai multe detalii gasiti la: No-fault divorce.
Barreiro continua: “Nu este diferenta in mod fundamental intre cuplurile de facto si casatoria care se poate desface foarte usor. Este doar o chestiune de nume. Daca poti iesi dintr-o casatorie fara nici o dificultate, este de fapt acelasi lucru ca si o uniune de facto (concubinaj). Exista o legatura intre divort si recunoasterea casatoriilor de acelasi sex ca urmare a dizolvarii casatoriei. Daca esti liber sa redefinesti aceasta institutie naturala care e casatoria, cu proprietati ca indisolubilitate si fidelitate, urmatorul pas este sa redefinesti orientarea sexuala pe care natura a inscris-o in om. Persoanele ajung astfel sa aleaga ce orientare sexuala le place. Aceasta este teoria sexelor (theory of gender) pe care se sprijina intreaga miscare politica homosexuala. Individul trebuie sa fie liber sa isi aleaga orientarea sexuala ca parte a multor drepturi surogat care s-au inventat in ultimii ani.”
Sursa:http://ortodocsilavot.wordpress.com/2009/04/20/parlamentul-european-aproba-rezolutia-catania-care-impune-acceptarea-casatoriei-homosexuale-tuturor-tarilor-membre-ale-ue/

“Un ciot de om, mă!”
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
O femeie venea pe la Sâmbata, la Parintele Arsenie. Odata, îi zice Parintele: „Nu te mai împartasesc daca nu-ti aduci sotul aici”. „O, vai, nici vorba de asa ceva. Parinte, sotul meu fumeaza”. Si Parintele spune: „N-am nimic cu tutunul lui”. Se duce femeia acasa si îi zice sotului sa mearga si el la Parintele. Scandal mare! Sotul zice ca nu merge, ca i-au stricat popii mintea, si altele, si altele. Femeia zice: „Daca nu vii, ma fac desfrânata”. Apoi au intervenit copiii si în sfârsit, au plecat. Pe drum, de la Voila pâna la manastire, tot ea a dus bagajul ca sa nu-i fie lui greu. Când au ajuns la manastire, au ascuns tigarile, lânga un stejar. Când l-a vazut Parintele, i-a zis: „Hai, ca de când te astept”. Apoi, l-a luat la spovedit trei ore. La urma, Parintele îi zice: „Ai spus tot?”, el zice: ,,Da!“. Dar parintele: „ Trei nu le-ai spus!” si i le zice Sfintia Sa: ,,Ai desfrânat în tren, la cutare drum si altadata, la alt drum, tot în tren. Si când erai copil si pasteai vitele pe lânga râul Gorjului, ati facut un foc si ati aruncat în foc o sopârla. Si ce mai râdeai si chiuiai când o vedeai ca se zbate în foc”. Atunci, omul zice: „Vai, Parinte, sunt în fata unui mare prooroc” si Parintele zice: „Un ciot de om, ma!”. Apoi omul a devenit un mare crestin si a suferit si prigoana. (Sârbu Elisabeta, 73 ani, Sibiu)
“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005
Sursa:http://www.agnos.ro/blog/2009/04/22/povestea-zilei-22042009-un-ciot-de-om-ma/

Băsescu, asaltat de grupul „anti-cip”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
De Paşte Traian Băsescu n-a scăpat de „numărul fiarei” nici măcar la Mănăstirea Putna.
Chiar la intrare, preşedintele a fost invitat să-şi pună semnătura pe lista persoanelor care se opun paşapoartelor biometrice, documente care, susţin contestatarii, ar conţine „numărul fiarei” - 666. Preşedintele a refuzat invitaţia, spunând că nu crede în aşa ceva. Mai norocoşi au fost cei care au profitat, sâmbătă, de prezenţa lui Traian Băsescu la Putna pentru a-i cere autografe şi a se fotografia alături de el. Un pic de ghinion a avut însă apoi şeful statului, care a greşit de două ori drumul către Mănăstirea Suceviţa. Plecând din Vatra Moldoviţei la volanul Daciei Logan, el a luat-o într-o direcţie greşită. Potrivit Mediafax, la un moment dat, a oprit şi a întrebat mai mulţi localnici care este drumul, aceştia îndrumându- l în direcţia corectă. La o intersecţie, Băsescu a greşit însă din nou drumul, uitând să vireze la stânga. El a oprit iarăşi, iar un tânăr i-a arătat traseul corect.
Sursa:http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848036/Basescu-asaltat-de-grupul-anti-cip-/

“Deţinutul profet” - Profeţii ce le trăim împlinindu-se
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
O nouă carte de excepţie, îngrijită de Mănăstirea Diaconeşti a trecut din stadiul de manuscris în pangarele şi librăriile cu adevărat ortodoxe. Cartea se numeşte “Deţinutul profetic” şi este scrisă de Ioan Ianolide, autorul binecunoscutei opere “Întoarcerea la Hristos”. În carte sunt cuprinse “referiri la vremurile apocaliptice , la dezastrul erei tehnologice, precum şi la misiunea Bisericii în aceste timpuri.” Mai jos vă redăm câteva extrase din carte spre a vă trezi interesul de a o citi în întregime :
Confruntarea apocaliptică nu trebuie văzută ca un război propriu zis, deşi are acest aspect, ci ca tentativă de a stăpâni lumea din toate punctele de vedere : spiritual, politic, economic, cultural, social, ştiinţific şi militar. Fiara vrea integral omul şi omenirea, cu toate cele spirituale ale ei, cât şi cu cele materiale, pentru toată viaţa şi pentru eternitate.Există deci o încleştare apocaliptică pe plan politic, pe plan economic, pe plan artistic, în gândirea filozofică, în formele ştiinţifice, în orânduirile sociale, cât şi în conflictele militare.Biruinţa lui Hristos şi deci a creştinătăţii trebuie să fie deplină în toate laturile şi domeniile vieţii omeneşti.
Omenirea se materializează, se mecanizează. Creştinii au pierdut dimensiunea mesianică, în timp ce evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creştină.Nu mai avem Dumnezeu, nu mai avem spernţa vieţii eterne, nu mai avem nădejdea vieţii veşnice.Lumea e în mâinile lui Dumnezeu, dar ne întrebăm, cutremuraţi de răspunderi, ce fac oamenii ? Vin ei în întâmpinarea lui Hristos ? Mântuirea lumii trece prin credinţa oamenilor. În această perspectivă credem în misiunea noului Israel şi respingem iudaismul ca ateism antihristic. Fiara apocaliptică ucide pe cei care spun adevărul. Cu toată gravitatea situaţiei, cu toate riscurile vom mărturisi adevărul, chiar de vom fi ucişi, căci răstigniţi suntem de multă vreme.
Când forţele satanice ajung să cucerească puterea în lume, ele îşi fac oştiri ca să le apere, legi care să le orgnizeze, ideologii care să le justifice şi chiar religii care să-i înşele pe oameni. Creştinii nu trebuie să lase forţele satanice să cucerească puterea; iar dacă au cucerit-o, ei trebuie să-şi organizeze forţele şi să o învingă în numele lui Hristos.
Creştinismul e veghea şi puterea sfântă care răspunde de mântuirea lumii. Şi vai de creştinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este încredinţată, căci Dumnezeu va ridica şi din pietre pe alţi aleşi ai Săi, care să-I zidească Împărăţia.
Antihrist este un om, şi anume un om politic ce va stăpâni lumea descreştinând-o, satanizând-o şi pierzând-o.
Creştinii participă cu Hristos la mântuirea lumii, după cum antihrist participă cu fiii întunericului la pierzania lumii. Creştinii să nu uite că adesea fiii întunericului sunt mai înţelepţi, mai viguroşi şi mai puternici decât fiii luminii. Creştinii să înţeleagă că neprihănirea lor, energia şi puterea lor trebuie să depăşească şi să învingă şi pe a fiilor întunericului.
Creştinătatea va triumfa prin Hristos. El vine să desăvârşească şi să facă posibilă mântuirea lumii căzută în păcat.
Antihrist va fi biruit de Hristos.
Dintre forţele antihritice se distinge atitudinea evreilor, care poartă pe conştiinţă vărsarea sângelui nevinovat şi care în mod evident, printr-o îndrăcită patimă, luptă împotriva lui Hristos. Istoria ultimilor două mii de ani a poporului evreu este o concentrare antihristică.Poporul evreu trăieşte în Hristos printr-o rămăşiţă. Apostolul Pavel crede că se va mântui întreg poporul evreu. Acesta este un eveniment pe care omenirea îl aşteaptă, dar care nu se poate produce decât prin sinceră pocăinţă şi smerită slujire.
A spune adevărul despre evrei nu este antisemitism, ci noi, creştinii, plini de iubirea ce L-a mistuit pe Hristos şi repetând-o în aceste vremuri tulburi, noi iubim cu adevărat poporul evreu şi ştim că numai prin Hristos este mântuirea lor. Tragedia evreilor este catastrofală prin solidaritatea întregului popor evreu cu Ana şi Caiafa. Strigăm deci tuturor evreilor în care mijeşte lumina credinţei, să părăsească satanismul, minciuna şi materialismul iudaic, să se încreştineze şi să se împace cu oamenii. Aşa după cum este evident din toată istoria antică şi modernă că neamurile nu pot tolera să fie stăpânite de evrei, aşa le spunem şi noi : să se integreze în omenire. Dacă râvna şi energiile antologice de care dispun vor fi orientate în sensul sacru al revelaţiilor divine, atunci poporul evreu ar fi fericit, cerurile se vor bucura şi oamenii îi vor iubi. Rasismul lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite şi cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai crud. Omenirea nu poate accepta nici tirania rasială a iudeilor, nici materialismul grosolan şi nici răstălmăcirea mentală a iudaismului. Prin decizia divină şi prin voinţa oamenilor, ei sunt sortiţi eşecului. Pieirea ta prin tine, Israele !
Deţinutul simte că într- un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată.Şi totuşi el e trist şi îngrijorat.Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.
Ioan Ianolide, 1985
Sursa:http://apologeticum.wordpress.com/2009/04/22/detinutul-profet-profetii-ce-le-traim-implinindu-se/

Un doctor sustine ca a clonat 14 embrioni umani: Primul copil clonat se va naste in urmatorii cativa ani
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
Un doctor american de origine cipriota sustine ca a reusit sa cloneze 14 embrioni umani si ca a implantat 11 dintre ei in uterele unor paciente, informeaza publicatia Independent, care precizeaza insa ca niciunul dintre embrioni nu a supravietuit destul de mult pentru a obtine "o sarcina viabila". Dr. Panayiotis Zavos a declarat ca a realizat aceste lucruri intr-un "laborator secret dintr-o tara pe care nu a dezvaluit-o".
Doctorul sustine ca a implantat cei 11 embrioni in uterele a patru paciente: una era din Marea Britanie , in timp ce celelalte erau din SUA si o tara neprecizata din Orientul Mijlociu .
Zavos a afirmat ca, desi incercarile sale au esuat de aceasta data, "va fi posibil sa sa obtina o fiinta umana clonata in urmatorul an sau doi daca eforturile se vor intensifica".
Acesta este "primul capitol in incercarile mele serioase de a produce un copil clonat: nu exista nicio indoiala legata de acest lucru, si poate ca nu eu voi fi cel care o va face, insa copilul clonat este aproape. Nu exista nicio indoiala ca nu se va intampla", a spus Zavos.
"Nu suntem presati sa obtinem un copil clonat. Ceea ce ne preseaza este sa obtinem un copil clonat care este sanatos", a declarat medicul.
Independent precizeaza ca implantarea de embrioni clonati in uter reprezinta o infractiune in numeroase tari, inclusiv in Marea Britanie. Clonarea pare sa fi avut loc intr-o tara din Orientul Mijlociu, unde nu este ilegala, iar un documentarist a filmat intregul proces.
Zavos sustine insa ca eforturile sale nu urmaresc sa realizeze clone pe scara larga ci sa ajute cuplurile care sunt afectate de infertilitate. "Nu suntem interesati sa realizam clone ale lui Michael Jordan si Michael Jackson. Cei bogati si faimosi nu participa la munca noastra", a spus medicul de origine cipriota.
Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-international-5619660-video-doctor-sustine-clonat-14-embrioni-umani-primul-copil-clonat-naste-urmatorii-cativa-ani.htm

Reîncepe isteria „Codul lui Da Vinci”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:38
Scriitorul Dan Brown va lansa continuarea romanului său de succes. Editorii spun că va fi cea mai bine vândută carte a anului.
Celebrul scriitor american Dan Brown va lansa continuarea bestseller-ului „ Codul lui Da Vinci ” pe 15 septembrie, în Statele Unite, Marea Britanie şi Canada, sub titlul „ Simbolul Pierdut ”, a anunţat luni editura Random House. Continuarea poveştii va purta titlul „The Lost Symbol / Simbolul Pierdut” şi îl va avea ca protagonist tot pe Robert Langdon , expert în simbolistică de la Universitatea Harvard . Romanul va fi tipărit iniţial în cinci milioane de exemplare, un record pentru un prim tiraj în istoria prestigioasei edituri Random House.
Până la momentul lansării nu va fi dezvăluit niciun detaliu despre carte, care va fi publicată de editura Doubleday, în Canada şi Statele Unite, şi de Transworld Publishers, în Marea Britanie, ambele aparţinând Random House, care este parte din Bertelsmann AG. „Acest roman a fost o călătorie stranie şi în acelaşi timp minunată. Să condensezi cinci ani de cercetare în cele doisprezece ore în care se petrece povestea a fost o adevărată provocare. Viaţa lui Robert Langdon avansează mult mai rapid decât a mea”, este tot ceea ce a spus misteriosul autor Dan Brown într-o declaraţie făcută pentru presă.
Fanii, nerăbdători
Editorul lui Brown a anunţat vestea cu „Simbolul Pierdut” la Târgul Internaţional de Carte de la Londra, luni. Vânzătorii de carte au prezis instantaneu că va fi cea mai bine vândută carte a anului, declanşând astfel genul de anticipare isterică semnalată ultima oară o dată cu publicarea celui de-al şaptelea şi ultim volum din „Harry Potter”, acum doi ani.
Volumul „ Codul lui Da Vinci ” a înregistrat un record de vânzări, peste 80 de milioane de exemplare, de la momentul lansării, din anul 2003. Romanul a stârnit reacţii critice din partea Vaticanului şi a instituţiilor ce reprezintă catolicismul, care au contestat povestea având ca subiect o conspiraţie orchestrată chiar de Biserica Catolică. Noul titlu a fost în mod deliberat ales pentru a fi „cât mai opac posibil”, conform unei surse apropiate de proiect. Când mult-aşteptatul sequel al „Codului...” a fost provizoriu anunţat pentru publicare în 2006 sub titlul „Cheia lui Solomon”, anunţul a dus la o sumedenie de cărţi despre cum să descifrezi Cheia lui Solomon!
Traducerea apare în 2010
Personajul Robert Langdon a fost interpretat de Tom Hanks în ecranizarea romanului „Codul lui Da Vinci”, regizată de Ron Howard în 2006. Filmul a devenit un uriaş succes la box-office, care a adus producătorilor încasări de peste 750 de milioane de dolari. Celebrul actor şi-a reluat rolul în adaptarea romanului lui Dan Brown „Îngeri şi Demoni”, care va lansată, tot în regia lui Ron Howard, pe marile ecrane în luna mai. Romanul, publicat de Dan Brown în 2000, este de fapt prima carte avându-l ca erou principal pe detectivul-simbolog Robert Langdon scrisă de Dan Brown. Aşadar, marele succes „Codul lui Da Vinci” este continuarea acestuia, iar mult-aşteptatul „Simbolul Pierdut”, care va apărea pe piaţă în septembrie, este încheierea, cel puţin pentru moment, a unei trilogii avându-l drept erou pe cel întruchipat pe celuloid de celebrul Tom Hanks.
În România, cele două cărţi – „Codul lui Da Vinci” şi „ Îngeri şi Demoni” –, alături de alte două romane ale lui Brown care nu fac parte din ciclu – „Conspiraţia” şi „Fortăreaţa digitală” –, sunt publicate, în diverse ediţii, de Editura RAO. Recent, aceasta a lansat pe piaţă o nouă ediţie (a patra) din „Îngeri şi Demoni”, prilejuită de apropiata proiectare a variantei pentru marele ecran. Cu peste 450.000 de exemplare vândute, Dan Brown este cel mai bine vândut autor publicat de Editura RAO.
Contactaţi de EVZ, reprezentanţii editurii au precizat că „Simbolul Pierdut” va apărea în româneşte, la RAO, prin ianuarie sau februarie 2010, formalităţile fiind deja încheiate. După data de 15 septembrie, când cartea va apărea în limba engleză, traducerea va fi rapid încredinţată, probabil, aceleiaşi Adriana Bădescu, care a oferit versiunile româneşti ale celorlalte două cărţi, dar până la acea dată, cei de la RAO susţin că nu deţin niciun fel de informaţii despre ce va conţine manuscrisul lui Dan Brown. Până la acel moment, editorii români nu vor şti, conform contractului, nici măcar câte pagini va cuprinde viitoarea carte a lui Dan Brown.
5.000.000 de exemplare este tirajul iniţial în care va fi tipărită noua carte a lui Dan Brown
VÂNZĂRI Multimilionar din scris
Dan Brown s-a născut pe 22 iunie 1964, în Exeter, New Hampshire.
Înainte de a deveni romancier, a fost cântăreţ, compozitor şi pianist, scoţând chiar şi albume, inclusiv unul intitulat „Îngeri şi Demoni”, în 1994!
Prima sa carte se numea „187 Bărbaţi de Evitat: Ghid de Supravieţuire pentru Femeile Frustrate în Dragoste”, iar unul dintre tipurile de bărbat care recomanda să fie evitat era chiar cei care scriu cărţi de auto-ajutorare.
Cartea a fost scrisă împreună cu soţia sa, Blythe, şi publicată sub pseudonimul Danielle Brown, în 1995. „Codul lui Da Vinci” s-a vândut în peste 80 de milioane de exemplare în întreaga lume, devenind una dintre cele mai bine vândute cărţi din istorie.
În 2004, ca urmare a acestui imens succes, toate cele patru romane ale scriitorului erau în lista americană de bestseller-uri în aceeaşi săptămână.
Cele patru romane ale lui Brown (primele trei fiind republicate după fenomenalul succes al „Codului...”) sunt, în prezent, primele patru cele mai bine vândute romane pentru adulţi, în ediţie pe hârtie obişnuită, din istoria Marii Britanii, conform Nielsen Bookscan.
Veniturile lui Brown în urma „Codului lui Da Vinci” au fost estimate la aproximativ 170 de milioane de lire sterline (192.003.081 de euro). Cartea a fost tradusă în mai mult de 50 de limbi, iar adaptarea cinematografică a strâns aproape 500 de milioane de lire sterline (564.714.946 de euro) din lumea întreagă.
Continuarea filmului, „Îngeri şi Demoni” (care-l are în distribuţie şi pe celebrul Ewan McGregor), este programată pentru lansare, atât în Marea Britanie cât şi în România, pe data de 15 mai 2009.
Sursa:http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/848165/Reincepe-isteria-Codul-lui-Da-Vinci/

Dumnezeu rebrenduit
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:09
Orice practician in domeniul relatiilor publice are multe de invatat de la sistemul de autopromovare al bisericilor crestine. In prezent, gama de promotionale este destul de variata, desi banala. Buticurile de pe langa biserici vand de la cruciulite, candele si icoane de diverse marimi pana la brosuri despre Fecioara Maria si tamaia adusa de la Muntele Athos. Ceea ce impresioneaza insa la PR-ul crestin este instrumentarul stravechi: oul vopsit si in special lumanarea, scrie Arthur Suciu pe blogul sau.
Nu exista probabil in toata istoria umanitatii obiecte de promovare mai durabile si mai simple. In plus, au intrat atat de adanc in constiinta credinciosului, incat nu este de conceput un Paste fara oua vopsite si fara lumanari.
Miracolul publicitar al crestinismului consta in identificarea sau crearea unor simboluri cu o semnificatie profunda si in repetitie. Luati toate tehnicile publicitare actuale, combinati-le pentru multimedia si tot nu veti reusi un efect mai puternic decat acela pe care un preot de tara il creeaza atunci cand spune: „Veniti de luati lumina!”. Explicatia nu consta numai in contaminarea psihologica a credinciosului, in faptul ca acesta este captiv al propriei disonante cognitive.
Efectul este creat printr-un sistem de PR, in care fara indoiala ca lumina si suportul ei (lumanarea) joaca un rol la fel de important ca si declaratia de credinta. Aceasta identitate intre continut si forma, specifica religiei, face ca obiectele promotionale sa aiba o forta neobisnuita. De asemenea, spre deosebire de publicitatea profana, bazata pe diversitate si pe atractia noului, publicitatea religioasa mizeaza pe repetitie, multiplicarea aceluiasi, accesul spontan la vechi si stravechi, altfel spus: la eternitate.
Aflandu-ma, in noaptea de Inviere, la o biserica din Drumul Taberei , l-am auzit pe preot citind punctajul primit de la Patriarhie, cel cu lumina de la Iersualim. Nu uitase sa introduca atributele de imagine necesare identificarii pozitive de catre public a Patriarhului Daniel. Ca urmare, gandul credinciosilor s-a mutat imediat de la Iisus Christos, cel care tocmai inviase, la Preafericitul. Oamenii discutau despre lumina si nu despre Lumina.
Ca practician in domeniul relatiilor publice, nu pot sa nu remarc ingeniozitatea cu care publicitarii Patriarhului s-au ingrijit de imaginea clientului lor. De asemenea, din perspectiva politicii publicitare, se poate spune ca actiunea Patriarhiei a reusit sa ia pe ultima suta de metri fata initiativei similare a Arhiepiscopiei Sucevei. Consilierii Patriarhului au gasit si argumentatia necesara pentru a motiva demersul: anul acesta se implinesc 650 de ani de la recunoasterea oficiala a Mitropoliei Tarii Romanesti (se stie ca asemenea potriviri sunt usor de gasit chiar si pe Internet).
Daca as fi activat insa in zona publicitatii religioase, i-as fi spus Preafericitului ca aducerea cu avionul a luminii divine de la Ierusalim la Bucuresti este o greseala strategica de imagine si, in plus, o greseala de ordin religios. Asa cum in armata nu te poti face remarcat decat respectand intocmai si la timp ordinul superiorului, in biserica totul tine de dragostea fata de Christos, de apararea imaginii publice a Mantuitorului, iar credinciosul, macar ca e Patriarh, ramane undeva in umbra.
L-as fi rugat deci pe Patriarh sa nu dea ouale si lumanarile pe charter! In al doilea rand, avionul este, crestineste vorbind, o erezie publicitara. Un hermeneut de talia lui Mircea Eliade n-ar putea intelege cum o epifanie este transportata cu avionul si elicopterele. Preafericitul vrea cumva sa spuna ca aceasta este singura cale prin care bunul Dumnezeu mai poate fi pogorat pe meleagurile noastre?
Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5619474-dumnezeu-rebrenduit.htm

Teoria conspiratiei si chestiunea evreiasca
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:09
La articolul DOCUMENTARE CELEBRE: Interviul luat de Alex Jones lui Aaron Russo, subtitrare in limba romana si o analiza a sa, cititorul Corneliu a postat ceea ce eu consider a fi „comentariul anului” de pe acest blog dar si dintre comentariile ce le-am mai citit prin vecini. Il consider atat de important, incat am considerat sa-l fac cat mai cunoscut si eventual dezbatut:
„Toata aceasta conspiratiomanie este de fapt o noua forma de diversiune anti-evreiasca, potrivita limbajului tehnologic si mediatic actual.Caci daca bagati de seama, se pune accentul pe aspectul evreiesc, ca origine a intregii problematici.Este de fapt o versiune actualizata a uriasului fals al “Protocoalelor inteleptilor Tzionului”.Da, domnilor, e acelasi monstru antisemit din totdeauna.”
Doua mostre ale „uriasului fals” le puteti gasi in articolele Un „fals” de la 1903 despre „libertatea” (si cea a presei) de dupa 2000 si Protocoalele inteleptilor Sionului: „Fiecare victima din randurile noastre valoreaza cat mii de crestini in fata lui Dumnezeu” de pe blogul parintelui Savatie Baştovoi.
Nu analizez aici „protocoalele” insa este interesant ca un asemenea comentariu a aparut tocmai la acel articol. Ideea comentariului respectiv nu este noua si reprezinta de fapt un sablon cu care m-am mai intalnit deseori, dar cu 2-3 ani in urma pe cand inca nu pornisem lucrul la acest blog si postam pe forumuri sau la sectiunea comentarii ale marilor ziare on-line avertizand ca ELITELE doresc instaurarea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE dupa declansarea celei mai cumplite crize din istorie. Dupa inceperea anul trecut a crizei financiare, aceste sabloane „argument” s-au rarit iar anul acesta nu le-am mai intalnit pe acest blog.
E bine sa ascultati destainuirile evreului Aaron Russo precum si analiza ce-am facut-o, pentru a intelege cam in ce hal de indoctrinare sunt unii daca mai pot considera atat de senin ca este vorba despre „conspiratiomanie” ca „o noua forma de diversiune anti-evreiasca”. Asta daca totusi respectivul este cuprins de bune intentii.
Cineva ce considera ca totul nu este decat teoria conspiratiei este aidoma englezului din bancul acela in care vazand pentru prima data o girafa exclama: „Asa ceva nu exista!”. Dar daca este vorba despre rea vointa? Atunci este grav. ELITELE s-au inconjurat de un zid concentric protector: problema anti-semitismului, astfel incat nu pot zice ceva de ei, ca sar imediat in sus cei ce exclama: „ai ceva cu evreii?”.
Nu Corneliu, nu-i vorba de anti-semitism, desi camatarilor planetari si varfurilor masoneriei le-ar conveni. De aceea si avertiza dr. Nahum Goldman, (1894-1982, presedinte al World Zionist Organization), in 1958 la World Jewish Conference in Geneva:
„Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre„
ELITELE sunt de fapt cei mai mari dusmani ai evreilor simpli. Citeste te rog si articolele:
NAZISMUL (partea 2): finantatorii si sustinatorii national-socialismului
SIONISMUL - propunere de dezbatere pornind de la filmul “Rabini contra sionism”
Sursa:http://saccsiv.wordpress.com/2009/04/22/teoria-conspiratiei-si-chestiunea-evreiasca/

SA NU NE UITAM fratii din inchisori. Cu gandul la PARINTELE DANIEL si maicutele de la Tanacu alaturi de PARINTELE JUSTIN PARVU: Sigur stau nevinovati!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-23 16:09
Hristos a Inviat!
Parintele Daniel si maicile Neonila, Siluana, Anastasia şi Pahomia de la Tanacu sunt nevinovati.
Este convingerea mea, la care am ajuns dupa studierea temeinica a cazului. In schimb, cel care i-a injectat in inima adrenalina nefericitei Irina este liber. El poate sa ucida, prin imprudenta, in continuare, in sfidarea unei judecati echitabile. Ce sa mai vorbim de adevar si dreptate?! Pe deasupra, chiar in acest moment, un grup de "artisti" face bani si spectacol din suferinta unor dreptcredinciosi si moartea unei biete crestine ratacite. Drama temnitei pe nedrept si a mortii, a Ortodoxiei romane spurcate de vrajmasi, a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism romanesc" dar si o "creatie" de bon-ton, "gustata" pe scenele lumii si comentata in foaierele teatrelor de "lumea buna", "intelectuali" si damele lor de companie, de celemai multe ori mult mai curate decat prostituatii din asa-zisa cultura fara spirit de azi. Flamanzii de dreptate isi poarta crucea in inchisori, despartiti acum, maicile aiurea, si Parintele singur.
Cazul Tanacu - este clar pentru orice cititor de subtexte - a fost instrumentat voit cu o asemenea ura jurnalistica. Tintele, dupa cum stie si vede singur orice traitor roman, sunt multiple. El a fost tradat si abandonat de unele instrumente ale vrajmajului infiltrate in Biserica. Ce facem noi, acum?, este o intrebare. In primul rand, cred, e bine sa nu-i uitam, niciodata. Si sa-i purtam in rugaciunile noastre, zilnic. Apoi sa incercam sa facem noi dreptate, prin cuvant si actiune. Parintele Justin ne indruma, in acest interviu. Nu ne indoim, si la ei in celula a poposit, as'noapte, Iisus. Doamne ajuta!
Părinte, cu ocazia acestor sărbători, aţi putea să adresaţi un cuvânt de încurajare pentru Părintele şi maicile de la Tanacu, care suferă închisoare pe nedrept?
Dar eu am stat 16 ani închis, fără să am privilegiul de a mă bucura de sărbătorile acestea frumoase ale Ortodoxiei în libertate, în sânul familiei sau în sânul Bisericii. Dar am avut marea bucurie să simt că, aşa prigonit cum eram, sunt de fapt în chiar sânul Părintelui ceresc. Aşa şi părintele Daniel, dacă reuşeşte, să se bucure de starea asta de umilinţă şi smerenie, trăind într-o lume a tâlharilor, lipsită de orice bun simţ. El trebuie să gândească anume că nu suferă degeaba, ci undeva, în trecutul lui, al părinţilor, moşilor sau strămoşilor lui, cineva a făcut o greşeală şi acum a picat pacostea pe el ca să ducă să răscumpere povara asta a trecutului. Şi această cruce nu este o osândă, ci ea este o mare vrednicie. Cât priveşte anii pe care îi duce în puşcărie, sunt nişte ani, nu obişnuiţi – pentru că una e să stai într-o elită de oameni de deţinuţi politici, aşa cum am stat noi în închisori, şi alta este să stai într-o mocirlă de haiduci, de borfaşi, de ţigani, de tot ce are societatea mai urât. Desigur că îi vine foarte greu lucrul acesta, dar cu cât va răbda acum această stare de lucruri, cu atât Dumnezeu îl va pune într-o stare mai aleasă, în care se va bucura de toată necinstea şi orbirea acestor oameni care l-au pus acolo.
Sfinţia voastră cum aţi privit această poveste dureroasă cu Tanacu?
Bineînţeles că procesul Tanacu nu este un proces obişnuit pentru nişte oameni oarecare ai dreptului civil, juridic; acest proces necesita oameni capabili să înţeleagă procesul spiritual al evenimentelor, oameni ai Bisericii. Pentru că este lucru puţin credibil ca un tânăr intrat la mănăstire la 14-15 ani să ajungă un criminal ordinar şi să fie acuzat de crimă. Pentru că adevărul care s-a pus în valoare a fost numai ceea ce s-a prezentat în gazetă. Şi tot primele informaţii ale ziarelor au fost preluate mai departe şi de toate instanţele judecătoreşti. La aceasta a mai contribuit şi atmosfera creată de cei ce s-au lepădat de el – pentru că el a fost un preot care a cam incomodat, din toate punctele de vedere, mă refer la conducerea bisericească pe care a avut-o acolo. Acest proces trebuia să revină unei comisii foarte serioase, mai exact unor duhovnici, unor oameni care să cunoască rânduielile bisericeşti şi care le mai şi pun în aplicare. Pentru că avem de-a face cu nişte oameni care nu au habar de rânduiala citirii molitfelor Sfântului Vasile cel Mare, rânduiala de alungare a duhurilor necurate care stăpânesc sufletul unui om.
Deci aceste rânduieli nu sunt ceva străin de duhul Bisericii…?
Era de datoria Bisericii să explice însemnătatea rânduielilor şi rugăciunilor care se citesc la cei bolnavi cu trupul, sau cu sufletul, pentru că Evanghelia spune clar că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi – de aceea Însuşi Mântuitorul îndeamnă bolnavii să alerge la rugăciunile preoţilor, iar preoţii au datoria de a primi orice bolnav care vine să le ceară ajutorul. Dar, din păcate, ierarhia bisericească nu numai că ca nu a explicat însemnătatea rugăciunilor Bisericii, ci s-a lepădat chiar de unele rânduieli bisericeşti, întocmite cu atâta grijă şi evlavie de Sfinţii şi marii Părinţi ai Bisericii. De unde să aibă judecătorul noţiuni în ce priveşte cazurile de demonizare şi întreaga viaţă a cultului nostru ortodox? Un om normal nu şi-ar putea imagina ca un preot, care a dat dovadă de dragoste şi devotament faţă de enoriaşii săi, să răstignească un copil, fata aceasta, că a legat-o, lăsând-o în chinuri să moară de foame şi de sete. Numai un om bolnav putea să se gândească la aşa ceva. Dar în spatele acestor regizări este de fapt un sistem demonic, care urmăreşte să denigreze Biserica Ortodoxă, regie la care din păcate au participat chiar fii ai acestei Biserici. Păi ce ar face ei într-un spital de nebuni, de alienaţi? Nu-l pune pe cel bolnav în cămaşa de forţă? Nu-l ţine legat acolo de picioarele patului câte 24 de ore? Şi cine ştie dacă îi mai dă careva o cană de apă. Dar câţi mor acolo şi nu mai cercetează nimeni? Că intră cu o boală în spital şi ies cu cinci boli – de aceste lucruri nu se mai interesează nimeni.
Oare cât de intenţionaţi au fost oamenii aceştia de la Tanacu să ucidă?
Oare era pentru prima dată când Părintele Daniel citea molitfe de dezlegare unor demonizaţi?Păi, îmi aduc aminte, pe vremea mea, eram începător la mănăstirea Durău, prin 1938. Era a treia zi de Paşti şi oamenii continuau să vină la mănăstire cu cei bolnavi cu căruţele cu boi. Şi se aud dint-odată ţipete şi răcnete – o femeie de la Fărcaşa era grav bolnavă, demonizată. O prietenă de-a iei a legat-o cu nişte aţe, a pus-o în căruţă şi a adus-o la mănăstire. Părintele Pahomie, bătrânul, le spune credincioşilor: „Din seara asta ţine toată lumea post şi rugăciune, până când i se citesc toate rugăciunile necesare”. Şi părintele s-a apucat de citit molitfele, cu ea bolnavă, în faţa icoanei Maicii Domnului; o ţineau vreo trei femei. Când ajunge părintele pe la molitfa a treia a Sf. Ioan Gură de Aur, sare femeia în sus de sub epitrahil şi se repede în gâtul părintelui. Cu greu au reuşit credincioşii să-i scoată mâinile din gâtul părintelui. El, chiar dacă era mai ameţit, nu a renunţat la citit şi a mers mai departe cu molitfele. Şi i-a citit în seara aceea, i-a citi la miezul nopţii, i-a citit a doua zi, şi a adormit femeia. A dormit liniştită vreo patru, cinci ore. Când se trezeşte, nu mai avea nimic, era complet sănătoasă. Iată unul din efectele acestor rugăciuni. Şi la câte astfel de cazuri n-am mai fost eu martor!
Dar se pare că Biserica s-a pliat întocmai poziţiei mass-mediei şi era cât pe ce să desfiinţeze aceste practici şi rugăciuni din viaţa bisericească.
Bine, dar cine au întocmit aceste molitfe? Cele mai cunoscute sunt încă din secolul IV, molitfele Sf. Vasile şi apoi cele ale Sf. Ioan Gură de Aur. Cine spune să nu se mai citească molitfele Sfântului Vasile este ca şi cum ar spune că nu mai sunt valide rugăciunile în Biserica Ortodoxă. Am terminat – nu se mai face Maslu, nu se mai fac rugăciuni pentru bolnavi, şi poate nici un soi de rugăciune. Şi atunci probabil ne vom aştepta la o vindecare aşa din senin, în afara harului lui Dumnezeu. Şi Tainele ce rol mai au, dacă noi spunem că este o înapoiere a Bisericii prin citirea acestor vechi rânduieli? Dacă citim molitfele Sf. Vasile nu înseamnă că ne întoarcem în Evul Mediu, că asta ar însemna că dacă citim Evanghelia ne întoarcem în antichitate. Şi în Evul Mediu nu au fost Sfinţi care se rugau pentru lume? Câţi nu se fac sănătoşi prin aceste rugăciuni din tradiţia bisericească? Nu este o tradiţie inventată de Părintele Daniel de la Tanacu, este o practică folosită de vechii Părinţi ai Bisericii şi, cu toate că erau mai înapoiaţi, vindecau mai multe suflete decât vindecăm noi, cei păcătoşi de azi. Păi, câţi părinţi nu vin aici, la mine, cu copiii lor care nu pot dormi noaptea? Plânge şi răcneşte bietul copil de parcă n-ar fi om. Ei bine, aceşti copii capătă astfel vindecare, liniştire, chiar dacă medicii nu le găsesc nici o cauză şi nu le acordă nici o şansă. Însă, să ştiţi că toate aceste metode de denigrare a Bisericii nu vor putea opri credinţa poporului român, care dintotdeauna a alergat şi va alerga la rugăciunile Bisericii de tămăduire a neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, care se înmulţesc din ce în ce mai mult.
Şi dacă acest caz de la Tanacu a avut un sfârşit tragic, asta nu înseamnă că părintele a făcut-o cu intenţie. Şi judecata care a fost făcută, a fost pripit făcută. Iar ca un judecător să poată face o judecată dreaptă, trebuie să fie un om credincios, un om duhovnicesc….. În viaţa bisericească nu se merge cu calcul, cu dovezi şi cu părerile gazetarilor. Trebuiau adunaţi vreo patru, cinci duhovnici îmbunătăţiţi din ţara asta, să-l fi pus la încercare, în ce măsură este sănătos cu mintea, cu sufletul şi cu inima şi aceştia să dea un verdict, oameni care cunosc viaţa şi realitatea duhovnicească a lucrurilor. Iar dacă totuşi este condamnat, mai există şi nişte protecţii, pentru că acest om a servit Biserica lui Hristos – era firesc un regim adecvat. Pentru că trebuie să-l redai societăţii mai bun decât l-ai luat. Care este rolul închisorilor? Nu îl vâri acolo şi nu-l mai vezi zece ani până când a ieşit din puşcărie, ci urmăreşti o îndreptare a lui…Dar omul acesta sigur stă nevinovat, şi bineînţeles şi măicuţele dimpreună cu el.Toate aceste lucruri rămân o pată puternică pe seama Bisericii Ortodoxe. Începând din secolul IV şi până astăzi, există în molitfelnicele bisericeşti aceste tipuri de rugăciuni, de exorcizare şi timp de atâtea secole poporul s-a servit de ele. Este o necinste şi insultă adusă popoarelor creştine, implicit. Cine nu cunoaşte măreţia acestor molitfe ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, stâlpii Ortodoxiei, nu cunosc şi nu trăiesc nimic din ortodoxia noastră.
Rugăciunile de exorcizare sunt consemnate în mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gură de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugăciuni de alungare a dracilor sau păstrat în Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, în care apare pentru prima dată textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur.
Revista de gandire si traire romaneasca ATITUDINI
Sursa:http://victor-roncea.blogspot.com/2009/04/sa-nu-ne-uitam-fratii-din-inchisori-cu.html

Să ne ferim de duhul apostaziei
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 23:49
Întâlneşti deseori în viaţă oameni care, îngrijoraţi doar de bucata de pâine şi de confortul familiei, îşi topesc zilele în dulceaga rutină a bucuriei de a exista. Nu-şi ostenesc inima cu durerile altora, nu-şi pun întrebări dezmorţitoare, nu-şi frământă sufletul cu tainice zbateri: plutesc inert în toropeala traiului molcom şi fără probleme. Aceştia sunt creştinii zilelor noastre; oameni care au devenit creştini prin descendenţă, iar nu prin asumarea conştientă a ostenelilor sfinţitoare în viaţa personală şi socială. Oare generaţiile veacului nostru nu mai poartă într-însele germenii adevărului, nu-şi mai preţuiesc zestrea chemării la viaţa creştină ortodoxă, zestre scump apărată, pecetluită cu sânge de strămoşii noştri? S-a stins oare din firea neamului nostru scânteia sfintelor năzuinţe, izbucnirea mucenicească împotriva fărădelegii care ne sfărâmă puterile, cocoţată la tribuna dreptăţii? Oare ne-am uitat cu totul vocaţia sfinţeniei, puterile neşovăitoare în lupta cu păcatul? Oare am pierdut cu totul dorinţa unei alte ordini, alta decât cea impusă tuturor creştinilor ortodocşi din partea mai marilor lumii, cu sprijinul politicii vânzătorilor de neam şi ţară?
Unii oameni nedumeriţi se întreabă: “De fapt, care sunt primejdiile care ne pândesc, cum ne atacă, unde ţintesc, unde sfârşesc, etc. ?” Cea mai înspăimântătoare primejdie pentru toţi creştinii ortodocşi este apostazia. Astăzi există mai mult ca oricând o mentalitate şi o societate cu o uimitoare predispoziţie spre apostazie. Dar ce fel de apostazie? Este ea identică cu apostazia primelor secole creştine, aşa cum apare ea în Istoria Bisericii şi în Vieţile Sfinţilor? Şi da, şi nu. De ce? DA, pentru că te dezbină tot de Hristos, tot de Biserică, tot de mântuire, folosind parţial aceleaşi mijloace exact ca în vremea marilor apostaţi. NU, pentru că apostazia vremurilor noastre, pe lângă formele clasice, prezintă şi unele forme noi, “simpatice”, “binevoitoare”, “umaniste şi ocrotitoare”. Ea ne pândeşte hoţeşte din fiecare ungher al societăţii, din fiecare loc de muncă, din fiecare prieten şi vecin, chiar şi prin casnicii noştri (mamă, tată, frate, soră), pătrunde răbdătoare precum cariul în lemn în minţile noastre, în inimile noastre, în sufletele noastre.
Trebuie să ştim că cei mai feriţi de apostazie sunt creştinii ortodocşi care permanent, zilnic, îşi hrănesc sufletele prin neîmpăcarea cu apucăturile şi cu rânduielile acestei lumi, prin citirea neobosită a Sfintei Evanghelii, a Vieţilor Sfinţilor şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, prin comunicare reală cu preotul duhovnic ortodox, care dau vigoare şi bărbăţie sufletului spre a se împotrivi prin înfrânare şi nevoinţă duhului apostaziei. Apostazia pătrunde în inimile noastre prin trup şi prin suflet, deci pe acestea se cuvine să le păzim. Această păzire creştinii ortodocşi o numesc înfrânare. Ne înfrânăm împotriva fiecărui păcat. Ne folosim de înfrânare împotriva tuturor păcatelor cu care ne ispiteşte societatea contemporană apostată. Hărţuiala creştinului ortodox al vremurilor de acum vine din toate direcţiile. Nu iartă pe nimeni. Absolut toţi suntem încercuiţi de păcatele lumii.
Trebuie să recunoaştem că omul zilelor noastre, nu face diferenţa dintre social şi moral. Fiindcă, dacă un om săvârşeşte un act imoral dar necondamnat constituţional şi social, el nu sesizează că a păcătuit ca om creştin ortodox în faţa lui Dumnezeu, că a călcat porunca lui Hristos, că este în lepădare faţă de Biserica Ortodoxă şi faţă de legile mântuirii; el nu-şi sesizează apostazia. Pentru acest om, dumnezeu este Statul, dumnezeu este Guvernul, dumnezeu este Constituţia, dumnezeu este poporul, societatea şi legile ei, adică lumea aceasta, iar Dumnezeu nu mai este Dumnezeu. Acest soi de om săvârşeşte păcatul, iar apoi îşi ia liniştit dejunul, pleacă liniştit la serviciu, se întoarce liniştit acasă, se bucură liniştit de familie fără mustrări lăuntrice şi frământări sufleteşti. Este tipul celui care, săvârşind păcatul, e vesel, mulţumit, bine dispus că şi-a făcut conştiincios “datoria”. Este cel care în faţa mustrărilor răspunde senin şi candid: “am avut ordin”, “nu mi-am făcut decât datoria”, “sunt nevinovat, şeful răspunde”, “eram în misiune” etc. Acest gen de oameni au fost uneltele ideale ale democraţiei, comunismului şi ale tuturor regimurilor totalitare, acest soi de oameni mişună printre noi şi astăzi şi tot ei vor fi călăii noştri de mâine. Toată nesiguranţa, toată ezitarea, toată frica, teama de dragul lumii sunt fiice ale apostaziei; sunt lepădări de adevăr, lepădări de dreptate, lepădări de curaj, lepădări de mucenicie, lepădări de dragoste pentru sufletul omului, lepădări de neam, lepădări de credinţă, lepădări de Dumnezeu, lepădări de mântuire, de rai, de veşnicie.
Părintele Paisie Aghioritul, observând toate aceste răni ale societăţii de astăzi, numea lumea contemporană “GENERAŢIA NEPĂSĂRII”, adăugând că “Nepăsarea faţă de Dumnezeu aduce nepăsarea faţă de toate celelalte”. Într-adevăr, în nepăsarea faţă de Dumnezeu stă tot dezastrul lumii noastre, toate eşecurile noastre, toată deznădejdea noastră, toată teama de viaţă şi de moarte.
Sursa:http://hristofor.wordpress.com/2009/04/16/sa-ne-ferim-de-duhul-apostaziei/

Europa este expusa amenintarii din partea unui Crestinism vlaguit, decat de la un Islamism puternic
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 23:49
Moscova, 14 Aprilie, Interfax - Seful Departamentului de Relatii Externe cu celalate Biserici al Patriarhiei Moscovei, Episcopul Ilarion de Volokolamsk, a indemnat tarile europene sa fie mai active in promovarea sistemului de valori crestine, mai degraba decat sa vorbeasca despre islamizare.
„Azi este multa vorbarie legata de islamizarea Europei, despre cucerirea demografica a Europei. Marile familii musulmane nu ar trebui sa ne irite, este firesc sa ai multi copii. Ar trebui mai degraba sa ne gandim de ce crestinii prefera sa aiba asa de putini copii?”- a spus episcopul marti, la o intalnire in Moscova cu ambasadorul italian in Federatia Rusa , Vittorio Claudio Surdo.
Se intampla deoarece “azi tinerii nu-si fundamenteaza valorile proprii pe valori religioase, multi dintre ei dand prioritate prosperitatii materiale, carierii prospere si placerilor, in locul copiilor si familiei” - este citat episcopul pe site-ul official al Patriarhiei Moscovei.
„Sprijinirea familiei este o sarcina comuna pentru statele europene si Bisericile crestine. Va fi raspunsul nostru la asa-numita ‘amenintare islamica’”- a conchis ierarhul.
Sursa:http://theologhia.wordpress.com/2009/04/16/europa-este-expusa-amenintarii-unui-crestinism-vlaguit-in-locul-unui-islamism-puternic/

Sfantul Giulgiu de la Torino, dovada materiala a Invierii Domnului
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 23:49
Duminica aceasta, ortodocsii din intreaga lume sarbatoresc Invierea Domnului, cel mai mare praznic, victoria vietii asupra mortii, esenta cultului crestin sau cum spune Parintele Patriarh Daniel in Pastorala din acest an, “marea sarbatoare a Sfintelor Pasti ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruita noua, omenilor, in Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi”. Dovada Invierii Mantuitorului este insusi mormantul gol, iar ca “urme materiale”, prezenta Giulgiului si a mahramei. In randurile care urmeaza, vom discuta doar despre Sfantul Giulgiu, despre care cercetatori care au sustinut ca ar fi un fals au declarat ulterior ca s-au inselat si ca este chiar panza in care a fost infasurat trupul lui Iisus Hristos.
Dupa cum se stie, nici un evanghelist nu descrie Invierea, deoarece nici unul nu a fost martor la aceasta minune. Ei consemneaza doar ceea ce s-a intamplat dupa ce Hristos a iesit din mormant. In momentul in care Ioan si Petru ajung la mormantul in care fusese asezat trupul lui Iisus, anuntati de Maria Magdalena si de celelalte femei mironosite ca Hristos a Inviat, ei au vazut inauntru ceva minunat. A fost o experienta de taina care a constituit o adevarata iluminare. Din clipa aceea, Ioan a crezut fara sovaiala in Invierea lui Hristos. In mormantul gol ramasesera doar Giulgiul si mahrama, doua panze care au ajuns pana in zilele noastre si in jurul carora s-au creat adevarata legende.
Scurta istorie a pânzei in care a fost infasurat Iisus
Pe scurt, Sfantul Giulgiu, in care a fost infasurat trupul lui Iisus imediat dupa crucificare, a aparut pe scena istoriei in anul 1357, an in care Jeanne de Vergy, vaduva cavalerului Geoffroi de Charny (ucis in batalia de la Poitiers din 13 septembrie 1356), l-a gasit printre bunurile defunctului sau sot si l-a expus in abatia din Lirey, Franta. Considerat doar o pictura, Episcopul de Troyes, Henri de Poitiers, a interzis expunerea publica si venerarea lui de catre credinciosi. Mai mult, in anul 1389, un alt episcop, Pierre D’Arcis, a anuntat ca Giulgiul este un fals si ca ar fi fost arestat falsificatorul, dar a “uitat” sa anunte cum il cheama. Mai tarziu, Giulgiul ajunge in posesia nobilului Humbert de Villersexel, care il ascunde in propriul castel de frica hotilor. Din 1532, relicva a intrat in posesia Casei de Savoia, unde a ramas pana in 1983, an in care a fost donat Vaticanului.
Chipul in suferinta si proba discutabila cu C 14
Incepand cu anul 1898, apar si primele fotografii ale Giulgiului, realizate de avocatul italian Secodo Pia. Negativul fotografiilor arata clar “imaginea unui om in suferinta”, un barbat care prezenta toate ranile pe care Iisus le-ar fi avut in momentul in care a fost coborat de pe Cruce. In 1988, se fac primele datari cu carbon si se sustine ca artefactul ar fi un fals medieval, creat undeva intre anii 1260 si 1390. Savantii au admis ulterior ca probele cercetate au fost afectate de incendiul din 1532 si ca mai multe date converg spre ideea autenticitatii Giulgiului. Sarim acum mai multe etape de cercetare referitoare la problema autenticitatii Giulgiului, in care informatii si consemnari istorice pledeaza pentru autenticitatea artefactului sau pentru ideea de fals, pentru a vorbi despre ultimele informatii referitoare la aceasta panza.
Declaratii noi care sustin ca pânza este autentica
Pe data de 7 aprilie 2009, Barbara Frale, o cercetatoare a arhivelor secrete ale Vaticanului, a declarat la Roma ca Ordinul Cavalerilor Templieri a detinut si venerat in secret Giulgiul din Torino pentru mai bine de 100 de ani. Acest anunt face lumina asupra perioadei de un secol in care Giulgiul a disparut din atentia publica a Europei medievale, dar atesta vechimea acestuia si contrazice testele cu radiocarbon. Astazi, tot mai multi specialisti au cazut de acord ca nici un falsificator de artefacte din lumea medievala nu dispunea la vremea la care se spune ca ar fi fost realizat Giulgiul de o tehnologie necesara fabricarii unui asemenea artefact. Mai mult, Cristopher Ramsey, directorul unuia dintre cele trei laboratoare care au efectuat analizele cu carbon 14 in 1988, a recunoscut recent ca Giulgiul ar putea fi autentic si ca datarea a fost cat se poate de eronata, mergand pana acolo incat diferentele dintre rezultate sa fie mai mari de 300 de ani. In anul 2005, cu putin timp inainte de moarte, seful proiectului testarilor din 1988, Ray Rogers, a declarat si el pentru Discovery Channel: “Nu cred in miracole care sfideaza legile naturii. Dupa testele din ‘88 mi-am luat gandul de la acea panza. Dar acum am ajuns la concluzia ca exista sanse mari ca acel vesmant chiar sa fie cel original, cel in care a fost acoperit Iisus”.
Esenienii, Teoria conspiratiei si Vaticanul
Sunt si persoane care sustin ca recunoasterea de catre Vatican a autenticitatii Giulgiului ar echivala cu o veritabila furtuna in lumea crestina. Ziaristii Jonathan Vankin si John Whalen sunt convinsi de acest lucru. Ei sustin ca modelul tesaturii panzei si modul in care a fost inmormantat barbatul infasurat in ea sunt identice cu cele practicate de mica secta a esenienilor, autorii manuscriselor de la Marea Moarta. Ei cred ca a recunoaste faptul ca crestinismul isi trage originile din aceasta secta precrestina ar insemna, in primul rand, o negare a unuia dintre principiile Catolicismului, acela ca nu exista crestinism inaintea Mantuitorului. In plus, daca Iisus ar fi facut parte dintre gnostici, ar insemna ca Vaticanul ar fi persecutat si ucis zeci de adepti ai unei religii crestine autentice. De aceea, Biserica Catolica nu ar dori sa se afle adevarul despre Sfantul Giulgiu. Indiferent de dispute si controverse, pentru noi, crestinii, Mantuitorul este Cel care a refacut chipul divin din om, lepadand in mormant, in dimineata Invierii, trasatura patimitoare, cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul. Iar cele doua artefacte probeaza istoricitatea si autenticitatea Invierii din morti a lui Hristos, in care noi, crestinii, credem neconditionat.
Dumitru Manolache
Sursa:http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=133541&catid=22&p=sfantul-giulgiu-de-la-torino-dovada-materiala-a-invierii-domnului.html

Astazi, la Ierusalim, ortodocsii infig Sfanta Cruce pe Golgota
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 23:49
Astazi, in Vinerea Mare, la Ierusalim se desfasoara cea de-a treia mare procesiune ortodoxa de pe Drumul Crucii. Primele doua s-au desfasurat in Duminica Floriilor si, respectiv, in Joia Mare. Inca de dimineata, se aduna 12 arhierei, impreuna cu clerul si multimea de pelerini, la biserica de la Pretoriu, unde se citesc Ceasurile Imparatesti. La ora 10,00, cei prezenti pornesc in mare procesiune de la Pretoriu pana sus la Biserica Sfantului Mormant, ca si in seara de Joi Mare. In fruntea procesiunii merg arhiereii, in vesminte de doliu, ducand pe maini o cruce mare de lemn, de 1, 5 metri, in care se afla incastrata o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalti clerici duc Sfanta Evanghelie, icoane si cadelnite, iar credinciosii tin in maini lumanari aprinse. Din loc in loc, fac popasuri unde, dupa traditie, a cazut Domnul sub Cruce. Poporul ingenuncheaza si arhiereii citesc Evangheliile Sfintelor Patimi. La urma se intra in procesiune in Biserica Sfantului Mormant, iar preotii urca si infig Sfanta Cruce in stanca Golgotei, pe locul unde a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Aici se citeste Evanghelia Rastignirii Domnului. Cativa episcopi si preoti stau de straja langa Sfanta Cruce pana ce o saruta tot poporul. Procesiunea Rastignirii Mantuitorului ia sfarsit cu o miscatoare predica, rostita de un mitropolit. “Este o slujba de mare emotie si traire duhovniceasca, ce hraneste sufletele si izvoraste multe lacrimi. In aceasta procesiune traiesti o clipa din mantuitoarele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos”, marturisea pentru romanii crestini regretatul parinte Ioanichie Balan, dupa ce a participat la o asemenea procesiune, cu ani in urma.
Dumitru Manolache
Sursa:http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=133537&catid=22&p=astazi-la-ierusalim-ortodocsii-infig-sfanta-cruce-pe-golgota.html

UNIUNEA EUROPEANA si BABILONUL CEL MARE, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 23:49
Sursa:http://saccsiv.wordpress.com/2009/04/16/uniunea-europeana-si-babilonul-cel-mare-mama-desfranatelor-si-a-uraciunilor-pamantului/

GURA PACATOSULUI ADEVAR GRAIESTE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
Un nene pe nume Mircea Toader, deputat PD-L, dar ce conteaza, ca toti sunt o apa si-un pamant, s-a rugat mult in Postul Mare cum sa-si “mantuiasca” aproapele. De griji, nu de pacate. Mai exact de grija atentatelor teroriste si a cozilor la ghiseile bancare. Nu stim daca cu de la sine putere, sau indemnat de altcineva, dar domnul pdl-ist s-a gandit ca n-ar fi rau sa extinda proiectul cipurilor si in cartile de identitate. Mai mult, acest cip ar putea permite si accesul proprietarului in sistemul informatic bancar. SI INVERS, dar continuarea nu o mai spune, dl deputat, tre’ sa fim noi isteti sa ne dam seama. CEEA CE SE CONFIRMA: AZI IN PASAPORT, MAINE IN BULETIN SI POIMAINE SUB PIELE! NU TREBUIE SA FII PROFET SA-TI DAI SEAMA INCOTRO SE-NDREAPTA LUCRURILE!
Pe langa frazele deja agitate, care le stim cu toii, ca vom fi mai in siguranta, ca va fi mai bine, ca vom avea mai multi bani la salar si drumuri mai bune, daca luam cipurile, ce frapeaza este ca acesti indivizi fara Dumnezeu, care au schimbat doar culoarea partidului nu si mentalitatea, ignora cu desavarsire cele cateva sute de mii de semnaturi adunate in semn de protest fata de aceste cipuri si dau inainte in a face pe plac Uniunii Europene.
Domnul Mircea Toader nu pricepe ca cei care au protestat efectiv in Bucuresti sunt doar o mica si insignifianta parte din cei revoltati care au semnat sau nu aceasta petitie initiata de Manastirea Petru Voda. Dumnealui pesemne, cu majoritatea colegilor ‘mnealui vrea ne aparat sa ne scoata in strada, asa cum s-a intamplat si peste Prut. Unii vor sa se convinga dom’le cati sunt cei ofticat din tara asta, care nu mai pot indura, bataia de joc, mizeria si coruptia. Si am o banuiala ca vor vedea ei cat de curand, cati suntem. Rabdarea romanului e mare, dar are, totusi, o limita. Cat crede dumnealor ca o sa mai toleram “comunismul”? Cred ca in ‘89 s-au lasat lucrurile neterminate. Am schimbat un regim comunist totalitar cu unul mai bland. In viitorul apropiat va trebui sa terminam ce s-a inceput in ‘89… NU ESTE POSIBIL CA O MANA DE OAMENI SA CONDUCA O TARA INTREAGA!
Bai frate, astia nici in Saptamana Mare n-au liniste. Asta ca sa vezi cine-i mana de la spate!
Sursa:http://sceptik.wordpress.com/2009/04/15/gura-pacatosului-adevar-graieste/

Prostie comunistă!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
Traian Băsescu a declarat ieri 14 aprilie că, printre altele, va cere guvernului să modifice legea cetăţeniei române, astfel încît aceasta să poată fi obţinută mult mai rapid de către basarabenii care o cer. Era nevoie de o asemenea atitudine, căci, în ultimii opt ani, dintr-un milion de cereri de cetăţenii făcute de basarabeni, doar aproximativ 4000 au fost aprobate.Să vedem dacă se va trece de la declaraţii la fapte.Pînă atunci, iacătă ce reacţie prostescă au avut comuniştii la măsura anunţată de Băsescu: ameninţă că vor interzice dubla cetăţenie. Cu alte cuvinte, vrei şi cetăţenie românească, adică, pe şleau, să fugi din lagărul comunist care e astăzi Basarabia? Îţi pierzi cetăţenie "moldovenească". Ei, na! Şi ce? La ce ţi-o folosi să fii cetăţean moldovean? Să te calce în picioare miliţienii lui Voronin? Să te ţină acest stat ilegitim şi falimentar prizonier pe un salariu sau o pensie de mizerie? Să fii îndoctrinat zilnic cu tîmpenie comunistă?Mă rog, nu-mi fac griji că basarabenii vor şti ce să aleagă. S-ar putea însă ca, dacă interzic dubla cetăţenie, comuniştii lui Voronin să fie traşi de urechi de Moscova, fiindcă mulţi cetăţenie ai R. Moldova, cîteva sute de mii, după cîte ştiu, au deja şi cetăţenie rusă.
Sursa:http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2009/04/prostie-comunista.html

Nebun după Hristos
     media: 5.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
Vreau să împart cu voi, la Ultima Cină, rupând-o ca pe un dumicat, o amintire care mi-a ţinut de foame şi de sete şi-mi mai ţine încă……Era un călugăraş ponosit, cred că foarte bătrân, dar îmbătrânise frumos – parcă îmbălsămat de Dumnezeu în uleiul mirungerii – senin şi neobosit ca un nagâţ. Cât am stat în mânăstire la Căpriana, în Săptămâna Mare a unui an de la sfârşitul veacului trecut, nu l-am văzut mâncând, nu l-am văzut dormind. Cred că se hrănea pe furiş, împreună cu păsările de pe lacul în care se spălau, de cum răsărea soarele, turlele bisericii. Lacul, pădurea, adierea de rugăciune continuă – o Basarabie sublimată – şi călugăraşul întâmpinându-mă în seara călduţă de Florii care se prăbuşea peste noi cu toate stâlpările ei. Am crezut la început că-i portarul sfântului lăcaş. După rasa subţiată şi lucioasă de atâta amar de purtat putea fi oricine, cel mai neînsemnat dintre toţi. Am hălăduit o săptămână împreună, părea că n-are nimic precis de făcut decât să stea la slujbele ceasurilor şi să se piardă cu mine pe coclauri.
În Joia Mare, înaintea Deniei, ne-am cocoţat pe o coamă de deal. Începuserăm de jos o discuţie despre Iuda şi-o urcaserăm până în culme. Eu teologhiseam din vârful buzelor, cu trufie. El vorbea poticnit, cu lacrimi în ochi. Îl priveam de la înălţimea ceasloavelor pe care le citisem şi mi se părea ţicnit bine. „Ţi-e foame, frăţia ta?“ Mi-era foame, dar întrebarea lui, pusă cu o lumină ghiduşă în ochi, m-a surprins. Părea că o face mereu dinadins, aruncând în derizoriu orice discurs aş fi construit, doar ca să miroase o floare, să rupă o frunză, s-arunce seminţe (avea buzunarele pline de stranii seminţe) în locuri pe care a doua zi le cerceta curios. Am coborât spre mânăstire, el bombănind, mai mult sieşi, ca de obicei: „Măsoară şi sapă, măsoară şi sapă“…Chilia lui era albă ca un ou, doar pe coaja dinspre răsărit atârna o icoană – i se închina şi o săruta de câte ori intra sau ieşea din încăpere. N-am desluşit niciodată ce înfăţişează, albită şi ea de-atâta închinat, nu ştiu dacă el îşi mai amintea ce fusese zugrăvit pe lemnul de chiparos. S-a băgat sub pat, mă întrebam ce comori pitise acolo, el care n-avea nimic. A scos un borcan de magiun şi-o lingură de lemn pe jumătate arsă, de parcă înfulecase jăratic cu ea. Gustul magiunului îl am şi-acum în cerul gurii. Călugăraşul ţopăia în jurul meu, cu un chip luminos. Ciudat, blajin, mereu fericit. Doar când intra în biserică, strecurându-se ca şi cum s-ar fi ruşinat să fie văzut, privirea lui era o rană. Atunci frăţiorul meu se transfigura, parcă mânca doxologii, era nebun după Hristos, înghiţea cuvintele Scripturii ca pe nişte săbii cu tăiş ascuţit.
În Vinerea Mare, înaintea Prohodului, când toaca asediase Căpriana, când auzeam cum, departe, în inima pădurii, copacii intraseră şi ei în rezonanţă, eram împreună în chilia lui, pregătindu-ne de slujbă. S-a aplecat iarăşi sub pat – magiun, vibra creierul meu. A tras în mijlocul încăperii un cufăr, ca alea cu care pleacă recruţii în cătănie, a deschis lacătul şi dinăuntru a scos mantia, brâul, crucea, potcapul şi camilafca. Pe măsură ce-şi îmbrăca veşmintele, călugăraşul meu dispărea în ele – veşmintele lui scumpe, cernite, de prinţ al Bisericii, umpleau încăperea. N-am apucat decât să-mi plec fruntea şi să murmur cu înfricoşare „Blagosloviţi şi iertaţi, Sfinţia Voastră…“ L-am mai văzut în lumina însângerată a amurgului, cu camilafca neagră fluturându-i pe umeri, urcând treptele bisericii să-L prohodească pe Hristos.
Când mi-e mai greu, arhimandritul de la Căpriana îmi apare din cotloanele minţii, cu rasa lui sărăcăcioasă, cu buzunarele pline de seminţe, senin ca Semănătorul. Atunci ochii mi se umplu de lacrimi de bucurie şi mă trezesc murmurând aproape cu încrâncenare: „Măsoară şi sapă, măsoară şi sapă…“
lelia.munteanu@gandul.info
Sursa:http://www.gandul.info/puterea-gandului/nebun-dupa-hristos.html?4237;4217552

Elita globala anticrestina intentioneaza sa controleze oamenii, transformandu-i in “cyborgi”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
“Elita mondiala cauta sa forteze lumea sa intre intr-un “lagar de concentrare electronic” si singura piedica in calea lor este viziunea crestina a lumii, a declarat Valery Filimonov, biocibernetician, expert in managementul sistemelor si membru al Academiei de Arte si Stiinte Petrovsky.
“E un secret ştiut ca forta principala din spatele comunitatii globale de internet reuneste mai degraba membri anticrestini si cosmopolitani ai elitei mondiale decit oameni de stiinta” a declarat Filimonov agentiei Interfax-Religion.
Tot el a aratat ca acestia edifica o societate in care “fiecare persoana va fi sub supravegherea unui Big Brother ce protejeaza interesele stapanitorilor actuali ai lumii, regilor profitului si camatarilor ce actioneaza la scara globala. E clar ca recesiunea curenta face parte din schema elitei mondiale de a inrobi omenirea” arata Filimonov.
El mai crede ca “nu numai ca este edificat un sistem care sa permita supravegherea permanenta dar se construieste si o structura care sa exercite putere absoluta asupra oamenilor”. El a dat ca exemplu Opinia 20 a Grupului European de Etica a Stiintei si Noilor Tehnologii care arata ca e nevoie de “o transformare a rasei umane” prin “multiplicarea unor tehnologii body-friendly” (compatibile cu organismul uman) care ar “preceda introducerea cyborgilor”. Se propune modificarea indivizilor prin “dispozitive electronice, cipuri subcutanate (adica implantate) si smart taguri”, spune Filimonov.
El crede ca toate acestea sunt introduse cu scopul “de a suprima libertatea data de Dumnezeu omului si de a schimba complet comportamentul uman”.
“Oamenii vor trai conform unor reguli stricte determinate de modele de comportament sistemice, adica vor fi atasamente controlabile ale unor sisteme operate automat. Este evident ca oamenii nu vor putea sa traiasca dupa credinta lor religioasa intr-o asemenea retea globala si nu e un secret ca cei care coordoneaza Noua Ordine Mondiala au facut din Ortodoxie inamicul lor numarul unu”, a mai spus Filimonov”.
Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/09/noua-ordine-mondiala-a-facut-din-ortodoxie-inamicul-numarul-1/

MAREA APOSTAZIE
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
“Sarea ne pătrunde” - semnul apropierii sfârşitului (La un centenar de la binecredinciosul sfârşit al Episcopului Ignatie Brianceaninov)
“Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă - ‘sarea ne cuprinde’[1]. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor! Apar ‘lupii îmbrăcaţi în blană de oaie’, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă, se petrec cu îngăduinţa Domnului. ‘Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!’ “. Cu un secol în urmă prin aceste cuvinte a caracterizat viaţa Bisericii timpului său marele luminător şi scriitor duhovnicesc - îndrumătorul vieţii creştin-ortodoxe, Sfântul Ierarh Ignatie (Brianceaninov), a cărui prăznuire o cinstim în acest an 1967 (+30 aprilie, 1867).
Oare nu suntem noi în zilele noastre mai în drept ca oricând să repetăm aceste aspre prevestitoare cuvinte? Or, anume în această privinţă - a totalei decăderi moral - duhovniceşti, ajunsă, se pare, până la limita extremă în acest din urmă veac, mai ales de la prăbuşirea catastrofală a Patriei noastre, Rusia, cu adevărat am ajuns departe. E un “progres” întristător, vădind clar apropierea sfârşitului potrivit cuvintelor pline de dumnezeiască înţelepciune ale Episcopului Ignatie.
Încotro s-o apucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre mântuire, ci spre pierzanie veşnică?
Pentru noi este important că Sfântul Ierarh Ignatie, care din tinereţe năzuia din tot sufletul după o înaltă vieţuire moral-duhovnicească, fiind el însuşi un model al unei asemenea vieţuiri, ne istoriseşte aceasta nu din teorie, ci trecând el singur prin aceste încercări, după cum ne este cunoscut din descrierea vieţii sale.
Învăţămintele pe care le-a tras în urma dezamăgirilor şi necazurilor îndurate de el personal, au fost descrise în “Experienţe ascetice”, “Predici ascetice”, “Scrisori către mireni”, “Prinos monahismului contemporan”, “Patericon” şi alte lucrări, ajunse până la noi. Ele alcătuiesc o bibliotecă extrem de valoroasă pentru oricine se interesează de problemele vieţii moral-duhovniceşti şi, îndeosebi pentru cel ce doreşte nu numai “să filozofeze” (ceea ce se întâmplă adesea cu totul zadarnic şi fără de nici un folos!), ci şi să ducă o viaţă duhovnicească, aşa cum a trăit cu adevărat Episcopul Ignatie. Scrierile Sfântului Ierarh Ignatie apar ca deosebit de preţioase pentru noi, deoarece sunt scrise din proprie experienţă duhovnicească.
Pentru noi este important să ştim că Sfântul Ierarh Ignatie, după cum subliniază el însuşi, caută răspuns şi îndrumare la Sfinţii Părinţi din vechime, vorbind puţin de la sine.
Iată, de pildă, cum descrie el epoca contemporană lui în încheierea la “Patericonul” său:
“De la tabloul înfăţişat nouă de antichitate să ne întoarcem la viaţa contemporană. Ce putem zice despre noi înşine? Cum să trăim, cum să acţionăm? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim la monahii din vechime: ei au prevestit starea actuală; ei au conturat şi modul de acţiune în această situaţie. “În vremurile din urmă, glăsuia unul dintre ei, cei ce vor lucra cu adevărat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face semne şi minuni printre ei, ca în vremea de faţă. Ei vor păşi pe calea faptelor, dizolvate în smerenie şi în împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii, care s-au proslăvit prin semne“ (al 4-lea răspuns al Cuviosului Nifon)”.
Câtă temeinică călăuzire, câtă mângâiere pentru noi găsim în aceste cuvinte profetice ale înduhovnicitului părinte! Această mărturie este extraordinar de importantă! Din cele spuse reiese clar: acolo unde este multă gălăgie, autoreclamă, căutarea popularităţii cu orice preţ, adică - acolo unde lipseşte în mod evident smerenia şi se observă dorinţa de slavă sau de preamărire a sinelui în faţa altora prin intermediul unor fapte şi merite reale sau exagerate şi închipuite - acolo nu este o veritabilă slujire a lui Dumnezeu. Şi ce este acolo? Acolo este numai făţărnicie, spune Sfântul Ierarh Ignatie, citându-l pe Sfântul Tihon Zadonski.
“Teme-te de această făţărnicie“, ne învaţă mai departe Episcopul Ignatie: “teme-te de făţărnicie, în primul rând în tine însuţi, apoi în ceilalţi; teme-te de aceea, că este în spiritul timpului, fiind în stare să molipsească pe oricine, la cea mai mică înclinare spre purtare uşuratică... Urmăreşte făţărnicia în tine însuţi, izgoneşte-o dinăuntrul tău; fereşte-te de gloatele molipsite de ea, care acţionează voit sau inconştient în această direcţie, mascând slujirea lumească prin slujirea lui Dumnezeu, căutarea bunurilor trecătoare prin căutarea bunurilor veşnice, ascunzând sub masca sfinţeniei un trai şi un suflet vicios, supus în întregime pasiunilor“.
Iată o trăsătură extrem de caracteristică, proprie mai ales vremurilor noastre, dezvăluită nouă de către Sfântul Ierarh Ignatie pentru a ne preveni, ca un cunoscător experimentat al vieţii duhovniceşti.
A doua trăsătură, subliniată nu o dată de Sfântul Ierarh Ignatie în scrierile sale, este secătuirea binecuvântaţilor păstori ai adevăratei vieţi moral-duhovniceşti, şi în legătură cu aceasta, ceea ce este deosebit de important în vremurile noastre, a şti şi a cunoaşte fiecare sârguitor pentru a-şi salva sufletul - înmulţirea falşilor învăţători, înşelaţi de ispitirile demonice şi târând întreaga omenire în această minciună. E necesară o prudenţă deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să nu confundăm lupul cu păstorul” şi să nu ne încredem cu uşurinţă în acela care poate să-ţi ducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals. Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, vremurile noastre sunt vremurile excesivei sărăciri de îndrumători înduhovniciţi, de aceea este cu neputinţă de a mai găsi “stareţi” adevăraţi, cum au fost cei din vechime; e cu mult mai sigur să ne conducem după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi.
În legătură cu aceasta însuşi Sfântul Ierarh Ignatie îşi aminteşte cât de mult a suferit de pe urma deselor întâlniri cu aşa-zişii “îndrumători” duhovniceşti, bolnavi ei înşişi de orbire şi amăgire de sine, şi câte zguduiri amare şi grele a îndurat din această pricină.
A treia trăsătură caracteristică vremurilor noastre este neobişnuita înmulţire a ispitelor de tot felul, din cele mai diverse, toate îndepărtându-l pe om de la slujirea sinceră şi neprefăcută lui Dumnezeu.
“Vai lumii din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” - a prevestit Domnul. Năvălirea smintelilor va fi îngăduită de Domnul, tot aşa după cum şi suferinţa sufletească din pricina smintelilor va fi cu îngăduinţa Domnului. Către sfârşitul lumii ispitele se vor înmulţi într-atât, încât “din pricina înmulţirii fărădelegilor iubirea multora se va răci” (Mt. 24,12), iar “Fiul Omului, când va veni, va găsi oare credinţă pe pământ?” (Luca 18,8). “Poporul lui Israel” - Biserica- “va cădea de sabie” - zice Domnul Dumnezeu, “mânia Mea se va aprinde pe faţa Mea” (Iez. 38, 18). Vieţuirea după Dumnezeu va deveni din cale-afară de anevoioasă.
Aceasta se va întâmpla din cauză că celui ce trăieşte în mijlocul ispitelor, îi este imposibil să nu cedeze ispitelor. Aşa cum gheaţa se topeşte şi se preface în apă sub acţiunea căldurii, aşa şi inima preaplină de samavolnicie, fiind supusă influenţei ispitelor, mai cu seamă celor permanente, se moleşeşte şi se perverteşte.
“O, vremi nenorocite! O, stare nenorocită!” - exclamă Sfântul Ierarh Ignatie, contemplând această deprimantă privelişte a ispitelor. “O, dezastru spiritual, nevăzut oamenilor pătimaşi, neasemuit mai mare decât toate calamităţile naturale! O, nenorocire, începută în timp şi nesfârşindu-se în timp, ci trecând în veşnicie! O, nenorocirea nenorocirilor, înţeleasă numai de drepţii creştini şi de adevăraţii monahi, ascunsă celor pe care-i învăluie şi-i pierde!”
Cuvinte de aur ale Sfântului Ierarh Ignatie! Ne aflăm, de pe acum chiar în faţa acestor nenumărate ispite, care îngreuiază atât de mult “vieţuirea după Dumnezeu” a oamenilor de azi. Dar câţi oare îşi dau seama în zilele noastre de caracterul dăunător al acestor ispite? Sub ochii noştri în lume au loc evenimente cutremurătoare, bunăoară, sângeroasa catastrofă abătută asupra Patriei noastre Rusia, crearea unor state ateiste, luptătoare împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii, cultul făţiş al satanei.
Însă majoritatea, aidoma unor orbi, parcă n-ar vedea nimic din toate acestea, chiar se supără, când li se arată adevărul: “Ce tot vorbiţi? Nu se întâmplă nimic deosebit. Aşa a fost dintotdeauna!” ş.a.m.d.
Această orbire spirituală a majorităţii contemporanilor, ce se numesc creştini (e îngrozitor, dar trebuie s-o spunem - printre ei aflându-se nu puţini clerici!), cât şi celelalte sminteli, înmulţindu-se cu fiece zi, împiedică tot mai mult “vieţuirea după Dumnezeu”. Conform cuvintelor Episcopului Ignatie, acesta este semnul evident al Apostaziei, care a început deja şi progresează cu repeziciune în zilele noastre şi despre care a proorocit Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Tesaloniceni (II Tesal. 2,3).
“Vieţuirea după Dumnezeu - spune Episcopul Ignatie - va deveni foarte anevoioasă, din pricina Apostaziei generale. Mulţimea apostaţilor, intitulându-se şi prezentându-se în aparenţă drept creştini (!), îi vor prigoni cu atât mai lesne pe veritabilii creştini. Apostaţii, înmulţindu-se, vor împresura pe adevăraţii creştini cu nenumărate intrigi, vor pune nenumărate piedici în calea bunelor intenţii de mântuire şi slujire a Domnului, după cum arată Sfântul Tihon Zadonski. Ei vor lupta împotriva robilor lui Dumnezeu, recurgând la forţa autorităţilor de stat, prin represalii şi denunţuri, prin diverse uneltiri, amăgiri şi prigoană feroce...”
În vremurile din urmă adevăratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice creştin adevărat!) abia dacă va găsi vreun adăpost îndepărtat şi ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, şi pentru a nu se lăsa antrenat de către Apostazie şi apostaţi în slujire satanei. Cine, văzând ce se petrece acum în lume, inclusiv slujirea satanei în mod făţiş, poate spune că aceste vremuri n-au venit încă?
Fără îndoială că ele au şi venit, dacă Sfântul Ierarh Ignatie scria cu peste o sută de ani în urmă despre aceste vremuri:
“În viitor vremurile vor fi tot mai grele. Creştinismul, ca duh, se îndepărtează din mediul uman fără ca gloata agitată şi aservită lumii deşertăciunii, să observe, lăsându-l propriei decăderi!“
Este foarte important să semnalăm prin aceste cuvinte că, acei oameni care fac parte din gloata agitată şi aservită “lumii deşertăciunii“, cei care într-atât s-au afundat ei înşişi în deşertăciune, predându-se slujirii lumii acesteia, care zace sub puterea celui rău, după cuvântul Apostolului (I Ioan 5,19), încât şi-au pierdut vederea duhovnicească.
De aceea tot ce se petrece acum în lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie să ne împăcăm. Ei se supără grozav pe acei ce încearcă să le deschidă ochii, din cauza că aceştia nu-i lasă să trăiască tihnit, cu plăcerile lor.
În continuare Episcopul Ignatie scrie: “Se împlinesc proorocirile Scripturii despre Apostazia de la creştinism a popoarelor trecute de la păgânism la creştinism. Apostazia a fost prevestita de către Sfânta Scriptură cu toată claritatea şi este o mărturie a faptului cât de adevărat este tot ce s-a spus în Scriptură“.
Iată de ce adevăratul creştin nu trebuie să intre în panică, observând acest sumbru tablou al Apostaziei, spre deosebire de unii, care cu naivitate şi necugetat se sperie, preferând să nu vadă Apostazia şi să tacă.
Dreptcredinciosul creştin cunoaşte din cuvintele lui Hristos Mântuitorul însuşi că toate acestea “trebuie să fie“ (Marc 13,7; Luca 21,9), însă el nu trebuie să închidă ochii asupra lor, ci este dator să fie pe deplin conştient faţă de cele ce se întâmplă, şi să aprecieze corect toate evenimentele, în care se manifestă Apostazia, ca să ştie cum să se comporte spre a nu fi târât de puhoiul Apostaziei.
Spre a ne călăuzi, Episcopul Ignatie spune: “Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului, nu încerca s-o opreşti cu slabele tale puteri…“
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă oare să ne împăcăm cu Apostazia şi să “ne integrăm” în ea? Nu, desigur! Iată însă cum trebuie să acţionăm: “Îndepărtează-te, păzeşte-te tu însuţi de ea: aceasta este de ajuns. Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui!“
De aceea tăcerea asupra Apostaziei este criminală. N-avem voie să păstrăm tăcere asupra Apostaziei, să ne liniştim pe noi înşine şi pe alţii, că totul ar fi în ordine, că n-avem de ce să ne tulburăm. Cu toate că nu ne stă în puteri “să oprim Apostazia cu slabele noastre puteri“, datoria iubirii noastre creştineşti ne porunceşte nu numai să ne ferim, şi să ne păzim noi înşine, ci să-i păzim, să-i avertizăm şi pe semenii noştri, care nu văd şi nu observă nimic. Aici se cuvine să ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari stâlpi ai Bisericii noastre, Sfântul Grigorie Teologul: “Prin tăcere îl trădăm pe Dumnezeu“. Nu se cade a tăcea despre ceea ce este de primă necesitate - salvarea sufletelor omeneşti!
Să ne adresam în continuare cugetărilor Episcopului Ignatie, care ne deschid ochii asupra celor ce se întâmplă în prezent în lume: “Apostazia a început de la un timp să înainteze rapid, liber şi făţiş. Urmările vor fi din cele mai triste. Facă-se voia Domnului!“
Oare noi nu observăm toate acestea? Încă de curând părea de neconceput acea totală neruşinare din viaţa moral-religioasă a oamenilor, care se petrece în prezent sub ochii noştri, inclusiv până la lepădarea completă de Hristos, respingerea oricăror principii moral-religioase şi slujirea făţişă satanei.
Ar fi de prisos să trasăm o paralelă între persecuţiile actuale ale dreptei credinţe în Hristos, sub toate formele ei, şi cele ce s-au petrecut în zorii creştinismului. Atunci creştinii erau prigoniţi de păgânii, care nu-L cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, nu ştiau de El. Iar acum prigonesc credinţa creştină, aprig şi nemilos, cei care îl cunosc prea bine pe Hristos şi sublima învăţătură propovăduită de El, şi adesea - renegaţii conştienţi, care şi-au vândut sufletul satanei pentru bunăstarea materială.
În continuare citim cu înfricoşare prevestirile Episcopului Ignatie, împlinindu-se sub ochii noştri: “Dumnezeu Cel milostiv să ocrotească rămăşiţa credincioşilor. Dar această rămăşiţă este mică şi devine tot mai săracă şi mai săracă... Lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de deznodământul hotărâtor… Numai milostivirea deosebită a lui Dumnezeu poate opri atotnimicitoarea epidemie morală, o poate opri pentru un timp, pentru că trebuie să se împlinească ceea ce a fost prezis în Scripturi.“
“Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, suntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină demult, se va cutremura straşnic şi repede. Nu are cine să-l susţină şi cine să se împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susţinerea lui au fost împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor accelera căderea ei, decât s-o oprească.”
Aceste cuvinte sunt parcă copiate din realitatea zilelor noastre! Chiar acum noi suntem martorii acestei “cutremurări straşnice şi rapide.” Iar măsurile luate, într-adevăr, nu sunt nicidecum împrumutate de acolo de unde ar fi trebuit împrumutate - adică de pe tărâmul duhovnicesc, ci tot din aceleaşi “stihii ale lumii, vrăjmaşe Bisericii“, adică din sfera pasiunilor umane, care nu jinduiesc la cele dumnezeieşti, ci la cele omeneşti. Bineînţeles, astfel de măsuri nu numai că nu vor opri căderea Bisericii, ci mai degrabă o vor accelera.
Unii vor zice: “Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos care spune: “Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele Bisericii, pe care “porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolelui, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din diasporă, sau oricare alta. Se spune simplu - “Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va disparea de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi “biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească “biserică”. Iată ce trebuie de avut în vedere pentru a evalua corect evenimentele care au loc în zilele noastre!
“Nu avem de unde aştepta restabilirea creştinismului” - scrie mai departe Episcopul Ignatie: “Vasele Sfântului Duh au secat definitiv pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice, or, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi suplinită şi restabilită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amânat deznodământul final pentru cei rămaşi, care se vor mântui, între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit, vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mântuiască, trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mântuire, ‘căci timpul scurt este’, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi. Se cuvine să fim mai împăciuitori faţă de starea Bisericii şi totodată înţelegători. Această stare jalnică este îngăduită de Sus. Stareţul Isaia spunea: ‘Înţelege vremea! Nu aştepta buna orânduire în structura bisericească îndeobşte. Fii mulţumit că există posibilitatea mântuirii individuale a celor care vor să se mântuiască‘ “.
Sfaturi care parcă ne sunt îndreptate direct nouă, pentru a nu ne descuraja, a nu cădea în deznădejde, văzând ce se petrece. Cel mai greu este, desigur, în aceste vremuri, după cum remarca Sfântul Ierarh Ignatie, de a suporta singurătatea spirituală.
“Mântuieşte-te singur! Fii fericit, dacă vei afla măcar un colaborator adevărat în lucrarea de mântuire: acesta e cel mai mare şi mai de preţ dar al Domnului, în zilele noastre. Păzeşte-te, vrând să-ţi salvezi aproapele, să nu te tragă el în prăpastia pierzaniei. Acest din urmă lucru se întâmplă la tot pasul.” Iată ce vremuri grele vor veni pentru mântuire, şi aceste vremuri au şi venit!
Potrivit Episcopului Ignatie, Apostazia, spre care se îndreaptă tot mai rapid epoca modernă, este premergătoare apariţiei în lume a potrivnicului lui Hristos - Antihristul. Ea va pregăti venirea şi urcarea pe tron a Antihristului, fiind “încununată” de acest eveniment, după care va începe perioada înfricoşătoare a ultimei bătălii decisive a diavolului cu Dumnezeu şi cu Hristosul Său. Întemeindu-se pe profeţiile unor Părinţi ai Bisericii, Episcopul Ignatie ne istoriseşte pe larg despre aceasta în remarcabila sa lucrare: “Despre minuni şi semne”.
Antihristul va apărea ca o urmare firească a sărăcirii în oameni a “înţelepciunii şi cugetării duhovniceşti“, “a lipsei dreptei cunoştinţe a lui Dumnezeu“, care vor confunda lucrarea diavolului cu lucrarea lui Dumnezeu, înainte de venirea Antihristului întreaga ambianţă a lumii va fi de aşa natură, încât Antihristul va apărea ca o consecinţă inevitabilă a acestei ambianţe realmente antihristice, a acestei stări de spirit antihristice a omenirii.
Iată de ce încă Sfântul Apostol Ioan Teologul vorbea despre mai “mulţi antihrişti” (I Ioan 2,18). Iată de ce putem vorbi despre manifestarea în lume a “duhului antihristic” cu mult înainte de venirea la putere a Antihristului în persoană.
A vorbi despre aceasta nu înseamnă deloc a lua asupra noastră îndrăzneala de “a prezice” timpul venirii Antihristului care, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, nu-i este cunoscut nimănui cu precizie, deşi multe semne se arată!
Trebuie să vorbim despre aceasta, pentru a nu fi înşelaţi de Antihristul, care va fi un amăgitor şi un seducător extrem de iscusit, capabil chiar să facă semne şi minuni false.
Iată cum povesteşte Sfântul Ierarh Ignatie despre această ispitire primejdioasă şi păgubitoare pentru suflet, întemeindu-se pe învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi: “Înainte de a doua venire a lui Hristos, când creştinismul, cunoştinţa şi cugetarea duhovnicească vor sărăci în ultimul grad printre oameni, “se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni ca să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi” (Mt. 24, 24).
Antihristul însuşi va face minuni multe, ca să uimească şi să satisfacă ignoranţa şi mintea profană, le va da “semnul din Cer” căutat şi cerut de ei. “Venirea aceluia - spune Sfântul Apostol Pavel, se va face “prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca să se mântuiască” (II Tesal. 2, 9-10).
Neştiinţa şi cugetarea lumească, văzând aceste minuni, nu se vor opri câtuşi de puţin să chibzuiască, ci le vor primi neîntârziat în duhul lor, înrudit cu duhul aceluia; în orbirea lor se vor închina lui şi vor primi lucrarea satanei ca pe o supremă manifestare a puterii dumnezeieşti, - şi Antihristul va fi primit în grabă, pe negândite (Sfântul Efrem Sirul).
“Atunci va plânge tot pământul, va plânge marea şi văzduhul, împreună cu dobitoacele sălbatice şi cu păsările cerului; vor plânge munţii şi dealurile şi tulpinile câmpului; vor plânge şi luminătorii cerului împreună cu stelele pentru neamul omenesc, căci de bună voie s-au încredinţat tiranului” (Sfântul Efrem Sirul).
“Oamenii nu vor pricepe că minunile lui nu au nici un scop binevoitor, înţelept, nici o semnificaţie aparte; că acestea sunt departe de adevăr şi pline de înşelăciune, sunt o comedie monstruoasă, răutăcioasă şi fără noimă, menită să zăpăcească şi să contrarieze, să înşele, să smintească şi să captiveze prin magia nălucirilor pompoase, deşarte şi inutile.
Nu-i de mirare că minunile Antihristului vor fi acceptate necondiţionat şi cu admiraţie de către apostaţii de la creştinism, duşmanii adevărului, potrivnicii lui Dumnezeu: ei sunt deja pregătiţi pentru primirea făţişă, activă a trimisului şi uneltei satanei, a doctrinei sale, a tuturor activităţilor sale, fiind din timp în comunicare spirituală cu satana.
Faptul că minunile şi semnele Antihristului îi vor pune în încurcătură şi pe “aleşii lui Dumnezeu” merită atenţie deosebită şi adâncă compasiune”.
Aceste din urmă cuvinte prevenitoare sunt importante mai ales pentru cei ce privesc cu superficialitate actuala pregătire a omenirii pentru venirea Antihristului, rămânând orbi, în pofida realităţii, şi nevrând să vadă semnele evidente ale acestei febrile pregătiri a întronării Antihristului de către partizanii săi, care şi-au vândut deja sufletul satanei în schimbul satisfacerii libere şi fără oprelişti a “poftei trupeşti“, a “poftei ochilor” şi “trufiei vieţii“, adică: a senzualităţii, a cupidităţii şi a iubirii de slavă (I Ioan 2,16).
Trebuie să ştim şi să nu uităm, cât de mare va fi viclenia Antihristului şi cât de perfid va acţiona el, dacă şi “aleşii lui Dumnezeu“, adică drepţii creştini, vor fi în încurcătură, nefiind în stare să se dumirească de îndată şi să-l demaşte pe Antihrist, nu vor putea să-l identifice de la început.
Potrivit cuvintelor Sfântului Ierarh Ignatie, motivul acestei confuzii şi a puternicei influenţe a Antihristului asupra oamenilor stă în viclenia şi ipocrizia infernală a acestuia, mascând o cumplită răutate, cât şi în obrăznicia lui neînfrânată şi nemăsurată, în sprijinul masiv acordat lui din partea spiritelor damnate şi, în sfârşit, în capacitatea de a produce miracole, deşi false, dar totuşi extraordinare.
Viclenia şi făţărnicia - iată trăsăturile specifice cu precădere epocii noastre. Inocularea lor în spiritul oamenilor pregăteşte omenirea pentru primirea facilă şi fără complicaţii a Antihristului. “Închipuirea omenească - scrie mai departe Sfântul Ierarh Ignatie - este neputincioasă de a-şi reprezenta pe sceleratul care va fi Antihristul; e nefiresc pentru inima omenească, chiar pervertită, a crede că răul poate să ajungă la gradul atins în zilele Antihristului“.
“El va trâmbiţa despre sine însuşi, intitulându-se propovăduitor şi restaurator al autenticei cunoştinţe despre Dumnezeu. Cei ce nu înţeleg creştinismul vor vedea în el reprezentantul şi apărătorul adevăratei religii şi se vor alipi lui. Va predica despre sine că este adevăratul Mesia cel făgăduit. Slugile sale, adepte ale cugetării lumeşti, vor aclama venirea lui; văzând slava, atotputernicia şi aptitudinile sale geniale, amploarea manevrării stihiilor telurice, vor crede în el şi-l vor preamări ca pe un dumnezeu, devenind părtaşii lui” (Sfântul Efrem Sirul).
“La început se va arăta blând, milostiv şi drept, iubitor, seducător, frumos şi plin de tot felul de virtuţi. Cei care vor accepta adevărul lumii decăzute ca fiind drept, îl vor primi şi i se vor închina din cauza înaltelor sale virtuţi, nelepădându-se de el pentru adevărul Evangheliei” (Prea Cuviosul Macarie cel Mare).
“Antihristul va propune omenirii organizarea bunăstării şi prosperităţii depline pe pământ, va promite onoruri, bogăţii, tot confortul şi plăcerile trupeşti. Iubitorii de cele lumeşti îl vor venera pe Antihrist şi-l vor numi stăpânul lor.”
Iată tabloul viu a ceea ce observăm în prezent, cu toate că Antihristul ca persoană concretă nici nu există încă. Dar “precursorii” lui activează deja în lume, în acelaşi mod cum va acţiona el însuşi. Din acest punct de vedere devin clare toate aceste mişcări contemporane din viaţa religioasă bisericească, în genul ecumenismului, toate aceste chemări înflăcărate la unirea reciprocă “în numele iubirii creştineşti”, această înflorire a culturii şi civilizaţiei pur pământene, satisfăcând pasiunile şi poftele omeneşti, tot acest entuziasm dubios al “binefacerilor filantropice”. De câtă vigilenţă şi spirit prevăzător avem nevoie pentru a discerne adevărul de amăgeală, sinceritatea de viclenie şi prefăcătorie, pe veritabilul binefăcător de slujitorul ce-şi întinde cursele, a Antihristului ce vine! Cât de periculos este pentru adevăratul creştin în zilele noastre de a intra în relaţii cu “binefăcătorii” şi de a se folosi de “binefacerile lor!”
Şi aceasta încă nu e totul! “Antihristul va desfăşura în faţa oamenilor o panoramă a feluritor miracole deşănţate, inexplicabile şi nemaipomenite; va înfricoşa lumea prin grandoarea minunilor sale, va satisface curiozitatea nechibzuită, ignoranţa profană şi superstiţiile de tot felul; ştiinţa umană va fi luată în râs; prin mijloace oculte va fi creată o nouă ştiinţă diavolească. Toţi oamenii conduşi de lumina naturii lor decăzute, înstrăinaţi de călăuzirea dumnezeieştii lumini, vor fi atraşi în cursa seducătorului.” Observăm şi acum începutul tuturor acestor evenimente, deci putem să ne închipuim cu claritate ce va fi, când va apărea Antihristul în persoană.
“Semnele Antihristului Se vor manifesta cu precădere în văzduh” (Sfântul Efrem Sirul). “În văzduhuri acţionează puterea stăpânitorului, puterea satanei” (Efes 2-2; 6-12). Minunile vor acţiona cel mai mult asupra ochilor, fermecându-i şi înşelându-i (Sfântul Simeon Noul Teolog). Sfântul Ioan Teologul, contemplând în Apocalipsă evenimentele lumii în preajma sfârşitului, spune că, Antihristul “va face semne mari, încât şi foc face să pogoare din Cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apoc. 13-13). Acest semn este arătat în Scripturi, ca fiind cel mai mare semn, iar locul acestui semn este văzduhul: va fi o privelişte impunătoare şi înfricoşătoare.
Aceste fenomene se observă de pe acum, întrezărindu-se sub forma diverselor invenţii neobişnuite, nemaivăzute, desfăşurându-şi activitatea chiar “în văzduh”. “Minunile Antihristului se vor adăuga la manifestările comportamentului său sofisticat, în intenţia de a-i face pe oameni complicii săi. Cei ce se vor împotrivi Antihristului vor fi consideraţi instigatori, adversari ai bunăstării şi ordinii publice, vor fi supuşi persecuţiilor ascunse şi făţişe, vor fi osândiţi la chinuri şi cazne.”
Aceste lucruri ne sunt deja cunoscute! Nu numai Antihristul, ci şi precursorii şi slugile lui au declanşat în epoca noastră prigoana camuflată ori deschisă a dreptcredincioşilor creştini, iar pe alocuri, ca, de pildă, în Patria noastră, Rusia, s-a ajuns şi la vărsare de sânge, tortură şi execuţii. Toate acestea fiind comise sub cele mai “plauzibile” pretexte: creştinii au fost declaraţi “duşmani ai poporului”, “duşmani ai ordinii publice“, acuzaţi ca “răzvrătiţi”, iar în biserică - “schismatici”.
“Spiritele viclene, răspândite în univers, vor inspira oamenilor o excelentă opinie generală despre Antihrist, un entuziasm nemaipomenit, o atracţie de neînvins faţă de el” (Sfântul Efrem Sirul).
Ceva asemănător s-a observat deja în atitudinea faţă de acei predecesori ai Antihristului, ca, de pildă, Lenin şi Stalin. Acestea au fost doar “repetiţii” a ceea ce se va petrece în proporţii şi mai grandioase în zilele Antihristului. Sfânta Scriptură a descris prin multe trăsături grozăvia ultimei prigoane asupra creştinismului şi cruzimea prigonitorului. Ca trăsătură decisivă şi deosebită va sluji denumirea dată de Scriptură acestei creaturi cumplite: el este denumit “fiară” (Apoc. 13, 1), în timp ce arhanghelul căzut este numit “şarpe” (Facerea 3-1). Ambele denumiri redau cu fidelitate caracterul ambilor adversari ai Domnului. Unul acţionează în taină, altul - făţiş; însă fiarei, ce se aseamănă cu toate fiarele (Apoc. 13-2), reunind în sine cruzimea tuturor, “i-a dat ei balaurul puterea lui şi stăpânire mare” (Apoc. 13-2). Va fi o încercare îngrozitoare pentru sfinţii lui Dumnezeu: viclenia, ipocrizia, minunile asupritorului se vor înmulţi ca să-i înşele şi să-i seducă; autoritatea neîngrădită a torţionarului, persecuţiile şi strâmtorările născocite şi camuflate cu ingeniozitate, îi vor pune pe creştini în cea mai grea situaţie; numărul lor mic va părea infim pe lângă întreaga omenire, iar învăţăturile lor vor fi minimalizate; dispreţul general, ura, prigoana, clevetirile, moartea violentă vor fi destinul lor. Numai sub călăuza şi cu ajutorul deosebit al harului dumnezeiesc, aleşii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmaşului şi vor fi în stare să mărturisească înaintea lui şi înaintea oamenilor pe Domnul Iisus Hristos.
Dar cum şi de ce oamenii îl vor respinge pe Hristos şi îl vor primi pe Antihrist? Şi la această întrebare Sfântul Ierarh Ignatie dă răspuns minunat: “Tot aşa cum L-au respins pe Hristos cu 19 secole şi ceva în urmă şi L-au răstignit pe cruce.“
“Creştinismul ne-a fost propovăduit cu atâta certitudine, încât nu există justificare pentru acei ce nu-l cunosc. Motivul neştiinţei este unul: bunul plac, samavolnicia. Cum soarele luminează pe cer, aşa luminează creştinismul. Cel care închide ochii de bună voie, să-şi atribuie nevederea şi necunoaşterea sieşi, nu lipsei de lumină. Motivul respingerii lui Dumnezeu - Omul de către oameni se află în oameni, după cum tot în ei se află şi motivul acceptării Antihristului.”
“Eu am venit în numele Tatălui Meu - a mărturisit Domnul iudeilor, - şi voi nu mă primiţi: dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Ei sunt numiţi împreună, cei ce-L resping pe Hristos şi cei ce-l primesc pe Antihrist, deşi Antihristul e amintit ca unul ce va să vină. Neprimindu-L pe Hristos conform dispoziţiei lor sufleteşti, ei s-au alăturat celor ce-l vor primi pe Antihrist, cu toate că şi-au încheiat călătoria pământească cu multe secole înainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuită: uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el însuşi n-a fost lăsată o astfel de fărădelege. Precum duhul lor se află în stare de vrăjmăşie faţă de Hristos, tot aşa ei se află în comunicare cu Antihristul, depărtaţi de el în spaţiu şi timp.
“Orice duh - spune Sfântul Ioan Teologul - care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos venit în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume“, în spirit (I Ioan, 4,3).
Cei ce sunt conduşi de duhul Antihristului în spiritul lor, intrând în legătură cu el, supunându-i-se şi închinându-i-se lui în duh, îl vor proclama dumnezeul lor. “Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă în minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesal. 2,11-12).
În îngăduinţa Sa, Dumnezeu este un judecător drept, îngăduinţa Domnului va fi în acelaşi timp satisfacţie şi acuzaţie, cât şi judecată a spiritului uman.
Antihristul va veni în vremurile menite lui. Venirea lui va fi anticipată de Apostazia generală a majorităţii oamenilor de la credinţa creştină. Prin lepădarea de Hristos, omenirea se va pregăti pentru înscăunarea Antihristului, primindu-l în duhul său. În însăşi starea de spirit umană va apărea cererea, chemarea Antihristului, atracţia faţă de el, tot aşa cum într-o stare de grea suferinţă apare setea unei băuturi ucigătoare. Este lansată iniţiativa, chemarea societăţii umane, exprimându-se necesitatea imperioasă a geniului dintre genii, care ar impulsiona dezvoltarea şi prosperitatea materială la cele mai înalte cote, ar instala pe pământ acea bunăstare, faţă de care Raiul şi Cerul devin pentru om de prisos. Antihristul va fi o consecinţă logică, justă şi firească a orientării generale, spirituale şi morale, urmată de omenire.
De altminteri, tot ce observăm acum în lume - în viaţa social - politică şi bisericească a omenirii - corespunde întru totul prezicerilor expuse mai sus ale Episcopului Ignatie. Iar dacă ne gândim în mod serios la tot ceea ce se petrece, devine clar că încă niciodată, în întreaga sa istorie, lumea n-a fost atât de aproape de Antihrist, ca în zilele noastre. Data apariţiei lui e doar o chestiune de timp, ce nu ne este încă dezvăluită.
Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi “ne vom lăsa duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori “vom merge în pas cu vremea” ce ne atrage cu repeziciune spre Antihrist.
Câtă recunoştinţă îi datorăm noi, fiii şi fiicele Bisericii Ortodoxe, Sfântului Ierarh Ignatie pentru că, încă cu o sută de ani în urmă, a zugrăvit atât de viu în închipuirea noastră tabloul a tot ceea ce se întâmplă acum şi a ceea ce va mai fi poate, în viitorul apropiat!
“Sarea ne cuprinde” - Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine “pseudobiserică”, gata de a-l primi pe Antihrist ca “Mesia”, în afară de “mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, conform cuvintelor Episcopului Ignatie devine “tot mai săracă şi mai săracă“. Toată cultura modernă şi întreaga viaţă umană, orientată exclusiv spre satisfacerea bunăstării aparente, pur materiale a oamenilor, pregăteşte stăruitor şi cu febrilitate omenirea pentru înscăunarea Antihristului.
Prin urmare, a sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm - unde suntem şi cu cine: în această “mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această “turmă mică a lui Hristos“, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul însuşi (Luca 12,32) - cu Hristos sau cu vrăjmaşul Său - Antihristul?
Aceasta ne învaţă scrierile inspirate de înţelepciunea dumnezeiască ale Sfântului Ierarh Ignatie!”
NOTE:
[1] “Şi întingând bucăţica, a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Şi după îmbucătură a pătruns atunci satana în el” (Ioan 13, 26-27). Potrivit unor tălmăciri, Iisus a întins bucăţica de pâine în sare.
Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/30/ips-averchie-mentorul-cuviosului-seraphim-rose-despre-marea-apostazie/

Preoţi cu crucea-n frunte…
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-17 00:11
În cinstea achitării datoriei ex­ter­ne, Consiliul Naţional al Frontului De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste s-a întâlnit în şedinţă plenară. Conform statului, în componenţa FDUS intrau Partidul Comunist Român, Organizaţia Democraţiei şi Unităţii Socialiste, organizaţii de masă, obşteşti, profesionale, coo­pe­ratiste, con­silii ale oamenilor muncii apar­ţi­­nând na­ţi­o­na­li­tă­ţilor conlo­cu­i­toare, uniuni de crea­ţie, asociaţii şi so­cietăţi ştii­n­ţi­fice, culturale şi spor­tive, re­pre­zen­tanţii cultelor re­cu­nos­cute oficial.
Respectând compo­ziţia "glo­ba­lizatoare" a FDUS, la Plenara amin­tită au fost desemnaţi să cu­vânteze, printre alţii, Alexandrina Găinuşe, prim-secretar al Co­mi­tetului Judeţean Ialomiţa al PCR, Cor­nel Rudi, maistru minier la Între­prin­derea "Vulcan" din ju­de­ţul Hu­ne­­doara, Ion Muşat, pre­şe­dinte al CAP Pecineaga, Cornel Rizescu, di­rec­tor general al Institutului Central de Cercetări Metalurgice, Nestor Vor­ni­cescu, mitropolitul Olteniei, Ioan Robu, episcop-conducător al Ar­hi­e­pis­copiei Ro­mano-Catolice Bu­cu­reşti. Informaţi, probabil, de in­teresantele implicări politice făcute de capii cultelor în ţările vecine, responsabilii cu presa de la Comitetul Central au decis să reproducă în ziarul partidului discursurile lui Nestor Vornicescu şi Ioan Robu. Vizate ori scrise, desigur, de activiştii înalţi ai partidului.
Cuvântul Mitropolitului Nestor Vornicescu
Prin misiunea noastră, prin comandamentele de cunoştinţă patriotică românească, ne ex­pri­măm şi astăzi, în cadrul Plenarei Consiliului Na­ţi­o­nal al Frontului Democraţiei şi Uni­tă­ţii Socialiste, adeziunea noastră totală şi participarea activă la realizarea gran­dioaselor programe care se dezbat în înaltul forum al democraţiei noas­tre, programe de dezvoltare economico-socială multilaterală a scum­pei noastre patrii, România Socialistă.La unison cu toţi cei care sunt pre­zenţi aici, vă rog să-mi permiteţi ca, în numele Bisericii Ortodoxe Ro­mâ­ne, al tuturor cultelor din ţara noastră, care, ca o expresie a înaltului democratism al societăţii noastre, sunt membri ai Consiliului Naţional al FDUS, să dau glas celor mai alese sentimente de profund respect şi înaltă preţuire pe care le nutrim faţă de dumneavoastră, eminent condu­cător al naţiunii noastre şi ctitor al României moderne, promotor neobosit al păcii în lume, al înţelegerii şi colaborării între oameni şi popoare.Aducându-vă cel mai vibrant oma­giu acum, când naţiunea ro­mâ­nească aniversează alegerea dumneavoastră ca întâiul Preşedinte al României, vă rugăm să primiţi şi cu acest prilej sărbătoresc profundele noastre mul­ţu­miri pentru grija permanentă pe care personal o acordaţi dezvoltării economico-sociale multilaterale a ţării, creşterii continue pe această bază a nivelului de viaţă materială şi spirituală a poporului, concretizată, între altele, în modernizarea tuturor localităţilor ţării, în majorarea re­tribuţiilor şi pensiilor de care au be­neficiat şi vor beneficia milioane de oameni ai muncii, precum şi în amplele programe de construcţii de locuinţe şi edificii social-culturale care pun în lumină, în mod elocvent, umanismul ce caracterizează socie­tatea contemporană românească.Vă asigurăm, mult stimate domnule Preşedinte, că, în ciuda cleveti­rilor ce se fac auzite în anumite cercuri răuvoitoare din străinătate, dintotdeauna ostile poporului român, noi sprijinim cu toate forţele noastre actuala modernizare a co­mu­nelor şi satelor de pe plaiurile ro­mâneşti, modernizare care contribuie, evident, la ridicarea nivelului de trai al ţărănimii muncitoare, spre un grad de civilizaţie care să reducă tot mai mult deosebirea dintre oraş şi sat. Procesul de modernizare a lo­ca­lităţilor rurale din ţara noastră, aprobat de forurile democratice ale poporului, este determinat de necesitatea creării unor condiţii adecvate pentru o viaţă înfloritoare, pentru învăţământ, cultură, asistenţă me­dicală şi confortul locuitorilor satelor. Susţinem prin cuvânt şi prin faptă acest proces, ştiind că el asigură, pe lângă modernizarea vieţii, sub toate aspectele ei, păstrarea a tot ce trecutul nostru glorios a creat mai valoros în artă şi în arhitectură, inclusiv cea bisericească, în tot ceea ce constituie patrimoniul nostru cultural naţional.Am luat cunoştinţă cu deosebită bucurie şi cu un profund sentiment de mândrie patriotică de faptul că, începând de la sfârşitul lunii martie, ţara noastră nu mai are de plătit datorii externe . Este acesta un fapt de uriaşă importanţă, cu larg ecou intern şi internaţional, pe care noi toţi îl vedem, mult stimate domnule preşedinte, ca pe încă un strălucit succes al politicii dumneavoastră înţelepte, pentru afirmarea şi apă­rarea independenţei şi suveranităţii depline a României. Întreaga conduită şi bunul-simţ exemplar al poporului nostru, prin principiile sale morale, stau măr­tu­rie că dorinţa şi efortul nostru de unitate în spirit şi în lucrare nu pot nicidecum reprezenta o simplă declaraţie.Noi, cei de astăzi, ştiind de unde venim şi încotro ne îndreptăm, conştienţi de valorile trecutului şi având o perspectivă limpede a vii­to­rului, cum se dovedeşte şi prin programele prezentate şi discutate as­tăzi, prin fapta fiecărei zile, ne afirmăm şi reafirmăm adeziunea totală, în calitate de slujitori şi cre­dincioşi ai cultelor, în nobila calitate de cetăţeni loiali ai României socia­liste, la ţelurile patriotice ale întregului nostru popor.Dorim să folosim şi acest prilej pentru a vă încredinţa, mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceau­şes­cu, că ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, ani­maţi de sentimente de profundă mândrie patrio­tică pentru marile realizări ale po­porului, pentru vii­torul luminos deschis progresului societăţii noastre şi pu­ternic mobilizaţi de chemările şi exemplul de viaţă şi muncă al Domniei voastre, aprobând unanim toate documentele supuse Plenarei noastre, vom acţiona cu devotament şi abnegaţie, împreună cu întregul popor, aducându-şi contribuţia la înălţarea continuă a scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România, la afirmarea ei tot mai puternică în ansamblul naţiunilor lumii.
Cuvântul episcopului Ioan Robu
Este pentru mine o deosebită onoare ca în acest forum, în care sunt reuniţi toţi reprezentanţii societăţii noastre să vă aduc, mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceau­şescu, în numele clerului şi credincioşilor catolici din România, oma­giu fierbinte pentru tot ceea ce faceţi pentru binele şi prosperitatea patriei, ale întregului popor.Suntem cu toţii fii ai acestei ţări, indiferent de naţionalitate, de concepţiile noastre filozofice sau religioase şi avem cu toţii aceleaşi drepturi şi aceleaşi îndatoriri. Patria noastră ne creşte şi ne hrăneşte pe toţi după contribuţia pe care o aducem la dezvoltarea şi propăşirea ei. Biserica noastră Catolică îşi aduce în acest sens contribuţia specifică pentru binele poporului român. Cu cât ţara este mai puternică, mai înfloritoare, cu atât viaţa noastră, a tuturor laolaltă, şi a fiecăruia în parte este mai bună. De aceea, mult stimate domnule Pre­şedinte al Republicii, noi toţi sus­ţinem programele de dezvoltare multilaterală, economică şi socială a ţării, supuse dezbaterii şi aprobării Ple­narei Consiliului Naţional al FDUS. Dar, aşa cum pe bună dreptate s-a spus şi aici, aceste programe, oricât de bune ar fi, nu reprezintă nimic dacă nu sunt şi înfăptuite. De aceea şi noi, slujitorii Bisericii, împreună cu cre­dincioşii noştri, ne integrăm muncii întregului popor pentru ca toate acestea să devină realitate. Prin grija statului nostru, a preocupării Domniei Voastre neobosite, permanente, mult stimate domnule Preşedinte al Republicii, în România toţi cetăţenii au de muncă, toţi îşi pot pune în valoare capacităţile lor crea­toare. Ca unul care, prin natura funcţiei pe care o deţin, am umblat şi umblu mult prin lume, am văzut chiar şi în cele mai dezvoltate ţări oameni căutând de lucru, zile şi ani, flămânzi şi goi, dormind sub cerul liber. Suntem deci îndreptăţiţi să respingem pe cei care - rău in­formaţi, răuvoitori sau de-a dreptul duşmănoşi - ne calomniază sau încearcă să ne dea sfaturi asupra modului cum să ne orânduim treburile în grădina noastră, dar nu se uită în grădina lor.Iată dar că, în ciuda tuturor acestor clevetiri, ţara noastră a reuşit o performanţă la care cu siguranţă jindu­iesc mulţi: România nu mai are da­torii externe. Mă alătur şi eu, împreună cu slujitorii şi credincioşii Bi­sericii noastre catolice, tuturor fiilor ţării care vă adresează pentru aceasta şi pentru tot ceea ce faceţi pentru progresul şi prosperitatea ţării, pentru bunăstarea întregului popor, cele mai alese mulţumiri.În calitate de cetăţeni loiali ai ţării, reafirmăm din nou, în acest cadru, sprijinul nostru la toate programele supuse dezbaterii Consiliului. Aş dori să subliniez ceea ce este evident pentru noi toţi cei care trăim în România, că planul de modernizare a loca­lităţilor şi sistematizare a teritoriului, aşa cum îl ştim că se înfăptuieşte de mai mulţi ani, urmăreşte să creeze condiţii mai bune de muncă şi viaţă pentru toţi locuitorii lor, demne de epoca de civilizaţie în care trăim. Susţinem, de asemenea, fără re­zerve, politica externă de dezarmare şi pace, de largă colaborare cu toate popoarele lumii, cu toţi cei care iubesc viaţa, cei care doresc ca minunata creaţie care este omul să su­pra­vieţuiască şi să aibă viitorul asigurat în linişte şi bună înţelegere cu semenii lui.Ploua când am venit la această întâlnire şi vreau, cu permisiunea dumneavoastră, să împărtăşesc gândul pe care l-am avut privind ploaia, gând pe care îl transform în urarea: "Să plouă mereu cu har şi fericire asupra ţării şi poporului nostru!".
Sursa:http://1989.jurnalul.ro/stire-special/preoti-cu-crucea-n-frunte-504336.html

“Si ceilalti unde-s, mai?”-Pr Arsenie Boca
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 17:35
Odata, Parintele era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?”. Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?”. Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”. „Am înteles Parinte” - a zis omul.

Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005
Sursa:http://www.agnos.ro/blog/2009/04/02/povestea-zilei-02042009-si-ceilalti-unde-s-mai/

“Acestia doi razbuna pe ceilalti frati …”-Pr Arsenie Boca
     media: 5.00 din 1 vot

postat de parintedaniel in 2009-04-02 17:35
Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa.

În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capu femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005
Sursa:http://www.agnos.ro/blog/2009/04/01/povestea-zilei-01042009-acestia-doi-razbuna-pe-ceilalti-frati/

Aproape 60% dintre copiii sub 14 ani din Romania acceseaza zilnic internetul, dar nu in scop educativ, ci ca sursa de distractie
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 17:29
Jocurile online, chat-ul, messenger-ul, forumul sau muzica sunt principalele motive pentru care aproape 60% dintre copiii mai mici de 14 ani din Romania acceseaza zilnic internetul. Studiul “Copiii si Internetul” realizat de INTUITEXT impreuna cu Itsy Bitsy FM arata ca Internetul nu are un rol educativ in viata copiilor, ci este folosit in principal ca sursa de distractie.
63,5% dintre copiii sub 14 ani acceseaza zilnic calculatorul, iar aproximativ 59% dintre ei intra in fiecare zi pe Internet. Studiul releva ca peste 43% dintre copii acceseaza Internetul pentru a se juca, peste 19% pentru a vorbi pe messenger, chat sau forum si doar 23% pentru a cauta informatii pentru scoala. Aproximativ 67% dintre copiii din scoala primara (intre sapte si zece ani) intra pe Internet pentru a se juca, in timp ce doar 11,8% pentru a gasi informatii pentru teme. Studiul mai arata ca 30,5% dintre copii petrec peste sase ore pe saptamana pe Internet. Specialistii Intuitext atrag atentia asupra numarului mare de copii care utilizeaza zilnic calculatorul si asupra preferintei copiilor de a se juca online. Astfel, jocurile copilariei lor se petrec online, nu in “curtea scolii” sau “in spatele blocului”.
Parintii constientizeaza riscurile, dar putini dintre ei ii supravegheaza pe copii!
Studiul mai arata ca parintii constientizeaza pericolele la care copiii lor se expun intrand pe Internet, doar 4,8% dintre parintii chestionati considerand ca acestea nu exista. Aproximativ 40% dintre parinti cred ca pericolul la care copiii se expun pe Internet sunt mesajele vulgare si neadecvate varstei acestora, iar 37,4% cred ca principalul risc sunt site-urile si jocurile violente. Cu toate acestea, procentul parintilor care isi supravegheaza copilul de fiecare data cand navigheaza pe Internet este de doar 25,1%, in timp ce majoritatea, 47,4%, doar ocazional, iar 26% dintre parinti declara ca nu isi supravegheaza niciodata copilul atunci cand intra pe Internet.
Care sunt solutiile?
“Citesc saptamanal cel putin un articol care atrage atentia asupra pericolelor pe care jocurile violente si navigarea indelungata pe Internet le au asupra copiilor. Sunt studii si specialisti care au demonstrat ca ecranul computerului inhiba activitatea anumitor emisfere ale creierului si streseaza mintea. Ba chiar jocurile violente pe calculator “animalizeaza” copiii, ceea ce este contrar unui principiu al educatiei, de a ii face pe copii si pe tineri fiinte mai umane si mai putin animale. Ne ingrijoreaza faptul ca un procent atat de mare de copii intra zilnic pe Internet, unde sunt atat de multe pericole pentru mintea si dezvoltarea lor”, spune Nadia Tataru, Director General Itsy Bitsy FM.“In conditiile in care parintii sunt prea ocupati pentru a-si supraveghea copiii din fata calculatorului, iar acestia acceseaza Internetul din ce in ce mai facil, recomandam macar folosirea unor programe de control parental, care sa-i fereasca pe cei mici de zonele nefaste de pe Internet. Totodata, folosirea calculatorului in scop educativ, cu ajutorul lectiilor interactive si a concursurilor educationale online este o solutie la indemana”, este de parere Mariuca Talpes, director general INTUITEXT.Cercetarea INTUITEXT si Itsy Bitsy s-a desfasurat in luna februarie sub forma unui chestionar online la care au raspuns 3.559 de parinti.INTUITEXT, compania de software educational a grupului Softwin, este lider pe piata lectiilor pe calculator din Romania si unul dintre jucatorii de pe piata mondiala de elearning. Itsy Bitsy este primul radio pentru copii din Europa si a aparut in urma cu trei ani, ca o alternativa pentru o educare sanatoasa a copiilor.
Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5542089-aproape-60-dintre-copiii-sub-14-ani-din-romania-acceseaza-zilnic-internetul-dar-nu-scop-educativ-sursa-distractie.htm

Populaţia Pământului şi-a depăşit limitele???
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 17:19
Unul dintre cei mai influenţi consilieri pe ştiinţă din guvernul american, care o sfătuieşte pe Hillary Clinton pe durata administraţiei Obama, avertizează că populaţia umană a depăşit deja “limitele de sustenabilitate” ale planetei, îndemnând, printre altele, la răspândirea ingineriei genetice în rândul recoltelor.
“Trebuie să continuăm să micşorăm rata de înmulţire a populaţiei globale. Planeta nu mai poate suporta mai mulţi oameni. Oricum, probabil că există deja prea mulţi oameni pe această planetă”, a spus consilierul american Nina Fedoroff, profesor de biologie moleculară şi deţinătoarea unei Medalii Naţionale pentru Ştiinţă (cea mai mare distincţie ştiinţifică din SUA), pentru BBC .
Populaţia Terrei numără în momentul de faţă 6,5 miliarde de oameni, cu o creştere netă zilnică de 218.030, urmând să crească rapid până la 7 miliarde, potrivit Biroului Recensământului din SUA. În plus, pentru 2040, se estimează 9 miliarde de suflete.În aceste condiţii, consilierul ştiinţific subliniază faptul că oamenii trebuie să devină mult mai eficienţi în gestionarea “pământurilor sălbatice” şi mai ales a resurselor de apă, pledând pentru folosirea recoltelor modificate genetic.
Fedoroff , care a scris o carte despre mâncărurile modificate genetic în 2004, este de părere că criticile pe marginea porumbului, grâului şi orezului supuse bioingineriei aparţin unor vremuri de mult apuse.“Acceptăm exact aceeaşi tehnologie (n.r. - folosită pentru mâncărurile modificate genetic) în medicină, dar în ceea ce priveşte producerea mâncării, vrem să ne întoarcem în secolul XIX. Nu am merge la doctor să-i spunem «Tratează-mă aşa cum doctorii îi tratau pe oameni în secolul XIX», însă cerem acest lucru când vine forma de producţia de mâncare.”
Cel mai intens populate naţiuni
China - 1,33 miliardeIndia - 1,16 miliarde
SUA - 306 milioane
Indonezia - 230 de milioane
Brazilia - 191 de milioane
Sursa:http://cotidianul.ro/populatia_pamantului_si_a_depasit_limitele-78837.html

EXCLUSIV: Parintele Justin Parvu va candida la Parlamentul European! VICTORIE!
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:58
Surse apropiate Parintelui Justin Parvu ne-au confirmat un zvon auzit de ieri pe culoarele Parlamentului European de la Bruxelles, unde ma aflu de cateva zile: Parintele Justin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda, va candida ca europarlamentar independent, dupa un model deja consacrat.Duhovnicul Neamului este dezamagit ca Parlamentul de la Bucuresti nu poate rezolva chestiunea pasapoartelor si buletinelor biometrice cu cip RFID si s-a hotarat sa ia taurul de coarne la mama lui acasa. Cand a aflat ca ii trebuie doar 100.000 de semnaturi pentru a-si inscrie candidatura, Parintele ar fi afirmat: "Doar atat? Pai eu am aicea, iaca, vreo 500.000 de semnaturi ale romanilor care nu vor cipuri... Pot sa-i iau si pe ucenicii mei cu mine, monahul aista tanar Filotheu si pe maicuta Fotini, sa ma ajute pe-acolo, chiar daca eu sunt mai sprinten ca ei...".Alegerea unui calugar, mai ales a unuia de talia Parintelui Justin Parvu, in varsta de 90 de ani si cu 17 ani de temnita grea pentru convingerile sale anti-comuniste, ar constitui un act fara precedent si pentru Romania si pentru Parlamentul de la Bruxelles si Strasbourg, unde ar deveni automat decanul de varsta al forului european.Victoria sa este data ca sigura, tinand cont de uriasa adeziune a sutelor de mii de credinciosi fata de Apelul sau la mucenicie si impotriva documentelor cu microcip. Aflat aici, Parintele este convins ca ar putea convinge europarlamentarii ca fac o greseala, ba chiar mai multe, care pot fi, insa, cu toate, indreptate. "Cine stie, poate reusim sa-i increstinam oleaca si sa-i aducem la dreapta credinta, ortodoxa, sa nu mai umble cu cipuri si dorinte homosexuale", ar fi spus Parintele, conform surselor citate.Contactata azi, Comisia Electorala Centrala a afirmat ca nu exista nici o regula privind candidatura unui calugar. "Orice cetatean al Romaniei are drepturi egale in fata Legii. Daca vine cu 100.000 de semnaturi pana pe 7 aprilie, ultima zi a inscrierilor, este aproape europarlamentar", a declarat purtatorul de cuvant al CEC. In ciuda cererii oficiale, Patriarhia Romana a refuzat sa faca orice fel de comentariu, mentinandu-se in adormire.Eu nu pot sa spun decat atat: Doamne ajuta! Victorie!
Sursa:http://victor-roncea.blogspot.com/2009/04/exclusiv-parintele-justib-parva-va.html

Europa trebuie sa se pregateasca pentru schimbari climatice dramatice in anii urmatori
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:58
"Seceta, inundatii ucigatoare si furtuni violente: acesta este tabloul zugravit de Comisia Europeana pentru statele membre ale Uniunii Europene. Batranul continent va suferi in anii urmatori schimbari climatice importante, in special in statele din sud, si trebuie sa se pregateasca pentru a atenua impactul asupra populatiei, a avertizat miercuri comisarul european pentru Mediu, Stavros Dimas."
Chiar si daca reducem la zero emisiile de gaze cu efect de sera, nu mai este posibil sa inversam masinaria schimbarilor climatice, ale carei consecinte sunt ireversibile. Trebuie, deci, sa ne pregatim de urgenta", a declarat Dimas, citat de AFP."Nicio tara nu va scapa de aceste evenimente", a insistat el."
Penuria de apa afecteaza 14 state europene, respectiv 100 de milioane de oameni. Din 1998, am fost martori a 100 de mari inundatii care au omorat 700 de persoane, evacuarea a jumatate de milion de cetateni si pagube de 25 de miliarde de euro", a spus Dimas."
Uragane, secete, inundatii - trebuie sa evitam ca aceste fenomene extreme sa devina din ce in ce mai frecvente si mai grave", a subliniat comisarul pentru Mediu, adaugand ca eforturile depuse pana in prezent de tarile europene risca sa fie insuficiente."
Oamenii de stiinta reuniti saptamana trecuta la Copenhaga au subliniat ca incalzirea evolueaza intr-un ritm tot mai accelerat iar o reducere cu 30% a emisiilor de gaze cu efect de sera nu este suficienta daca vrem sa evitam o incalzire de 2 grade Celsius pana in 2050", a subliniat el.UE s-a anagajat sa reduca emisiile de gaze cu 20% pana in 2020. Dar europenii cer un efort similar din partea celorlalte state dezvoltate. Pentru moment, "niciun angajament nu a fost asumat", si-a exprimat regretul Dimas.
currentArticleTags = ' incalzirea globala ,comisarul european pentru mediu,schimbari climatice';
Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-5539730-europa-trebuie-pregateasca-pentru-schimbari-climatice-dramatice-anii-urmatori.htm

Frăţietate interconfesională în Banatul Montan - O stare de normalitate???
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:58
Dintotdeuna Banatul Montan a fost o zona a multi-etnismului pentru că de când ne ştim, am trăit împreună pe aceste meleaguri cu germanii, maghiarii, sârbii, cehii, slovacii, ţiganii, bulgarii şi încă trei zeci şi cinci de naţii, indiferent de confesiunea de care apartineau. După atâtea secole, austriecii inca ne categorisesc a fi „mittel Europa” ( adică „mijlocul Europei”) desi ne aflam la graniţa estică a fostului Imperiu. Această categorisire ne onorează dar ne şi obligă!
În această zonă multi-etnică, multi-culturală şi, mai ales multi-confesională trăim noi, ortodocşii din Episcopia de Caransebeş.
În virtutea acestei stări de fapt, Episcopia de Caransebeş, prin Preasfinţia Sa LUCIAN, Episcopul nostru, a întreţinut, întreţine şi suntem convinşi că va întreţine bune relaţii cu toţi cei de altă confesiune, dar trăitori aici.
O primă dovadă a fost prima Sfântă Liturghie Arhierească ortodoxă săvârşită de către Ierahul nostru într-o Biserică Romano – Catolică, în prezenţa tinerilor ortodocşi dintr-o tabără creştină, în urmă cu mai mulţi ani la Brebul Nou (Wolfsberg), în Caraş-Severin. De atunci au fost o mulţime de astfel de asemenea momente de întâlnire între ortodocşi şi romano-catolici, în aceste întâlniri, fiecare respectându-şi identitatea şi consistenţa confesională.
Urmare acestor legături ecumenice, joi, 2 aprilie 2009, la centrul social „”Frederik Ozanam” din Reşiţa, începând cu ora 17,30, va avea loc o întâlnire de rugăciune şi cântare în cadrul proiectului „Iubindu-L pe cel Răstignit ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii!”.
La iniţiativa D-lui. Erwin Iosef Ţigla, preşedintele „Formului Democrat al Germanilor din Banatul de Munte”, această întâlnire este la a patra ediţie. Şi ca de fiecare dată, această întâlnire va fi transmisă în direct de „Radio Reşiţa”.Cu binecuvântarea şi cu aprobarea Preasfinţitului Părinte LUCIAN, Episcopul Caransebeşului şi în acest an, la această manifestare v-a participa grupul coral „Strana Strămoşească” al Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Govândari” din Reşiţa, condus de pr. Petru Berbentia.
Sursa:http://www.episcopiacaransebesului.ro/news.php?readmore=866

Porunca de la UE: Legalizati implantarea oamenilor cu microcipuri!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:38
Prin hotararea de guvern numarul 55/2009, care transpune directiva Consiliului European 2007/47/CE, s-a reglementat utilizarea “dispozitivelor medicale implantabile active“. Conform definitie din HG 55/2009, un “dispozitiv medical implantabil activ” este “orice dispozitiv medical a carui functionare se bazeaza pe o sursa de energie electrica sau pe orice sursa de putere, alta decat aceea generata direct de organismul uman sau de gravitatie”. In particular, sub pretextul “protejarii sanatatii oamenilor”, s-a legalizat si implantarea oamenilor cu microcipuri! De aici si pana la obligativitatea unor astfel de implanturi, nu mai e o cale prea lunga!

Duminica a avut loc un protest in Bucuresti impotriva acestei ordonante de guvern. Bineinteles, mass media a trivializat subiectul, facand misto (imi cer scuze de expresie) de participantii la protest. Conducerea BOR s-a aratat indignata de faptul ca acest miting a avut loc la poalele dealului Patriarhiei, repetand practic mesajul dintr-un comunicat anterior in care cerea interzicerea unor astfel de manifestatii in acel loc si criticandu-i dur pe participanti pentru o asa-zisa “atitudine totalitara”. Pun si eu o intrebare: de cand BOR are ca obiect de activitate interzicerea mitingurilor? Daca ar fi protestat impotriva paradei homosexualilor, ar fi fost de inteles; dar nu a facut-o!

Sigur, nici un om normal nu va respinge, din principiu, orice implant medical. Stimulatoarele cardiace salveaza viata a mii de oameni. Totusi, prin definirea vaga din ordonanta de guvern a “dispozitivelor medicale active”, se deschide o portita pentru legalizarea implanturilor cu microcipuri (RFID) de urmarire! Se poate pretexta, ca in SUA, ca asemenea microcipuri sunt bune pentru urmarirea bolnavilor de Alzheimer sau ca, prin datele medicale pe care le contin, pot ajuta la tratarea mai eficienta a bolnavilor si/sau ranitilor in spital. Aici e adevarata problema! Orice tehnologie e cu doua taisuri - poate fi utilizata spre binele oamenilor sau impotriva lor!

PS: Sa nu uitam si de context. Din acest an, avem pasapoarte biometrice cu microcip (RFID). Peste nici doi ani, vom avea si carti de identitate biometrice cu cip. Asta tot ca urmare a transpunerii unei decizii a UE. Tot la porunca UE, animalele domestice de la tara (oi, vaci, porci, magari, cai) au fost “cipate” de cativa ani buni. De curand, si cainii si pisicile urmeaza sa fie “cipati”. Guess who is next!
Sursa:http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/03/31/porunca-de-la-ue-legalizati-implantarea-oamenilor-cu-microcipuri/

UE vrea sa urmareasca non-stop toate automobilele!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:29
Sursa: Cotidianul.ro
Până în 2013, Uniunea Europeană vrea să doteze fiecare automobil cu sisteme de supraveghere care vor indica în permanenţă locul, viteza şi direcţia de deplasare a acestora! Propunerea aflată pe masa oficialilor UE prevede ca maşinile să fie înzestrate cu o “cutie de comunicare”, capabilă să emită în permanenţă un semnal, care va fi receptat de antenele de telefonie mobila , care să ofere detalii in timp real despre poziţionarea şoferilor.
Reprezentanţii europeni sunt “convinşi” că un astfel de plan va reduce numărul accidentelor auto şi va rezolva problema aglomeraţiilor în trafic, precum şi pe cea a emisiilor de carbon(sic!). Parlamentul britanic pare deocamdată unul dintre cele mai interesate de implementarea proiectului, relatează ediţia online a ziarului “The Guardian”. Potrivit unui consorţiu al producătorilor de autoturisme, toate maşinile noi din Europa ar putea fi dotate cu noul sistem începând din 2013.
Detaliile privind acest proiect, intitulat Cooperative Vehicle-Infrastructure Systems (CVIS), care va costa aproape 40 de milioane de euro, vor fi făcute publice în cursul acestui an. CVIS are deja sprijinul producătorilor de maşini şi al industriei de telecomunicaţi. “The Guardian” a obţinut însă documente nepublicate încă de CVIS, potrivit cărora maşinile vor putea fi supravegheate cu o exactitate de mai puţin de un metru, o tehnologie mai performantă decât navigarea prin satelit actuală. Comisia Europeană a solicitat deja guvernelor naţionale să rezerve o frecvenţă radio pe banda de 5,9 gigahertzi.
În Marea Britanie, ministerul Transporturilor a declarat că nu are planuri de a face obligatorie instalarea tehnologiei. Reprezentanţii CVIS spun însă că pentru ca sistemul să fie eficient e nevoie ca toate maşinile să îl adopte. O “cutie de comunicare” instalată la bord se asigură că maşinile transmit mesaje sla fiecare 500 de milisecunde prin reţelele de telefonie mobilă şi cele wireless, prin microunde sau infraroşu. Mesajele transmise vor fi preluate de restul maşinilor din vecinătate, lucru care va permite acestora să se avertizeze între ele dacă sunt forţate să frâneze puternic sau să vireze pentru a evita un accident. Datele vor fi transmise şi către centre de control ce dirijează traficul. Acestea vor putea monitoriza astfel circulaţia şi vor putea chiar direcţiona automobilele.
Pe scurt, se are in vedere un control total si absolut asupra miscarii oamenilor cu masinile personale! Priviti mostra de exprimare eufemistica: Reprezentanţii European Data Protection Supervisor au avertizat recent că tehnologia va avea “efecte mari asupra dreptului la viaţă privată şi asupra datelor personale”. “Efecte mari”?? Pai, practic, dreptul la viata privata este ANULAT COMPLET, din moment ce esti urmarit non-stop! Bine ati venit in minunata lume noua a romanului 1984! Nu e fictiune, ci e realitate!
Sursa:http://www.eurosceptic.ro/index.php/2009/04/02/ue-vrea-sa-urmareasca-non-stop-toate-automobilele/

Un ultim apel de la Parintele Justin: “Frati români, nu sfasiati camasa lui Hristos!”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-02 16:17
Chemare la referendum
Iubiţi fii ortodocşi,
Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.
Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.
Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.
Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?
Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?
Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.
Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului - nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar - adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.
Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!
Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.
Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.
Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.
Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!
Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă
1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca
Sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/02/un-ultim-apel-de-la-parintele-justin-frati-romani-nu-sfasiati-camasa-lui-hristos/

Cuviosul Paisie Aghioritul : SEMNELE VREMURILOR - STARE DE ALARMĂ!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 12:18
Liniştea care stăpâneşte mă nelinişteşte. Se pregăteşte ceva. N-am înţeles bine în ce ani trăim, nici nu ne gândim că vom muri. Nu ştiu ce va fi, situaţia este foarte grea. Soarta lumii stă în mâinile unora, dar Dumnezeu încă frânează. Este trebuinţă să facem multă rugăciune cu durere, ca Dumnezeu să intervină. S-o luăm în serios şi să trăim duhovniceşte. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o intervenţie dumnezeiască.(…) Şi noi dormim în opinci. Nu spun să luăm pancarte, ci să ne îndreptăm atenţia noastră spre marele pericol care ne aşteaptă şi să înălţăm mâinile către Dumnezeu. Să căutăm modalităţile prin care să ne păzim de rău. (…)
Există o mare zăpăceală. Lumea a ajuns ca o moară. Oamenii sunt ameţiţi… Nu vă spun acestea ca să vă înfricoşaţi, ci să ştiţi unde ne aflăm, să fiţi cu Hristos, să trăiţi potrivit cu poruncile Lui şi să vă rugaţi, ca să aveţi puteri dumnezeieşti şi să puteţi înfrunta greutăţile. Lăsaţi patimile, ca să vină harul dumnezeiesc. Ceea ce va ajuta foarte mult este să intre înlăuntrul vostru neliniştea cea bună: unde ne aflăm, ce ne va aştepta, ca să luăm măsurile necesare şi să ne pregătim.
Fiecare dintre noi va da socoteală pentru ceea ce a făcut în aceşti ani grei, prin rugăciune, prin bunătate… Cel care împinge la rău pe altul, va da şi el socoteală la Dumnezeu pentru asta, dar şi cel de alături va da socoteală, pentru că a văzut pe acela că face rău aproapelui său şi nu a reacţionat… Lucrul cel mai înfricoşător este atunci când diavolul luptă împreună cu un om pervers… În continuare, Doamne fereşte, aceştia vor pricinui greutăţi, vor strâmba pe oameni, mănăstiri. Bisericii şi monahismului le vor face rău, deoarece îi vor împiedică în planurile lor. Situaţia de azi poate fi înfruntată numai duhovniceşte, iar nu lumeşte.
Strig şi eu, netrebnicul, de atâţia ani ! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele.
A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piaţă comună, un (n.n. singur) stat mare, o religie după măsurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sioniştii (jidanii, masonii, Uniunea Europeană şi America) pregătesc pe cineva să fie Mesia…Va fi într-un fel ca un diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia şi va înşela lumea. Vin ani grei. Vom avea încercări mari. Creştinii vor avea mare prigoană. Şi uită-te, oamenii nici nu înţeleg că trăim vremuri apocaliptice, că pecetluirea înaintează(prin actele cu cip sau cu cod de bare, prin implantul cu cip sau însemnarea codului de bare la om). Trăiesc că şi cum nu s-ar întâmplă nimic. De aceea spune Scriptura că “va căuta să înşele, de este cu putinţă, şi pe cei aleşi.” (Matei 24,24). Cei care nu vor avea intenţie bună, care nu vor fi luminaţi se vor înşela în anii apostaziei.
A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situaţia în care se află naţiunea noastră este o mărturisire. Pentru că statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască. Votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.
Am auzit pe unii duhovnici : ”Voi să nu vă preocupaţi cu acestea !”. Dacă unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare şi ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători pentru că vor să se pună bine cu toţi şi vor să se petreacă bine.
Acum suntem în război, război duhovnicesc. Trebuie să fiu în prima linie. Ce marxişti există, ce franc-masoni, ce satanişti şi atâţia alţii… Iar acum, iată, cum mă lupt. Şi vezi celălalt nu vorbeşte. Oare prin aceasta nu arată că merge să distrugă Biserica? ”Nu-i nimic”, spune el. Merge şi cu unul şi cu altul, numai să se aranjeze. Dar cum să se aranjeze ? Dar pe unul ca acesta îl aranjează în cele din urmă, diavolul.
Nu-i interesează nimic ! Nu au nimic înlăuntrul lor … nepăsare ! Există un duh căldicel, deloc bărbătesc. Ne-am stricat cu desăvârşire ! Cum ne mai rabdă Dumnezeu !
- Părinte, trebuie ca întodeauna să ne mărturisim “crezul” nostru ?
- Sunt momente când nu trebuie să vorbim şi momente când trebuie să mărturisim cu îndrăzneală „crezul” nostru, că altfel vom fi răspunzători. În aceşti ani grei, fiecare dintre noi, trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut tot ce s-a putut.
Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din morminte. Aceia au suferit atâtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea ? … Iar noi să nu vorbim ? Este înfricoşător ! Am spus cuiva : „ De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. „Ce să mai discutăm?”, îmi spune. „Miroase urât.” „Daca miroase, de ce nu vorbiţi ? Loviţi-l !”. Dar nu fac nimic şi-l lasă aşa. Pe un politician l-am scuipat : „ Să spui : «Nu sunt de acord cu aceasta !»”, îi zic. „Vreau ca lucrurile să fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tău să le distrugi pe toate ?”.
Dacă creştinii nu mărturisesc şi nu se împotrivesc (n.n împotriva actelor cu cip şi a ereziilor ce intră în Biserică), aceştia (mai marii noştri) vor face mai rău. Dar dacă se împotrivesc, aceia se vor mai gândi. Dar nici creştinii de azi nu sunt luptători. Primii creştini erau nuci tari. Schimbau toată lumea….
Dacă biserica nu vorbeşte ca să nu intre în conflict cu statul, dacă mitropoliţii nu vorbesc ca să fie bine cu toţi, căci îi ajută la Fundaţii etc., aghioritii (călugării) iarăşi nu vorbesc (de frică, din laşitate), ca să nu le taie veniturile, atunci cine să vorbească ?
Cineva poate ajuta mai mult cu rugăciunea, dar tăcerea lui o vor exploata ceilalţi şi vor spune :”Cutare şi cutare, nu au protestat, prin urmare sunt de partea noastră, sunt de acord cu noi”. Dacă nu încep unii să lovească răul, adică să mustre pe cei care smintesc pe credincioşi, se va face mai mult rău…
Biserica nu este corabia lor cu care să facă plimbări, ci este corabia lui Hristos ! Aceştia sunt de blamat. Singurul lucru care îi interesează este să aibă salariul mare, maşini de lux, să alerge la distracţii.
Am întrebat pe un duhovnic cu lucrare socială, cu o grămadă de fii duhovniceşti etc. :
”Ce ştiţi de acel film hulitor” (este vorba de filmul Ultima ispită care a pricinuit mari proteste din partea credincioşilor şi a Bisericii Greciei, la care Cuviosul Paisie a ieşit din Sfântul Munte împreună cu alţi călugări şi a participat la mitingul de la Salonic). „Nu ştiu nimic”, mi-a răspuns. Nu ştia nimic şi se afla într-un oraş mare !
Unii ca aceştia adorm lumea ! (n.n. precum ierarhii şi preoţii noştri care evită să vorbească credincioşilor, despre pericolul cipurilor). O lasă aşa, ca nu cumva să se întristeze, ci să se distreze. Nu cumva să spui că va fi război sau că se va face a Doua Venire, pentru care şi trebuie să ne pregătim, ca să nu se mâhnească oamenii… Astfel simt o bucurie falsă. Aceştia nu sunt creştini. Aţi înţeles ? Aceasta este nepăsare, este bucurie lumească. Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru o situaţie, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta… Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. A gândi ortodox este uşor, însă a trăi ortodox cere osteneală.
Un om duhovnicesc, când este mişcat de mânie ca să se apere pe sine într-o problemă personală, suferă de pur egoism, este sub lucrarea diavolului… Nu se potriveşte să te cerţi pentru tine. Altceva e să reactionezei ca să aperi subiecte duhovniceşti seriose, subiecte legate de credinţa noastră, de Ortodoxie. Aceasta este datoria ta!
Din păcate unii „cunoscatori”(n.n. precum unii ierarhi şi preoţi de la noi) înfaşă pe fiii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile, ca să nu-i mâhnească : „Aceasta nu vatăma. Nu-i nimic. E suficient să credeţi lăuntric.” Sau spun : „Nu vorbiţi despre subiectul acesta - despre buletine (n.n. acte cu cip) şi pecetluire - ca să nu se mâhnească oamenii.”…
Mă mir cum de nu-şi fac probleme de conştiinţă, după toate aceste evenimente ce se întâmplă. De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor ? Şi dacă-l ajută pe antihrist în pecetluire, cum de atrag şi alte suflete la pierzanie ? (…)
Hula împotriva Duhului Sfânt este dispreţuirea celor sfinte (n.n. precum unii arhierei şi preoţi ai noştri dispreţuiesc proorociile insuflate de Duhul Sfânt în cartea Apocalipsei, dispreţuiesc proorociile Sfinţilor Părinţi despre vremurile din urmă şi pecetea antihristului, adică dispreţuiesc însăşi lucrarea Duhului Sfânt). Acest dispreţ este hulă. (Unii ca aceştia) denaturează sau calcă, de pildă, un adevăr evenghelic…Nu respectă realitatea, adevărul, ci îl mototolesc întru cunoştiinţă, calcă în picioare un lucru sfânt. Şi lucrul aceste devine încet-încet o stare de fapt, o situaţie. Apoi se depărtează harul lui Dumnezeu şi omul primeşte înrâuriri demonice. Iar dacă nu se pocăieşte, în ce va spori, ferească Dumnezeu !
Deşi Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeşte clar în Apocalipsă despre pecetluire, unii nu înţeleg. Ce să le spui ? Din păcate auzi o grămadă de neghiobii ale minţii unor “cunoscători” comtemporani. Unul spune :”Eu voi primi buletinul cu 666 (n.n. sau alte acte cu cip) şi voi pune şi o cruce .” Altul : “Eu voi primi pecetea pe frunte şi îmi voi face şi o cruce pe ea” Şi o grămadă de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinţi în felul acesta, dar toate acestea sunt înşelări… Apa curata primeşte harul şi se face agheasmă, dar urină nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate (n.n. sau alt act cu cip), pe mână sau pe fruntea noastră cu simbolul lui, nu se sfinţeşte, chiar dacă am pune şi o cruce.
Astăzi trăim în anii Apocalipsei.
Nu este nevoie ca cineva să fie prooroc pentru ca să înţeleagă aceasta. Încet-încet lucrurile înaintează. Toată această situaţie ce s-a înstăpânit ne arată aceasta. De aceea cu atât mai mult acum trebuie să ne sprijinim mai mult pe rugăciune şi să luptăm împotriva răului prin rugăciune. Singura soluţie aceasta este : Să-L rugăm pe Dumnezeu să-I fie milă de făptura Sa, deşi nu suntem vrednici de milă.
Sursa:http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/31/cuviosul-paisie-aghioritul-semnele-vremurilor-stare-de-alarma/

Televizoarele din dormitoarele copiilor “dezbina familiile”
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 12:18
Parintii ar trebui sa elimine televizoarele din camerele copiilor, deoarece acestea conduc la dezbinarea familiilor si au o influenta negativa asupra elevilor, a avertizat un lider al profesorilor din Marea Britanie . Mary Bousted, secretar general al Asociatiei Profesorilor si Lectorilor, a declarat ca tot mai multi copii nu sunt in stare sa poarte o conversatie atunci cand incep sa mearga la scoala, deoarece vorbesc extrem de putin cu parintii lor. Potrivit lui Bousted, familiile traiesc vieti separate sub un singur acoperis, in conditiile in care copiii de numai patru ani isi petrec ore intregi uitandu-se singuri la televizor in camerele lor, unde isi iau chiar si masa de pranz, relateaza "Daily Mail" in editia electronica de marti.
Un sondaj realizat de Asoiciatia Profesorilor si Lectorilor a relevat ca televiziunea exercita o puternica influenta negativa asupra comportamentului elevilor, cele mai multe probleme find cauzate de emisiuni precum Big Brother, The Simpsons sau EastEnders. Cadrele didactice sustin ca astfel de emisuni au un efect negativ asupra elevilor, care incep sa raspunda obraznic, sa injure, sa aiba un comportament agresiv sau chiar necorespunzator din punct de vedere sexual. In plus, atentioneaza profesorii, tinerii preiau tot felul de replici nepotrivite de la emisiunile pe care le privesc. Companiile de televiziune ar trebui sa fie mai atente in privinta continutului emisiunilor, dar principala responsabilitate le revine totusi parintilor, a declarat Bousted. "Copiii se uita mai mult la televizor si tot mai multi copii au televizoare in propriile lor dormitoare, astfel incat este foarte dificil ca parintii sa poata sti ce programe urmaresc. Nu cred ca acestia ar trebui sa aiba televizoare in dormitoarele lor. Dormitoarele ar trebui sa fie camerele in care copiii dorm", a adaugat ea. "Aceasta idee a televizoarelor aflate in toata casa dezbina familiile. Ei stau impreuna in aceasi casa dar, in esenta, traiesc o viata izolata", a subliniat Bousted.
Alina OLTEANU
Sursa:http://www.ziua.net/news.php?data=2009-04-01&id=24578

Părintele Justin Pârvu: Ţara Românească este o ţară sfântă, cu un popor sfânt. Noi putem fi străjerul Europei. Ortodoxia noastră românească a rămas...
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 12:18
“A proorocit avva Neofit Pustnicul ca vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taina a Isihiei. Grele vor fi schimbarile Lumii, dar tot asa de minunate vor fi si Renasterile Spirituale ale multora. Va cobora din Munte si din Pesteri Lucrarea cea de Taina a Isihiei pana in Inima Oraselor si multi Tineri, aparent nestiutori, se vor Trezi cu tarie la o Viata de Duh asemanatoare celei din vechime. Minunata va fi aceasta Inviere tocmai acolo unde moartea se crede stapana! Duhul Cel Prea Sfant isi va arata Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taina a Isihiei va inflori in pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Intrupate [...] Lucrarea cea de Taina a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribila confruntare dintre Lumina si intuneric, dintre Duhul Vietii si al mortii. Dar Puterea Luminii va fi atat de mare incat va depasi toate legile firesti. Amin!” (Testament Avvei Arsenie, in Gheorghe Ghelasie - Isihasm. Dialog in Absolut, Ed. Axis
Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de monahia Fotini, 9 martie, 2009
Eu zic că astăzi, ca şi altădată, creştinul trebuie să fie ca iepurele pe hat: în două lăbuţe, cu urechile ciulite dreapta-stânga să vadă de unde vine pericolul. Asta-i trezvirea noastră!
- Părinte, de la apelul sfinţiei voastre pe care l-aţi adresat acestui popor, cu privire la actele biometrice, s-a declanşat un întreg război în lumea noastră creştină, căruia bieţii credincioşi cu greu îi fac faţă şi prigonirile asupra lor sunt nelipsite. Cum să se raporteze simplul credincios la acest război, în care el se simte slab şi nepregătit, dar în acelaşi timp dator în faţa Adevărului în care s-a născut?
- Dragii mei, războiul acesta este într-adevăr unul anevoios, dar nu fără ştiinţa lui Dumnezeu. Creştinul nostru de azi trăieşte nişte vremuri grele, de neputinţă. Poate că niciodată nu a fost aşa de neputincios creştinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, şi va fi până la sfârşitul veacului. Nu trebuie să ne înspăimânte neputinţa noastră, pentru că nu noi luptăm pentru apărarea Adevărului şi a sufletelor noastre, ci mai întâi Hristos este cel ce luptă pentru şi prin noi. Noi nu suntem decât nişte unelte prin care Dumnezeu lucrează, dacă noi Îl lăsăm. Creştinismul, aşa cum a avut un răsărit, tot aşa trebuie să aibă şi un apus; iată că noi suntem martori acelor vremuri de apus al creştinătăţii, în care Dumnezeu ne-a învrednicit să trăim. Sfântul Serafim de Sarov spunea undeva că aşa cum la sfârşitul vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul a simţit durerea maximă de părăsire a Tatălui Său, tot aşa şi creştinul, la sfârşitul veacurilor, va trăi şi va simţi părăsirea lui Dumnezeu. Acum, putem spune, întreaga creştinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele şi să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc? Iată că acum trecem prin Postul Paştelui, care ne îndeamnă la o mai adâncă cugetare asupra noastră înşine, la pocăinţă, dar mai ales la patimi. „Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni”. Este oare cinste mai mare ca aceasta? Dacă Hristos a numit răstignirea Sa slavă, oare noi să fugim de ea? Dacă noi ne-am aduna cu toţii şi dacă ne-am apuca să facem o asceză, aceasta va ţine loc de apărătoare împotriva tuturor acestor atacuri ale ştiinţei şi tehnicii de acum, împotriva tuturor celor ce ne prigonesc, am realiza totul, n-ar mai avea niciun efect asupra noastră, nici duhurile rele, nici asupritorii noştri. Prin această asceză noi trebuie să formăm o pânză harică pentru a acoperi neamul creştinesc. Atunci suntem în măsură să discutăm şi să facem o judecată hotărâtoare asupra acestei situaţii grele în care ne aflăm. Nu trebuie să stăm nepăsători, acesta este un mare păcat, dragii mei. Dumnezeu ne porunceşte să-L mărturisim înaintea oamenilor. Dar nici să o facem cu trufie, fără durerea inimii pe care a vut-o Mântuitorul faţă de Iuda şi faţă de toţi prigonitorii Lui. Vedeţi diferenţa? Dumnezeu Și-a iertat prigonitorii Lui, dar nu i-a luat cu El în rai, decât pe cei care s-au pocăit! Lumea, acum, este în pragul unui mare cataclism de război. Acesta este un război tehnic, electronic, care depăşeşte limita tuturor războaielor de dinainte. Prin acest război se urmăreşte animalizarea noastră, aduce omul la starea în care să nu mai poată gândi, să nu mai poată simţi şi trăi nimic, decât ceea ce i se comandă, devenind un rob al tehnicii. Şi dacă vorbim de criza economică, să vorbim şi de criza spirituală prin care trece omenirea acum. Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mâniere a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Şi aşa cum spunea şi Înaltul Teofan, traducând cuvântul criză ca judecată, apoi cu adevărat suntem sub judecata lui Dumnezeu pentru toate fărădelegile noastre. Cu acest cuget trebuie să mergem la război.
- De ce unii creştini, şi muţi chiar dintre clerici, chiar dacă merg la biserică şi săvârşesc multe din faptele bune, nu au sesizat totuşi acest război şi nu văd niciun pericol sufletesc în acceptarea acestor cipuri?
- Ei, sărmanii oameni trăiesc creştinismul căldicel, de aceea nu văd lupta. Nu e de ajuns să sacrifici ouăle de Paşti ca să fii un bun creştin, ci e nevoie să te mai sacrifici oleacă şi pe tine. Unde s-a mai pomenit creştinism fără jertfă, fără prigonire? Acela nu e creştinism. Noi mâncăm ouăle şi Paştile şi cu asta ne-am achitat! Nu, dragul meu! Toate trebuie să le trecem printr-o suferinţă şi printr-un moment greu care au născut aceste tradiţii şi obiceiuri, fără de care faptele noastre aşa-zis bune nu ar fi existat. Imediat trebuie să ne gândim că alături de oul roş este şi Crucea îndată a Mântuitorului Iisus Hristos. Alături de pasca pe care ne-o face bunica în covăţica ei acolo şi împleteşte sfânta cruce în mijlocul ei, acolo este prezentă şi durerea mucenicilor, cuvioşilor, a pustnicilor, a drepţilor care s-au nevoit în vederea acestei Răstigniri. Să ne alăturăm şi zbuciumului sufletesc al Mântuitorului pe cruce, că altfel n-ar fi fost Învierea. Ultimele ore ale Mântuitorului pe cruce au fost cele mai grele momente… până la Săvârşitu-s-a. Ei bine, noi trebuie să trăim toate aceste implicaţii ale sărbătorii, nu numai în parte, ca să putem avea cu adevărat şi bucuria Învierii Domnului. Că posturile, rugăciunile, nevoinţele noastre sunt mijloace ca să ajungem la biruinţa Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Iubim prea mult lumea şi patimile ei, de aceea nu mai vedem niciun pericol şi ne lepădăm uşor cu zâmbetul pe buze. Că vin unii şi zic: „Uite, eu am cipul şi nu am păţit nimic. Sunt vesel şi sănătos”! Dar şi bogatul din Evanghelie parcă tot fericit era, până a ajuns la locul pe care îl merita. Acestea sunt vremuri grele? Asta nu e nimic. Vor veni necazuri şi mai mari, dar cu atât să fim mai fericiţi, că ne-a învrednicit Dumnezeu să ne facem părtaşi Răstignirii Lui. Noi să ne lepădăm de toată grija cea lumească, după cum spune Heruvicul şi nu avem de ce să deznădăjduim. Pentru că Mântuitorul spune foarte limpede: Nu te teme, turmă mică! Noi suntem turma mică.
- Dar ce să mai creadă turma, părinte, când păstorul ei zice că e primul care se cipuieşte, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Patriarhiei?
- Este foarte dureros că reprezentantul acesta purtător de cuvânt al Patriarhiei se înfăţişează în faţa unui întreg popor ortodox, ca şi cum nu ar exista… Cu toţii vorbim de criză, criză financiară, criză morală… dar cu mare durere am constatat că nu există o altă criză mai mare decât depărtarea preoţilor de turmă. A mai primit şi un salariu în plus şi cu atât mai mult, nu mai vorbesc băieţii. Şi atunci ce să facă un simplu credincios? Face crucea mare şi Doamne ajută! Pentru că ei au căutat să producă această adâncime între cler şi credincios. Cu mici excepţii, există un divorţ între preot şi creştinul ortodox ascultător. Va trebui să le demonstrăm că turma aceasta nu este chiar aşa rătăcită, ci conştientă de nişte realităţi, să conştientizeze că acestei turme i se cere un model adecvat, nu unul jignitor pentru turma unui Împărat Atotputernic… Căci până şi cea din urmă creştină a turmei îşi face cruce de această îndrăzneală şi cutezanţă a unei uniforme îmbrăcată de un cleric care se pronunţă în numele unui sinod. Cum poţi să dormi liniştit când dai o ţară întreagă în mâna diavolului? Hai, dai o Basarabie, dai o Bucovină, dar să dai sufletul unei naţii – Biserica?! De aceea să fim responsabili, pentru că ceea ce facem noi acum rămâne pentru copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri. Ceea ce socotim că facem acum să facem cu conştiinţa că suntem într-un moment istoric, în care să se vadă că s-a luptat pentru adevăr; că în aceste momente grele, creştinii au apărat cu preţul vieţii lor adevărul acesta ortodox. Şi aşa după cum un ostaş pleacă să-şi apere ţara cu arma în mână şi urmăreşte inamicul, aşa trebuie să fim şi noi conştienţi că predăm testamentul ortodoxiei nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Cum poţi să dormi liniştit ştiind că te apără ştiinţa acestui veac? Păi pe noi ne apără Dumnezeu sau cipul? Să crezi ştiinţa veacului XXI este o mare neghiobie, care nu are decât un superficial de civilizaţie laică şi o cultură pur şi simplu ameţită de raţiune. Ce să te încrezi de pildă într-un gânditor de al nostru cum că el ar putea să dea principii de viaţă şi reguli sau îndrumări spirituale pentru o naţiune ortodoxă de 2000 de ani născută, şi crescută în duhul unei cu totul altei lumi decât suntem acum?! Păi aceste tendinţe care se încearcă acum asupra creştinismului nostru ortodox, sunt sforţări inutile, de parcă s-ar bate elefantul cu locomotiva – ca să încerci să dărâmi un obicei şi o tradiţie în România, sau o gândire atât de profundă şi de adâncă, care a fost pecetluită cu sângele atâtor nevoitori, pustnici, călugări, monahi şi monahii, care s-au nevoit în pustietăţile acestea ale ţării, care au fost martirizaţi prin propria lor voinţă… şi acum să vină un oarecare din lumea întreagă să ne spună nouă că nu e ce-a fost şi cum ştiam noi, că noi trebuie să o luăm pe altă cale. La care cale vă referiţi, cinstiţi boieri? A marxismului, a leninismului? Păi nu vedem cu toţii unde neau dus aceştia? Şi această concepţie modernă are la bază tot principiul ateist, tot ei sunt la bază. Au venit de prin mulţimea asta sovietică şi s-au impus acum în lumea noastră. Şi nu se poate vorbi despre o convingere şi o credinţă care să poată avea o temelie. Ori pentru noi tocmai asta este puterea şi rezistenţa noastră – să ne rugăm, să fim într-o unitate deplină, să credem cu desăvârşire în ceea ce ne-am botezat, în ce ne- am îmbrăcat, în cămaşa lui Hristos şi acesta este drumul celor 40 de mucenici pe care i-am sărbătorit astăzi.
- Ce atitudine trebuie să aibă monahul în faţa acestor pericole? Mai ales pentru că unii păstori ne sfătuiesc să stăm liniştiţi în chilii şi să nu provocăm panică?
- Cum să stea, măi, liniştiţi când Biserica îi arde? Ce interes are monahul faţă de lumea care se zbate acum între mântuire şi pierzare? Care este atitudinea noastră de monahi? Păi, degeaba te rogi tu dacă nu vezi fratele care cade în prăpastie. Zadarnic înalţi ochii la cer dacă nu ştii să ţi-i cobori la cel care boleşte lângă tine. Care a fost atitudinea monahismului din primele secole creştine? Aceasta, nepăsătoare la durerile aproapelui lor? Tocmai rugăciunea este aceea care ne dă puterea să vedem rănile fraţilor noştri. Şi ce biruinţă este mai mare în faţa lui Hristos decât aceea că ai salvat un suflet de la pieire? Dar dacă nu vrei să îl salvezi, măcar nu descuraja! Nu au fost ei cei care au dat tonul şi au fost prezenţi în toate problemele care frământau creştinătatea? Martirii nu au fost călugării? Ce învăţătură vin ei să ne aducă nouă acum?…. Ce a făcut Sf. Vasile cel Mare? Nu a scos călugării şi i-a adus în cetate să fie la dispoziţia credincioşilor? Ca să fie modele de înfrânare, de virtute, de contemplaţie, de dragoste? Aceasta este smerenia? Să dormi liniştit la chilia ta? Monahul a fost şi va rămâne ochiul de veghe al creştinătăţii.
- Vedeţi o reînviere a generaţiei de astăzi ca să putem ieşi din această criză?
- Să dea Dumnezeu să mă înşel eu, dar eu nu văd o refacere. Doar după ce va trece multă vreme de restrişte, dar cu generaţiile acestea nu se vede nimic nou şi bun la orizont. Suntem prea cuprinşi de bălărie, suntem cuprinşi prea mult de neghină, ca să mai putem curăţa noi ogorul. Trebuie să mai treacă o generaţie de martiraj ca să putem avea noi o claritate şi o limpezire şi o nădăjduire cu adevărat, de la om la om. Până nu creăm omul acesta al creştinului de altădată… cu tehnica şi cu ştiinţele economice şi politice actuale, niciodată nu vom ajunge la un liman desăvârşit până ce nu realizăm sufletul nostru cu adevărat, cum l-am primit aşa să şi-l predăm. Eu zic că astăzi, ca şi altădată, creştinul trebuie să fie ca iepurele pe hat: în două lăbuţe, cu urechile ciulite dreapta-stânga să vadă de unde vine pericolul. Asta-i trezvirea noastră! Dar la noi primează interesele personale. Pentru un interes personal, nu pot eu să înăbuş un adevăr istoric sau creştin! Pentru că politicienii noştri nu au decât un singur lucru de realizat - să facă avere pe seama acestui popor. Cu toate partidele care s-au perindat politic, nu s-a schimbat nimic. Se putea ca ţăranul să trăiască deplin şi demn în Ţara Românească, dar nu i-a interesat asta. Eşti pus sub control dacă vrei să faci ceva bun, el trebuie să o ducă bine şi tu trebuie să te desfiinţezi. Ţara Românească este o ţară sfântă, cu un popor sfânt. Noi nu suntem consecinţa a nimănui, politic sau a altor stări de lucruri, dar noi suntem ţinta multor răzbunări vrăjmaşe de 2000 de ani; aşa cum Mântuitorul a fost vândut de la un neam la altul, aşa şi poporul român de la un stăpân la altul. De aceea noi trebuie să avem această mulţumire sufletească şi să ne bucurăm pentru aceste zile în care suntem loviţi şi să ne dea Dumnezeu să ducem mai departe crucea către Golgota a acestui neam şi să ajungem şi la Învierea Domnului. Poporul nostru este foarte golit de copilaşi, nu avem mame, nu avem urmaşi. Să facem ceva câtuşi de puţin să aducem un număr de creştini curaţi pe care să-i dăm şcolii, să-i dăm societăţii româneşti. Trebuie să apărăm societatea şi familia de handicapul acesta modern care s-a infiltrat şi la noi în ţară, prin acceptarea incestului şi a prostituţiei şi a altor mari fărădelegi. Ei încearcă să desfiinţeze valorile naţiei din temelii, şi o face acţionând prin ambele planuri: unul moral, spiritual dar şi cel biologic, virusând familia şi voinţa omului. Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri şi să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea aceasta primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri. Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. OEuropă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!
Sursa:http://bataiosu.wordpress.com/2009/03/31/parintele-justin-parvu-tara-romaneasca-este-o-tara-sfanta-cu-un-popor-sfant-noi-putem-fi-strajerul-europei-ortodoxia-noastra-romaneasca-a-ramas-cam-singura-de-straja-in-splendoarea-ei-de-demnitat/

G-20 coace noua ordine economica mondiala
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
Summitul G-20, care aduce la aceeasi masa reprezentantii a 90% din bogatia mondiala, va incepe, joi, la Londra, urmand sa transeze viitorul economiei lumii. Europenii si americanii vor incerca sa dea de luminita de la capatul tunelului si sa gaseasca solutii la criza financiara, desi pana acum pozitiile lor au fost diametral opuse. Daca America este partizana unor noi masuri de relansare economica , tarile UE dau prioritate reglementarii financiare, mai putin relansarii. Pentru organizarea summitului pe timp de criza, Londra a alocat 20 de milioane de euro. Reuniunea din capitala Regatului Unit va marca si un eveniment special de ordin politic: prima intalnire oficiala intre noii presedinti ai Rusiei si Statelor Unite.
Europenii vor veni la Londra cu pozitia ferma de a rezista apelurilor americane in favoarea unei relansari economice mai sustinute si pentru a obtine maximum de progrese privind reglementarea financiara, noteaza agentiile de presa. Sambata, cancelarul german Angela Merkel a estimat ca "actuala criza nu s-a produs pentru ca am distribuit prea putini bani, ci pentru ca am creat crestere economica cu prea multi bani si pentru ca aceasta nu a fost durabila".
Tensiunile dintre UE si SUA s-au accentuat saptamana trecuta dupa iesirea intempestiva a premierului ceh Mirek Topolanek, care a apreciat ca Statele Unite s-au angajat pe "un drum spre Iad", acordand asistenta de sute de miliarde de dolari.
Pe langa problema gasirii unor masuri de relansare economica, liderii reuniti la Londra vor trebui sa gaseasca un compromis in privinta controlului si a supervizarii financiare.
Nu in ultimul rand, G-20 va analiza posibilitatea dublarii, la 500 de miliarde de dolari, a resurselor Fondului Monetar International, unde statele europene vor trebui sa contribuie mai substantial.
Optimismul lui Obama
Presedintele american Barack Obama, care isi va face acum intrarea pe scena politica a Europei, s-a aratat optimist ca la summit se va stabili un cadru pentru recuperare. Mai mult, el a minimalizat speculatiile referitoare la o ruptura intre SUA si principalele economii din Europa, in special Germania si Franta. In pofida pledoariei Statelor Unite pentru nevoia de a intreprinde mai multe masuri de a sprijini cresterea economica in lume, exista in continuare opozitie pe plan intern fata de sporirea cheltuielilor care ar putea impiedica sa mai ia curand masuri pentru stimularea economiei , a precizat Obama. La randul sau, presedintele rus Dmitri Medvedev va promova ideea revizuirii ordinii mondiale, in care este consolidat rolul Rusiei si mentine sub control marile puteri economice, precum SUA. Anterior summitului, Moscova a propus o reforma a Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale si crearea unei monede supranationale.
Previziuni sumbre
Summitul G20 are loc intr-un context mult mai dificil decat cel consacrat crizei, tinut anul trecut, in noiembrie, la Washington. La acel moment, Fondul Monetar International prevedea o crestere mondiala de 2,2% in 2009, pentru ca recent FMI sa previzioneze ca economia mondiala se va contracta in acest an cu 0,6 la suta. In plus, de anul trecut si pana acum, miscarile sociale de protest au inceput sa castige teren in toata lumea, in unele dintre cazuri ducand chiar la caderea guvernelor tarilor respective. O perespectiva sumbra a fost data publicitatii si de ONU, care a apreciat ca, in 2009, numarul de someri la nivel global va ajunge la
50 de milioane, iar Banca Mondiala sutine ca 53 de milioane de oameni vor trai in pragul saraciei.
Luciana POP
Sursa:http://www.ziua.net/display.php?data=2009-03-31&id=251288

Se urmareste legalizarea torturii pentru obtinerea probelor; toti romanii vor putea fi spionati
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
Aceste nereguli vor avea repercursiuni asupra dreptului la viata privata, asupra dreptului la aparare, dar si asupra institutiilor judiciare prin prisma neclaritatii textelor, necorelarii lor si, cel mai probabil, prin lipsa de resurse umane din sistemul judiciar, precizeaza comunicatul.
Cateva exemple:
Un articol care a suscitat dezbateri, desi initiatorul nu pare sa inteleaga gravitatea textului, este art.100 care permite folosirea de probe obtinute in mod nelegal, chiar si in mod exceptional, inclusiv probe derivate din probe obtinute prin tortura, tratamente inumane sau degradante. Rationamentul este specific Evului Mediu, nicidecum secolului 21.
Este supusa supravegherii tehnice si cercetarii orice persoana care se pregateste sa comita o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani, desi pregatirea in sine nu este pedepsibila; prin urmare, simpla ipoteza ca o persoana se pregateste sa comita o infractiune duce la restrangerea dreptului la viata privata prin supraveghere audio, video, fotografiere, retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale, conservarea rapida a datelor informatice si a datelor privind traficul informational, etc.
Respectiva persoana este intitulata suspect, desi in definitia data suspectului se incadreaza acea persoana despre care exista suspiciunea ca a savarsit o infractiune;
De ce a fost introdusa institutia noua a judecatorului de drepturi si libertati de vreme ce acesta nu autorizeaza decat o parte din supravegherile tehnice ori cercetari;
Provocarea le comiterea unei infractiuni de coruptie ( care poate merge pana la 1 an), devine mijloc de proba, desi art. 99 este in sens contrar; nu reiese care anume este institutia care se va ocupa de provocare;
In premiera, ofiterii de informatii pot lucra ca investigatori sub acoperire, desi nu ar avea ce sa caute in faza de urmarire penala, specifica politiei judiciare.
Sursa:http://www.urbaniulian.ro/2009/03/30/se-urmareste-legalizarea-torturii-pentru-obtinerea-probelor-toti-romanii-vor-putea-fi-spionati/

COMUNICAT DE PRESĂ: ‘Nu sub presiune, ci în duh de pace şi înţelepciune’ - Acţiunea Bisericii în Societate
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
În legătură cu protestul organizat duminică, 29 martie 2009, în centrul Capitalei, împotriva hotărârii de Guvern privind folosirea dispozitivelor medicale implantabile, participanţii la protest cerând Bisericii să condamne implanturile medicale, facem următoarele precizări:În conformitate cu învăţătura de credinţă şi morala creştină ortodoxă, Biserica Ortodoxă Română apără viaţa, demnitatea, integritatea şi identitatea persoanei umane şi respinge orice este dăunător acestora, indiferent de sursa provocărilor dăunătoare. Ca atare, Biserica acţionează în societate pe baza principiilor sale teologice, spirituale şi morale, fără a se substitui însă instituţiilor Statului de Drept (Preşedinţie, Parlament, Guvern), întrucât are permanent în vedere distincţia sferelor de competenţă şi responsabilitate , chiar şi atunci când acceptă cooperarea cu aceste instituţii pentru binele societăţii. Aşadar, Biserica nu trebuie folosită ca opozant, alternativă sau substitut al Statului de Drept ori ca suport al unor grupări cu orientări ideologice nedeclarate.Întrucât se conduce după propriile principii în relaţiile cu Statul şi Societatea, Biserica Ortodoxă Română nu reacţionează automat şi fără discernământ la presiunile şi manifestaţiile stradale ale unor asociaţii şi organizaţii, care – fără o consultare prealabilă cu Patriarhia Română – folosesc Dealul Mitropoliei ca loc de desfăşurare a mişcărilor protestatare, uitând că Biserica are menirea de a fi, în primul rând, un factor al păcii sociale.
Sursa:http://www.basilica.ro/ro/stiri/comunicat_de_presa_nu_sub_presiune_ci_in_duh_de_pace_si_intelepciune_actiunea_bisericii_in_societate.html

NEBUNIE! SAU SCLAVIE OFICIALIZATA?! 70 de ani, vârsta minima de pensionare recomandata României de Banca Mondiala
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
Imbatranirea populatiei si pensiile „generoase“ stipulate în sistemul actual romanesc duc la recomandari-soc din partea Bancii Mondiale (BM). Desi speranta de viata a barbatilor romani este de 68-69 de ani, institutia financiara internationala propune stabilirea varstei minime de pensionare la peste 70 de ani. Solutia este grava si se datoreaza politicilor iresponsabile de dupa 1990, considera analistul Ilie Serbanescu . Pe de alta parte, sindicalistul Dumitru Costin sustine ca aplicand solutia BM riscam sa cheltuim mai mult pentru pastrarea angajatilor peste o anumita varsta decat pentru pensionarea lor.
Banca Mondiala (BM) a recomandat Guvernului sa ridice vârsta minima de pensionare peste pragul de 70 de ani, pâna în 2050, si sa mentina contributiile la niveluri care corespund vârstei actuale de pensionare. Solutiile vizeaza refacerea echilibrului fiscal în sistemul de pensii, care va înregistra in viitor deficite uriase. Intr-un studiu realizat de institutia financiara internationala se arata ca deficitul din sistemul de pensii national va depasi 5% din produsul intern brut (PIB) pâna în 2020, va urma un trend ascendent în urmatoarele trei decenii, dupa care se va reduce pâna în 2050 la 6,2% din PIB, noteaza Mediafax. Potrivit expertilor, imbatrânirea populatiei va reduce numarul contributorilor în relatie cu numarul beneficiarilor, astfel încât pâna în 2050 numarul de beneficiari se va fi apropiat mult de numarul de contributori. Totodata, vârsta minima de pensionare mai redusa pentru femei, coroborata cu durata mai lunga de viata a acestora, impovareaza sistemul de pensii, majorand costul beneficiilor încasate în raport cu contributiile. In plus, pâna în 2050, raportul dintre populatia cu o vârsta de peste 65 de ani si populatia cu vârste cuprinse între 20-64 de ani va creste de la 23,6%, cat era în 2005, la 56,6%. Solutia? Fuga din Romånia?
Analistul economic Ilie Serbanescu ne-a declarat ca Romania va fi obligata sa adopte masura, deoarece sistemul de pensii nu mai poate fi intretinut. “Ritmul in care se aprovizioneaza piata de pensionari va fi mai ridicat decat cel de absorbtie a tinerilor in piata muncii. Romania merge clar spre dezastru, iar pentru a-l evita, trebuie sa scoata la pensie si barbati, si femei la 70 de ani. Cateva milioane de oameni nu pot sustine in spate tot sistemul. Din punctul meu de vedere, au tot dreptul sa plece din Romania”, ne-a declarat Serbanescu. El spune ca vina este a politicilor guvernamentale proaste de dupa 1990, care au mizat pe reducerea somajului prin pensionari anticipate. In acest fel s-a ajuns de la trei contributii salariale care finantau o pensie, in perioada comunista, la un salariu care finanteaza o pensie, in prezent, mai sustine acesta. Potrivit lui Serbanescu, primul pas in echilibrarea sistemului de pensii vizeaza reglarea varstei minime de pensionare. “In prezent, la o speranta de viata de circa 69 de ani, un barbat beneficiaza de pensie timp de 4 ani, in timp ce o femeie, care are speranta de viata de 73 de ani, beneficiaza de pensie 13 ani”, a subliniat analistul economic.
Piata muncii contrazice sfatul BM
In schimb, Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical (BNS), sustine ca trebuie gasite solutii pentru reglarea contributiilor la sistemul de pensii si platii pensiilor, dar solutia propusa de Banca Mondiala nu pare buna decat pe hartie. “Din pix s-ar putea sa iasa calculul, dar trebuie vazut cat este de fezabila o asemenea masura. Mai ales ca in Romania este problematica in prezent si ocuparea persoanelor peste 40 de ani. Mediul privat nu este interesat de angajarea persoanelor peste o anumita varsta, astfel ca personalul nu-si va gasi posturi decat in sectorul public. In aceste conditii, riscam sa ajungem sa cheltuim mai mult pentru pastrarea acestor angajati decat pentru pensionarea lor”, ne-a declarat Costin. Nu doar comportamentul pe piata muncii trebuie luat in considerare, sustine sindicalistul, ci si speranta de viata. “Cand ridici varsta de pensionare , trebuie sa iei in calcul si speranta de viata a populatiei. Iar in Romania, aceasta este la barbati sub 70 de ani, respectiv 67-68 de ani”, ne-a mai precizat presedintele BNS.
Florina Andronache
Sursa:http://www.gardianul.ro/70-de-ani,-v%C3%A2rsta-minima-de-pensionare-recomandata-Rom%C3%A2niei-de-Banca-Mondiala-s132495.html

Uniunea Europeana trebuie sa fixeze data Pastelui?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
“UE trebuie sa se implice, pentru ca acest subiect afecteaza vietile seculare ale majoritatii cetatenilor”
Anul trecut, Pastele a cazut asa de devreme (23 Martie) incit a provocat un neajuns major celor mai multi dintre noi. Asa cum parintii care au copii scolari isi amintesc, abia de intorsesera cei mici din vacanta de Craciun cind era deja vremea unei noi vacante. Si chiar au inceput vacanta de Paste inainte de ziua Sf. Patrick.In acest an, Pastele cade pe 12 aprilie. Peste doi ani, o sa cada in 24 aprilie. Asta marcheaza o diferenta de 32 de zile intr-un interval de patru ani. E diferenta dintre a sarbatori Pastele inainte ca iarna sa se fi incheiat cu adevarat si de a o face cind primavara s-a instalat de-a binelea.
Asta e o problema mare pentru industria turismului si clientii acesteia - inseamna ca in fiecare an au de vindut un produs diferit, iar in fiecare an periada de vara timpurie de dupa Paste incepe la date diferite.
Majoritatea oamenilor considera ca serbarea Pastelui ca o sarbatoare cu data mobila e un neajuns, insa presupun ca e un motiv profund, religios, pentru a aseza data Pastelui asa cum o facem, iar bisericile s-ar opune oricarei schimbari.
De fapt, nimic nu ar putea fi mai departe de adevar. Acum mai bine de 40 de ani, al doilea Conciliu al Vaticanului a aratat lamurit asta cind a declarat ca nu are nici o obiectie impotriva unui Paste cu data fixa. Putin peste un deceniu mai tirziu, in 1975, papa de atunci, Paul al VI-lea, a mers pina acolo incit a si propus o data anume - a doua duminica din Aprilie.
Si atunci de ce nu s-a intimplat nimic? Majoritatea membrilor din Consiliul Mondial al Bisericilor erau pregatite sa accepte, cu o singura si flagranta exceptie. Bisericile Ortodoxe refuzau sa accepte o propunere care ar fi putut crea impresia ca sint conduse de Roma - nimic surprinzator, cita vreme acestea se definesc mai cu seama prin independenta lor fata de Roma.
In acelasi timp, totusi, au lasat sa se inteleaga limpede ca nu ar avea nici ele vreo obiectie fata de o data fixa pentru Paste - cita vreme nu presupune o propunere a Bisericii din Roma.
Si astfel chestiunea a lincezit vreme de peste 30 de ani - o sugestie foarte sensibila care intruneste un acord larg, insa nu are inca un conducator acceptabil pentru toate interesele religioase.
Cine va umple acest gol?Sint de parere ca Uniunea Europeana este organismul ideal pentru a prelua aceasta idee si a o duce mai departe. UE si-ar putea justifica implicarea pentru ca acest subiect nu este doar unul religios, ci afecteaza vietile seculare ale majoritatii cetatenilor si este o bariera pentru eficienta celor mai multe business-uri.
Nu doar atit, ci UE are o magnifica experienta in standardizarea unor chestiuni elementare ca acestea, cu un beneficiu sporit pentru toti.
A adus la aceleasi date de inceput si de sfirsit a perioadei in care fuctioneaza ora de vara in intreaga Europa;
A convins toate tarile europene sa foloseasca acelasi prefix international (00) pentru apelurile telefonice internationale;
A creat si implementat tehnologia GSM a telefoanelor mobile, folosita pretutindeni in Europa, dar si in largi portiuni din restul lumii;
A reusit sa inlature controlul pasapoartelor aproape peste tot in Europa (desi, in mod regretabil, Marea Britanie si Irlanda inca pastreaza distanta fata de acest mare pas inainte).
Prin asumarea obiectivului de a stabili o data fixa pentru Paste, UE ar face un pas foarte popular - si astfel ar putea si sa isi imbunatateasca felul in care este perceputa de europeni. Hai s-o facem!(Fergal Quinn)
Sursa:http://www.crucea.ro/2009/03/17/uniunea-europeana-trebuie-sa-fixeze-data-pastelui/

Initiativa civica: Opriti Codurile!
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
Luni, 30 martie, s-a lansat campania comunicat de presa ."Organizatiile membre demareaza campania Coalitiei Opriti Codurile, prin care ne propunem:
-sa protestam impotriva abuzului de putere al Guvernului manifestat prin modul arbitrar si netransparent in care au fost elaborate si promovate Codul Civil, Codul de Procedura Civila, Codul Penal si Codul de Procedura Penala;
-sa determinam Guvernul si Parlamentul sa ia masurile necesare de retragere din procedura de adoptare a acestor coduri si sa supuna dezbaterii publice tezele, constructia juridica si redactarea acestor acte normative fundamentale;
-sa incurajam cetatenii sa isi faca auzita vocea si sa fim platforma unei reactii sociale de respingere a modului autoritar si discretionar de elaborare si adoptare a regulilor juridice care le vor afecta viata de zi cu zi pentru urmatoarele generatii.""
Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedura Civila si Codul de Procedura Penala sunt acte normative fundamentale pentru societatea romaneasca", subliniaza organizatiile."
Campania Opriti codurile! este o reactie a unor organizatii civice si de presa la absenta unei reale si ample dezbateri publice premergatoare aprobarii codurilor de catre Guvernul Romaniei. (...) Guvernul nu a respectat nici macar standardul minimal stabilit in conformitate cu Legea 52/2003 privind transparenta decizionala. (...) Elaborarea acestor acte normative (...) trebuie sa reflecte prioritati fundamentale ale societatii.""
Nu ne propunem tergiversarea sau blocarea procesului legislativ, ci retragerea proiectelor celor patru coduri din Parlament si organizarea de catre initiatorul acestora a unei consultari publice ample la nivelul societatii pentru identificarea cerintelor societatii si apoi a dezbaterilor pe textul redactat in conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala."
Coalitia Opriti Codurile a fost initiata de organizatii neguvernamentale cu preocupari in domenii diverse: Transparency International Romania, Centrul de Resurse Juridice, Active Watch - Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Romana de Comunicatii Audiovizuale ARCA, Asociatia Jurnalistilor din Romania, Asociatia Pro Democratia, Apador CH, Centras, Conventia Organizatiilor Media, Clubul Roman de Presa , Centrul de Resurse pentru Participare Publica, Fundatia Soros Romania, MediaSind, Centrul pentru Jurnalism Independent, Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, Institutul Roman de Training , Institutul pentru Politici Publice, Salvati Copiii, SAR - Idei in actiune, Asociatia Patronala a Editorilor Locali."
Campania se realizeaza prin autofinantarea activitatilor de catre membrii coalitiei, prin contributii proprii constand in activitati desfasurate in domeniul de expertiza al fiecaruia dintre acestia", precizeaza participantii la campanie.
vom realiza o platforma de comunicare si consultare pe site-ul campaniei: www.opriticodurile.ro;
-vom continua demersurile de chemare in judecata a Guvernului pentru nelegalitatea actelor de procedura referitoare la promovarea codurilor;
-vom organiza o serie de conferinte de presa pentru a arata cum opacitatea in activitatea de reglementare naste Cernobil-uri legislative;
-vom monitoriza votul din parlament pas cu pas, in comisii si in plen pentru a arata alegatorilor cum alesii uninominali tin seama ori cum voteaza la norma si cum nu accepta principiul consultarii;
-vom organiza grupuri de lucru tematice;
-vom lansa apeluri punctuale si scrisori deschise la care vom solicita raspuns
-vom lansa cate o tema de reflectie pe zi privind calitatea codurilor in rubrica „Minunile codurilor” de pe site-ul campaniei;
-vom avea actiuni de advocacy la nivel national si international;
-vom organiza o serie de evenimente in Bucuresti si in teritoriu;
-vom pregati unele „surprize” de campanie.In demersul lor, organizatiile neguvernamentale au transmis si o scrisoare deschisa catre Parlamentul Romaniei:
Exista grave erori de conceptie si de redactare. Acest proces legislativ stahanovist nu va putea sa abordeze erorile de conceptie ale codurilor si nici sa corecteze erorile de redactare. Asa incat chiar si daca Parlamentul ar decide sa adopte aceeasi atitudine de desconsiderare a opiniei publice in acest proces de constructie a infrastructurii legislative a tarii, ar fi un demers lipsit de eficienta si de valoare adaugata, ar fi doar un cincinal in 2 luni si jumatate, insa efectul toxic pentru Romania se va intinde pe zeci de ani.
Sursa:http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-5532991-initiativa-civica-opriti-codurile.htm

Cu pascalia la supermarket: Pastele Uniunii Europene
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de parintedaniel in 2009-04-01 11:15
Un trist semn al vremurilor: tocmai azi, la praznuirea Sf. Ierarh Patrichie, Luminatorul Irlandei, primim din aceasta tara minunata o veste cu totul ingrijoratoare: unul din cei mai proeminenti politicieni ai Senatului, Feargal Quinn, propune o reteta sinistra, sugerind ca “ Uniunea Europeana trebuie sa fixeze data Pastelui”… Articolul senatorului, publicat in Irish Times, e disponibil aici, iar traducerea si adaptarea sa in romaneste se afla aici.
Viziunea politicianului irlandez este, cum spune noua limba de lemn, sustenabila. Argumentul lui ca o pascalie cu data miscatoare nu este buna pentru afaceri nu e unul care sa ramina neauzit: dupa ce a pus pe roate un important lant de supermarketuri irlandeze, in tinerete, iar apoi a fost ales de citeva ori in Senat, Quinn, un globalist convins, este presedintele unei organizatii cu sediul la Bruxelles, Eurocommerce, care are ca membri peste 100 de federatii comerciale din 27 de tari europene, asociatii europene si nationale care reprezinta diferite ramuri comerciale, dar si companii importante. In plus, am sentimentul ca in societatea irlandeza nu e privit tocmai ca un intrus in mediile romano-catolice, Quinn e chiar membru intr-un ordin papal, Cavalerii Sfantului Columba. Pe scurt, vocea lui conteaza, iar parerea lui despre pascalie, exprimata fie intre politicieni, fie in public in gazete de anvergura lui The Irish Times, fie intre comercianti sau cavaleri, are o sansa notabila sa nimereasca un pat de germinare favorabil.
Uscaciunea duhovniceasca, de obirsie papistaseasca, ce razbate din rindurile politicianului irlandez, imi aminteste de un episod de acum 85 de ani, cind Patriarhul Miron, pentru a justifica reforma calendarului, spunea:
In toata lumea crestina se aplica calendarul Iulian modificat la 1582 de catre statele apusene care l-au bifurcat. Bifurcarea aduce mari dificultati, in special in viata economica. Sarbatorind unii sarbatorile crestine dupa un stil si altii dupa un alt stil, se nasc discutii intre crestini si se inmultasc inutil sarbatorile, ramaind prea putine zile de lucru.Tendinta principala a Bisericei romane este infratirea si ajutorarea intereselor obstesti. De aceia noi Parintii si credinciosii Bisericei noastre suntem datori sa nu ajungem la Bifurcatii centrifugale care sunt primejdioase.
Pentru o privire asupra pascaliei apuseana fata de cea rasariteana, as sugera, cu rezervele mele, documentarul TVR “O singura inviere, mai multe sarbatori” care descrie si ceva din consecintele felului in care Romania a raspuns “bifurcarii centrifugale” a Vaticanului.
In ce priveste propunerea ca ritmul liturgic al vietii Bisericii sa fie dictat de Uniunea Europeana dupa criterii seculare, nu pot decit sa semnalez ca ceea ce parea o teorie conspiratonista e deja un discurs public bine definit, despre care vom mai auzi. Pina la Pastele Uniunii Europene, o hulire a Sfintei Traditii, nu mai e mult.
Gheorghe Vanau
Sursa:http://www.crucea.ro/2009/03/17/cu-pascalia-la-supermarket-pastele-uniunii-europene/




Termeni si Conditii de Utilizare